Apus-au zorii și un asfințit răsare,
O altă ușă se deschide la plecare,
Apare ca sfârșit, pentru că-i necunoscut,
Pas final care te poartă spre un început.
E doar centura de-ntuneric ce desparte
Două experiențe cu trăiri aparte,
Fără să aibă vreo tangență între ele,
Iar noi le spunem universuri paralele.
Așa cum după iarnă vine primăvară
Și după noapte altă zi o să apară,
La fel și după moarte vine-o altă viață,
Făr’ de-amintiri, care îți vor rămâne-n ceață.
Fii bucuros că lași atâtea griji în urmă,
Prejudecăți, concepții și spirit de turmă,
În soarta nouă care ți se hărăzește,
Se cer alte valori și altfel se gândește.
racoltapetru6 