Pe urmele tatălui (41)

Stăteau față în față, trei chipuri cu expresii total deosebite. Mult-lăudatul polițist Cosmin părea acum un cățeluș care se gudura în așteptarea mângâierii stăpânului. Privirea Deliei, în schimb, părea una de tigroaică încolțită care pândește momentul în care să poată mușca sau măcar zgâria. La polul opus, chipul Jucătorului arăta o concentrare, ca a unui judecător înainte de a delibera o sentință. Lupu și Ursu s-au retras imediat după ce le-a fost sugerată, prin aluzii codate, o nouă misiune. Era un semn că gazda nu avea teamă de vreo posibilă nesupunere a ”oaspeților”, cât or fi ei de pregătiți în luptele cu infractorii. Dar cine știe pe ce arme ascunse se baza acest cap al lumii interlope. În aceste condiții, tânăra dovedi și prin cuvinte că nu era intimidată de această postură:

– Realizezi că ai făcut o gafă care te va costa libertatea pe foarte mulți ani? Răpirea a doi polițiști se pedepsește aspru.

– Mda, mormăi impasibil Jucătorul, de parcă ar fi auzit o parte din horoscopul zilei.

Îi privi pătrunzător prin ochelarii eleganți, care-i dădeau un aer de intelectual fin, după care trecu la ceea ce considera că-i cu adevărat important.

– Voi sunteți cu adevărat polițiști sau, mai bine zis, mai sunteți încă?, i se adresă Deliei. În urmă cu ceva vreme mi te-ai prezentat ca damă de companie, după ce ai intrat în grupul meu de fete și le-ai zăpăcit cu ideile tale. De curând, ai fost pusă pe liber, iar astăzi îmi fluturi amenințător insigna. Nu știu ce reguli aveți voi, dar văd că se schimbă de la o zi la alta.

– E doar o amatoare care încalcă orice norme, se implică în discuție Cosmin.

A fost momentul în care gazda își focaliză atenția pe el.

– Iar tu ești un profesionist, din câte m-ai asigurat. Unul care-i căutat de colegi, în timp ce se ascunde pentru că a fost înțepat de o fată tocmai în cel mai de preț organ al lui. Nu am avut prilejul să discutăm între patru ochi, dar oamenii mei ți-au plătit bani frumoși pentru anumite servicii, pe care nu le mai prestezi. Și, din câte îmi dau seama, nici nu vei mai avea șansa să-ți onorezi promisiunile. Normal că am tot dreptul să intervin, doar nu sunt societate de ajutorare a polițiștilor incompetenți.

Ultimele două cuvinte au fost răstite, făcându-l pe cel vizat să apeleze la apărare.

– Numai ea e de vină, domnule. Totul ar fi mers ca pe roate dacă nu-și băga nasul unde nu trebuia.

Delia fierbea în sine și simți că nu poate fără să-și reverse nervii:

– Nu știam că, pe lângă criminal, afemeiat și egoist, ești și vândut mafioților. Regret, încă o dată că nu te-am castrat ca lumea.

Jucătorul păru că se amuză de ultima replică, dar chipul îi redeveni imediat serios și ținu să precizeze:

– Îmi spui mafiot pentru că nu am carte de muncă și uniformă adecvată, bănuiesc. În rest nu e prea mare deosebirea dintre noi, și eu vreau dreptate și pedepsirea celor care înșeală. În felul meu și cu mai multă eficiență. Lasă-mă să termin, a oprit-o el pe tânără, când a văzut că vrea să deschidă gura. O să-mi reproșezi iar că v-am răpit și am încălcat niște legi. În realitate ți-am salvat viața, pentru că nebunul ăsta avea un glonț cu numele tău scris pe el. Iar pe tine, i se adresă lui Cosmin, te-am împiedicat să faci o mare porcărie. În schimb, vă cer doar să mă ascultați și să participați la un joc, din cele pe care vi le pot pune la dispoziție.

– Și dacă pierdem?, se interesă cu îngrijorare tânărul polițist.

– Deja ai o atitudine de perdant, îl mustră Jucătorul. Trebuie să crezi că vei câștiga, asta e prima condiție pentru cei care reușesc. Iar pentru a-ți da un stimulent în plus, te las să alegi tu jocul.

Cosmin era în încurcătură și i-a trebuit un timp pentru a se hotărî. Privea la colțul cu jocuri, apoi la chipul impenetrabil al gazdei, închidea câteva clipe ochii să se gândească, după care revenea la realitatea care îl presa.

– Știu că ești bun la cărți și zaruri, dar nu am auzit de la nimeni să-l fi învins la jocurile logice. Așa că voi alege șahul.

Anunță el în timp ce-și ștergea transpirația din palme, frecându-le de genunchi.

– Șahul să fie, rosti cu entuziasm Jucătorul. Doar că vei juca împotriva colegei tale, iar eu voi fi spectator.

– Aaaa, nuuu…, se înfioră tânărul, cu ea nu joc, că-i mai bună ca mine la acest sport.

– Iar te pripești, băiete. Mai întâi trage măsuța aceea cu rotile mai aproape și uită-te bine la poziția de pe tablă. E o fază dintr-o partidă, în care ai avantajul să poți alege culoarea care îți convine. Stai câteva minute să analizezi și apoi puteți continua jocul, partenera ta trebuind să accepte provocarea. O să vă dau și un ceas, ca să nu ne prindă noaptea fără un rezultat.

Cosmin n-a avut nevoie mai mult de un minut pentru a alegea culoarea neagră, în care avea un avantaj material substanțial, iar câștigul părea evident în câteva mutări. Pe de altă parte, Delia avea o misiune foarte grea, fiind presată de piesele albe și având doar o jumătate de oră timp de gândire. Ceasul a fost potrivit de Jucător, pus pe masă și pornit, iar prima care trebuia să mute era tânăra polițistă.

De unde a venit șahul din ce țară. Cine a inventat șahul: arta populară

va urma