Nu mă pricep să dresez sălbăticiuni periculoase,
Sunt destui care reușesc să le îmblânzească,
Eu mă limitez la ceva mai simplu,
Cum ar fi domesticirea unui nor mic
Pe care l-am atras cu gesturi prietenoase,
Făcându-l să-mi adulmece palma întinsă.
Dar a venit o adiere mai rebelă
Și l-a ridicat înapoi printre semenii lui,
Spre regretul amândurora.
Atunci mi-am încercat norocul cu vântul,
Căruia i-am fredonat melodii blânde
Și l-am făcut să mi se așeze pe creștet.
De atunci mă ocolesc furtunile,
Ploaia-mi vine încălțată în papuci de casă,
Iar soarele se arată în costum de baie.
racoltapetru6 