Fetița care visa pentru alții (15)

Doctorul Bogdan locuia acum într-un mic apartament de la periferia Vienei. Proaspeții însurăței – familia Oșan – a fost primită cu căldură și îmbrățișări îndelungate, de parcă făceau parte din aceeași familie. Bucuria revederii a fost umbrită curând de starea jalnică ce răzbătea din aspectul și cuvintele unui terapeut căzut în depresie. Desigur că mulți oameni ajung la un moment dat să creadă că și-au ratat viața, iar speranțele de redresare nu mai există. Aceștia au posibilitatea să se adreseze unui psiholog, care, prin harul și cunoștințele dobândite, îi pot scoate din întunecimea gândurilor, ghidându-i răbdător spre zări mai senine și oferindu-le noi motive să aprecieze faptul că trăiesc. Dar când tocmai o persoană menită să vindece se îmbolnăvește sufletește, la cine poate să apeleze pentru vindecare? El, care cunoaște toate căile pentru a readuce echilibrul în viața înfrânților de soartă, nu le poate folosi și asupra sa, știind că sunt doar trucuri pentru a păcăli mintea. Ar fi ca și cum ar încerca să se gâdilă singur, lucru pe care nimeni nu-l poate face cu succes.

Această capitulare răzbătea în primul rând de pe chipul neîngrijit, cuvintele obosite și paharele cu băutură golite prea insistent, la masa unde au fost invitați tinerii. Veniți să audă vești bune, Violeta și Nelu dădeau ochii cu un om învins, ce se plângea că a pierdut totul, tocmai când credea că și-a găsit menirea și copiii în care să investească ce avea.

– Dar unde sunt băieții?!, îl întrebară cu firească uimire oaspeții.

Imagine similară

 

Bogdan își mai turnă o porție de coniac, îi îmbie zadarnic și pe ei, după care sorbi îndelung din paharul încăpător. Un oftat venit din străfunduri fu începutul spovedaniei sale:

– I-am pierdut și pe ei, nu înțelegeți? Undeva am greșit, dar nu-mi dau seama unde, din moment ce intențiile mi-au fost bune și firești. Nu pot da vina nici pe ei, sunt încă niște copii, ușor de influențat și cu visuri mari, ce așteaptă împliniri grabnice. Așa am fost și noi la vârsta lor, doar că nu aveam calități care să ne dea aripi mari, deci nici visurile nu urcau atât de sus.

– Cum i-ați pierdut, domnule doctor?, insistă Violeta. Au fugit, au fost răpiți sau v-au fost ridicați și ei de către autorități?

– Hmmm, nici nu știu precis cum să o numesc. Mai degrabă au fost momiți…

– De cine și cum?, se interesă doctorul Nelu.

Gazda mai sorbi din pahar, în timp ce căuta un reper prin noianul de amintiri ce veneau de-a valma:

– Am fost tare dezamăgit când mi-am pierdut fetele, spuse el cu glasul frânt. Știu că nu erau ale mele, de drept, dar consideram că suntem o familie fericită și cu mari șanse să schimbăm puțin lumea în bine. Nu am vrut să-i pierd și pe băieți, de aceea ne-am retras aici. În plus, era o șansă pentru Șoc să-și împlinească marea dorință de a arăta ca ceilalți. Am făcut rost de o parte din banii pentru operație, cea care consta în transplantul de piele. Eu și Sentimente i-am fost aproape, pe cât s-a putut, dar se pare că n-a fost suficient. A intrat pe fir un individ periculos, foarte ambițios și cu mulți bani. La început am crezut că-i un binefăcător căruia i s-a făcut milă de băiat și vrea să contribuie la refacerea lui totală. De aceea am acceptat donațiile lui anonime, pentru proteze din cele mai performante, executate în premieră mondială. Am apucat să vedem bucuria de pe chipul lui, atunci când a început să le folosească și să ne transmită fericirea atât de molipsitoare. Nu știam că era ultima dată când îi voi vedea. A doua zi, Sentimente s-a dus primul în vizită, iar pe când am ajuns și eu, amândoi dispăruseră. Mi s-a spus că binefăcătorul anonim achitase toate cheltuielile, prezentând și acte pentru externare. Firește că nu am aflat despre cine e vorba, deși am făcut plângere pentru răpire și am angajat un detectiv.

Bogdan se opri pentru a-și mai umezi gâtul cu o nouă șarjă de coniac. Reacția Violetei nu întârzie:

– Totuși, nu se poate să dispară doi copii dintr-un spital, mai ales într-o țară ca Austria. Cineva a încălcat legea, iar asta se poate dovedi.

– Au fost descoperiți câțiva vinovați și au plătit pentru asta, acceptă doctorul Bogdan. Dar acela care a organizat totul nu poate fi prins, cel puțin deocamdată. Pentru că, la fel ca peste tot în lume, banii pot cumpăra orice. Ceva tot am aflat despre acest personaj malefic: face parte din elitiștii mondiali și își spune Montezuma. Asta pentru că se crede reîncarnarea marelui conducător aztec, cu misiunea de a răzbuna atrocitățile pe care le-au făcut conchistadorii la invadarea Americii de Sud. Iar pentru a-și atinge scopul, băieții noștri sunt două instrumente cum nu se poate mai nimerite, două suflete ce pot fi transformate în arme teribile. Forța energetică neîngrădită și manipularea sentimentelor pot face mai mult decât toate armele la un loc.

va urma