O vizită la Săpânța

Sâmbătă am avut plăcerea unei excursii în doi, grație prietenei din Satu Mare, Crina Pop, o pasionată de călătorii și șofat. Astfel că eu n-am avut altceva de făcut decât să iau loc pe scaunul din dreapta și să mă încred în calitățile sale de conducător auto. Traseul ales de comun acord a fost Seini – Săpânța, cale de 60 de km, prin locuri maramureșene și sătmărene. Primul loc care ne-a atras atenția mai mult a fost localitatea Huta Certeze, unde am fost martori de pe margine la o cununie civilă fastuoasă și am admirat una din cele mai impresionante vile oșenești.

 

Unul dintre nănași ne-a invitat să gustăm din pălinca galbenă de prună, dar am fost nevoiți să refuzăm (cu regret din partea mea).

 

Am purces mai departe cu intenția de a vedea renumita păstrăvărie din Săpânța. Din păcate, restaurantul de acolo era rezervat pentru altă nuntă, iar noi, flămânzi fiind, am căutat un loc potrivit servirii unui prânz corespunzător zonei. Adică să conțină un păstrăv proaspăt și o băutură tare, precum oamenii din zonă. Aceste doleanțe s-au împlinit în restaurantul „La Ciubăru”, unde pălinca era de 56°, rece și cu efect imediat de voie bună

A urmat o vizită la cea mai înaltă mănăstire de lemn din lume, după cum menționează și Cartea Recordurilor, adică Mănăstirea Peri, din aceeași localitate plină de turiști români și străini. Recunosc că pozele făcute de noi nu sunt dintre cele mai reușite și de aceea apelez la câteva poze preluate de pe Google.

 

La întoarcerea spre Seini, am zăbovit câteva clipe la „Roata lui Mitică”, un alt restaurant cu păstrăvărie, care însă ducea lipsă de apă din cauza secetei prelungite. Din păcate, toate fotografiile originale pe care le-am postat la început nu au corespuns și au dispărut a doua zi. Regret că nu-s atât de priceput în această tehnologie și sper ca data viitoare, într-o altă excursie, să elimin acest inconvenient.