Ce culoare îți place mai mult: roșu sau albastru?

Ce culoare îți place mai mult: roșu sau albastru? Preferința îți dezvăluie personalitatea, arată un studiu psihologic

Persoanele irascibile chiar „văd roșu în fața ochilor”, în situații în care persoanele cu o fire mai calmă percep altfel cromatica imaginilor văzute. Iar preferința pentru roșu în locul albastrului poate indica o personalitate mai ostilă, arată un studiu care a analizat vechea asociere psihologică a roșului cu agresivitatea, furia și pericolul.

rosualbastru

Cercetătorii au constatat că, atunci când oamenilor li se arătau imagini în care existau atât roșu, cât și albastru, fără ca vreuna dintre culori să predomine, oamenii cu personalități ostile tindeau să vadă imaginea mai curând roșie.

Autorii studiului, specialiști de la North Dakota State University, consideră că asocierea ar putea avea o componentă legată de evoluție și ar putea data de foarte multă vreme: strămoșii vânători-culegători ai omului asociau probabil și ei roșul cu amenințarea și pericolul.

Studiul – considerat a fi primul care analizează legătura dintre personalitate, ostilitate și culoarea roșie – a implicat mai multe experimente.

Într-unul dintre acestea, cercetătorii i-au întrebat, pur și simplu, pe participanți dacă preferă roșul sau albastrul. Participanții au completat apoi teste pentru determinarea tipului de personalitate. Analiza comparativă a arătat că persoanele care aleseseră roșul tindeau să fie mai ostile în relațiile interpersonale.

Într-un al doilea test, participanților le-au fost arătate imagini modificate astfel încât să conțină albastru și roșu, dar niciuna dintre culori nu predomina, iar imaginile puteau fi descrise ca fiind atât roșii, cât și albastre. Persoanele care le-au perceput drept roșii obținuseră un scor cu 25% mai mare al indicatorilor ostilității, la testele de personalitate.

„Persoanele ostile au gânduri ostile, gândurile ostile sunt implicit asociate cu culoarea roșie, de aceea oamenii ostili sunt înclinați să vadă mai des această culoare”, afirmă autorii în articolul publicat în Journal of Personality.

Într-un al treilea test, participanților li s-au prezentat scenarii imaginare în care puteau să ia parte la acțiune, alegând ce anume să facă. Comparativ cu persoanele ce preferau albastru, persoanele care manifestaseră o preferință pentru roșu erau mai înclinate să spună că ar face rău unei alte persoane, în cadrul acțiunii din scenariile propuse.

„Concluzia acestui studiu este că o culoare deține o semnificație psihologică și, astfel, nu e o simplă problemă de estetică”, spun cercetătorii. În multe culturi din lumea întreagă, roșul este corelat cu agresivitatea, furia, ostilitatea.

Fețele oamenilor furioși se înroșesc datorită intensificării circulației sângelui în regiunea facială, iar testosteronul, hormon asociat cu ostilitatea și agresivitatea, este responsabil de apariția culorii roșii pe corp la multe specii de viețuitoare.

Din punct de vedere evolutiv, perceperea roșului era o necesitate vitală pentru vânători-culegători, deoarece semnala un potențial pericol, sub forma unei plante otrăvitoare, a unor insecte veninoase, a rănilor și a sângelui.

Sursa: The Independent

Bărbații și femeile percep culorile în mod diferit. Cauza?

Un nou studiu confirmă ceea ce multe cupluri au descoperit empiric: bărbații și femeile percep culorile în mod diferit.

barbati-femei

Cercetarea a descoperit că există o diferență subtilă între modul în care o culoare este percepută de o femeie și modul în care este distinsă de către un bărbat. De exemplu, dacă un bărbat și o femeie se vor uita la un obiect portocaliu, bărbatul îl va percepe mai roșiatic decât femeia. De asemenea, iarba pare mai galbenă unui bărbat și mai verde unei femei.

Experimentele efectuate de specialiștii de la City University of New York au arătat, de asemenea, că bărbații au dificultăți în a percepe diferențele subtile dintre nuanțele de galben, verde și albastru.

Studiul a fost efectuat pe bărbați și femei cu vedere normală. Profesorul care a condus cercetarea, Israel Abramov, afirmă că rezultatele studiului nu pot fi explicate de diferențe în structura ochiului.

Specialistul afirmă că diferența observată își are originile în creier, ”vinovat” fiind testosteronul, acest hormon masculin afectând modul în care informația percepută de ochi este procesată în creier.

”Diferențele sunt mici, dar reale. Ipoteza noastră este că testosteronul joacă un rol esențial, provocând într-un mod încă neînțeles diferențe de conectivitate în creierul bărbaților”, explică cercetătorul.

Alte studii arată că vederea  nu este singurul simț care diferă între cele două sexe. Studiile publicate în jurnalul științific Biology of Sex Differences arată că femeile prezintă un auz mai fin, având totodată simțurile mirosului și gustului mai fine decât cele ale bărbaților.

Bărbații, în schimb, sunt mai buni în a percepe detalii fine în imaginile aflate în mișcare. Dacă strămoșilor noștri această trăsătură le-ar fi permis să fie vânători eficienți, în lumea modernă este mai probabil ca bărbații să folosească această capacitate senzorială pentru a percepe sporturile televizate.

