Pe urmele tatălui (39)

Imagini pentru imagini cu multe dosare

Niciodată nu a existat o tensiune atât de mare în cadrul secției de poliție condusă de Marele Mic. Zilele se anunțau înnegurate, de când comisia ministerială a sosit să evalueze activitatea din ultimul an. Fiecare se temea pentru postul lui călduț, mai ales că unii l-au ocupat prin intervențiile unor rude, prieteni sau cunoștințe răsplătite pentru ajutorul oferit. Comisarul șef Mic, a sperat că va avea parte de un control condus de superiori pe care-i cunoștea din alte inspecții, veniți doar să respecte protocolul și să dea un aviz pozitiv, după ce petreceau câteva zile frumoase în municipiul din nordul fascinant al țării. Doar că, de data asta, cei trei membrii erau puși pe treabă serioasă, chiar din prima zi și imediat după ce s-au prezentat. O doamnă sobră și zgârcită la cuvinte a solicitat toate dosarele tipărite pe hârtie, iar colegul ei cu ochelari groși s-a adâncit în cercetarea filelor stocate digital. Chestorul principal era domnul Sturzu, un individ de fel din Cluj-Napoca, ce părea foarte amabil la prima vedere, dar alteori îți arunca o privire de uliu. Lui i se aduceau la cunoștință toate datele importante pe care ceilalți doi le găseau, iar acestea începeau deja să se strângă îngrijorător de mult.

Până seara a lucrat această echipă, iar comisarul șef le-a stat la dispoziție, mestecând mereu din gumele aflate la îndemână. La ora când întunericul începea să elimine ultimele zvâcniri de lumină solară, Marele Mic a venit cu o invitație la un restaurant elegant din oraș, acceptată cu greu doar de chestorul Sturzu. ”Numai în beneficiul unei mai bune colaborări și dacă plătim nemțește”, a fost motivația acestuia, cu un surâs îngăduitor. Firește că meniul a avut în componență și băuturi, respectiv coniac și apoi un vin dintr-un an bun, fapt care l-a făcut pe musafir să-și dezlege limba, dând la iveală primele concluzii.

– Domnule comisar șef…

– Dar să trecem peste formalități de genul acesta, îi sugeră Mic. Putem să ne spunem pe numele mic…

– Mă iertați, dar nu vreau să ajungem atât de intimi, cel puțin până ne terminăm misiunea. Prevăd că nu mă veți simpatiza într-atât încât să devenim apropiați și, cu atât mai puțin, prieteni. Ba dimpotrivă, din cele văzute până acum.

– E adevărat că ne-ați prins într-un moment prost, cum nu am mai avut până acum, dar orice secție poate trece prin zile mai puțin faste. Doar ați văzut că, până acum, am avut rezultate lăudabile, premiate la nivel județean și chiar național.

A fost apărarea pe care se baza comisarul, nevrând să scuze vreun aspect negativ, înainte de a le afla care sunt acestea. Chestorul sorbi un strop de vin, în timp ce-și înșiruia în gând nemulțumirile.

– Uneori, aceste cununi de laur obținute în trecut pot face mai mult rău în activitatea prezentă. Cred că e valabil și în acest caz, iar dosarele pe care le-am văzut până acum ar trebui să ne îngrijoreze. Privind doar înapoi, nu putem merge înainte. Aveți multe eșecuri și stagnări pe care aș putea să le enumăr, dar o să mă limitez la ce-i mai stringent. Cum ar fi uciderea unui polițist și dispariția altuia, niciunul rezolvat sau cu vreo pistă demnă de luat în seamă.

Marele Mic apelă la licoarea de strugure și, după ce bău o gură consistentă, continuă să-și expună justificările.

– Exact aceste cazuri sunt conjuncturale și se leagă între ele. De fapt se vor contopi și se vor rezolva deodată, imediat ce găsim primele dovezi. Suntem la început, dar avem oameni capabili și cu multă experiență. Dacă rămâneți mai mult pe la noi, veți vedea că am dreptate.

– Nu vreau să intervin în metodele dumneavoastră, dar dați-mi voie să-mi exprim unele nedumeriri, mărturisi domnul Sturzu, privindu-l fix. Se pare că în aceste cazuri, ca și în altele, e implicată o agentă tânără care a semnalat multe nereguli și a venit cu idei neluate în seamă. În plus, a ajutat la eliberarea unui acuzat, învinuit pe nedrept de înjunghierea mortală a fostului ei partener. De ce ați concediat-o, tocmai când aveți mai mare nevoie de oameni activi?

– Văd că nu v-a scăpat nimic, deși ați început doar de azi. Domnișoara Iuga Delia ar putea fi implicată în dispariția celui mai bun polițist din echipa noastră. În plus, e însărcinată și nu i-ar strica deloc o perioadă de liniște.

– Credeți că poate fi liniștită sufletește când i se aduc acuzații atât de grave, fără dovezi indubitabile? Unde este prezumția de nevinovăție? Eu cred că munca ei de până acum demonstrează că-i devotată profesiei și foarte activă. Mai ales în cazurile de sarcini misterioase, din cercetarea cărora a fost exclusă.

– Aaaa, nu vă lăsați influențat de aceste reclamații, dădu Mic din mâna, a lehamite. Pe la noi a devenit o modă ca fetele și femeile să găsească o scuză pentru greșelile pe care le-au făcut când nu au folosit anticoncepționale.

– Poate ar trebui să vă cred, pentru că eu vin din alt oraș, deci nu-s la curent cu problemele de aici. Însă am o nepoată de șaisprezece ani, din partea surorii mele, la care țin foarte mult, fiind o fată bine educată și inteligentă. Numai că e și frumoasă, iar asta cred că a contat foarte mult ca să rămână însărcinată. Și ia ghiciți: este fată mare, așa cum au fost și cele mai multe care au depus reclamațiile despre care vorbiți. De aceea am insistat să fiu ales pentru evaluarea secției de aici. Domnule comisar șef, plaga aceasta, pe care vă încăpățânați să o negați, s-a extins și în Cluj-Napoca. Iar ea trebuie extirpată urgent și de la rădăcină.