Sursa: Daily Mail

Culori pierdute

Îmi plac culorile naturii din fiecare anotimp. Verdele câmpiei din mijlocul verii, ruginiul frunzelor de toamnă, albul imaculat al zăpezii proaspăt căzute, albastrul florilor de liliac ce ne înfioară primăvara. Sunt culori pe care le vedem mereu în jurul nostru și de fiecare dată suntem impresionați de combinațiile lor. Dar nu toți le percepem cu aceiași ochi, nu avem toți norocul să le admirăm în toată splendoarea lor. 900.000 de români sunt discromați, iar eu mă număr printre ei.

În DEX nu exist cuvântul discromat, ci discromazie – tulburare a vederii cromatice prin incapacitatea de a percepe una din culorile fundamentale. O astfel de tulburare poate să-ți schimbe radical viața sau să treacă aproape neobservată, în funcție de împrejurări. Fratele meu era atras de șoferie, dar a picat la examen, tocmai fiindcă nu deosebea roșul de verde. Toată viața lui a suferit din cauza acestui eșec. Și eu am o frică patologică de Planșele Ishihara, pe care oftalmologul mi le pune în față. Anul acesta, când a trebuit să-mi schimb permisul de conducere, am trecut prin același chin și am recunoscut că sunt discromat. „Parcă-i un făcut! Astăzi am avut parte de o sumedenie de discromați!”, a comentat medicul. Dar mi-a trecut pe fișă: „Apt”. Am înțeles că acest test nu este relevant pentru obținerea permisului și mă întreb atunci de ce se mai dă.

Dar nu acesta este cel mai mare necaz pe care-l am din cauza acestei tulburări – că nu pot să-i zic boală -, doar la semafor știu că întotdeauna becul de jos este cel verde. Mi-am dat seama de câtă frumusețe sunt privat atunci când oftalmologul mi-a îngăduit să mă uit prin niște ochelari speciali. Eram uluit când am văzut cum arată cu adevărat culorile! Erau atât de vii și minunate încât aș fi vrut să nu-mi mai dau jos acele lentile fumurii! Parcă aterizasem  într-o altă lume, o lume paradisiacă pe lângă care eu treceam mereu, văzând-o în culori șterse. Cred că dacă aș fi perceput adevăratele nuanțe ale vieții, altul mi-ar fi fost destinul, alte preocupări m-ar fi atras. Iar desenul și pictura ar fi primat între ele.

Dar nu vreau să mă plâng deloc. Viața este frumoasă, chiar privind-o prin ochii unui discromat. Deși nu percep adevărata față a culorilor, tot le caut și le admir. Cu cât sunt mai vii, cu atât mai bine. În sinea mea îmi imaginez cum arată cu adevărat și mă bucur. Știu că ele sunt acolo, iar alții le pot vedea în toată splendoarea lor. Și iarăși mă bucur, pentru ei, pentru voi.

Tocană cu ciolan

Ingrediente:

Un popor mare,necopt,fără miez;

Mult ciolan;

Trei,patru partide mari şi câteva mai mici,de diverse culori;

O blondă de Pleşcoi;

Un vârf de boc;

O legătură mare de servicii secrete cu urechi fine;

O curte constituţională moale şi bine frăgezită;

Câteva cozi de procurori;

Două,trei sindicate stafidite.

Condimente:

Apa de ploaie;

Praf în ochi;

Gargară măcinată;

Tupeu vărsat;

Zeamă de baliverne.

Mod de preparare:

Se taie poporul în două părţi,una bună şi una rea.Apoi fiecare bucată se taie în două,una bună,una rea,şi tot aşa până se formează bucăţele mici ce pot fi mâncate dintr-o înghiţitură.Se separă apoi bugetarii de nebugetari,medicii de pacienţi,profesorii de studenţi,copiii de părinţi,graşii de slabi,şi se lasă la decantat până se ridică la suprafaţă uscăturile.Acestea se culeg cu atenţie şi se pun deoparte într-un recipient călduţ.Din restul se taie 25%,se scoate vlaga şi se pune la foc mic,cu zeamă de baliverne şi cu praf în ochi,să nu se prindă.Se acoperă cu un capac mare ca să nu răsufle şi,din când în când,se stinge cu puţină apă de ploaie.

Separat se ia un partid portocaliu şi se întoarce de pe stânga pe dreapta.Apoi se împănează pe toate părţile cu bucăţele tăiate din celelalte partide.Se presară deasupra uscături,iar peste se pune vârful de boc şi blonda de la Pleşcoi cu ciolanul în gură şi se lasă la dospit.

Celelalte partide se toacă mărunt împreună cu sindicatele şi se învelesc cu servicii secrete.Apoi se freacă bine cu cozile de procurori,se trag în ţeapă şi se păstrează la răcoare.Din când în când se gustă şi se reevaluează.

Se aşează partidele într-un parlament din teflon cu mânere.Cel portocaliu se pune cu grijă în mijloc.Pe lângă el se mai presară două,trei partide mici şi bine frăgezite.Restul de partide se presară după gust.Se dă totul prin curtea constituţională şi se înveleşte cu gargară măcinată.Se aşează totul peste poporul deja bine dinstuit şi se dă la copt.Din când în când se strânge caimacul de deasupra,cu care se unge bine blonda şi uscăturile de deasupra,iar peste restul se toarnă zeama de baliverne cu tupeul vărsat.

Se serveşte rece,pe stomacul gol,în piaţă.În caz de probleme digestive sunaţi la 112.