9 adevăruri dure despre căsnicie

1. Dragostea nu rezistă singură. Dragostea este o acțiune, nu doar un sentiment. Trebuie să muncești pentru căsnicia ta, să lupți, să o aperi și să o cultivi. Și trebuie să faceți amândoi asta. Nimeni nu poate menține viu de unul singur focul iubirii.

2. Vă veți răni unul pe celălalt. Viața în doi nu înseamnă doar momente frumoase, fericire, zâmbete și bucurie. Dar adevărul e că nimeni nu poate răni mai mult decât persoana pe care o iubești și este normal să fie așa, pentru că pui cel mai mare preț pe cuvintele sale. În toiul unei dispute, partenerul tău te poate lovi unde te doare cel mai tare, însă cel mai important este să vă rezolvați problemele până nu-i prea târziu.

3. Uneori veți pierde legătura. De multe ori simți că destinul tău e strâns legat de omul de lângă tine, dar sunt momente când această legătură dispare. E normal. Cel mai probabil, ești doar obosit(ă).

4. Vei avea gânduri ciudate. Nu, nu e vorba de gândul că te înșală sau de teama că te va părăsi cândva. ”Oare e mai bine să divorțăm?”. ”Aș fi mai fericit(ă) cu altcineva?” – astfel de gânduri îți pot da târcoale când lucrurile nu merg grozav, dar se pot insinua și în cele mai fericite cupluri. Oamenii se gândesc la asemenea lucruri noaptea sau când sunt singuri, însă ele sunt la fel de utile precum întrebarea: ”Cum ar fi fost dacă m-aș fi născut în Franța?”. Urmarea e logică: realizezi că îți pierzi vremea cu o prostie și îți vezi de viața ta.

Imagini pentru poze cu cupluri

5. Nu veți fi atrași pe veci unul de altul. O relație este foarte pasională doar la început. Însă, oricât de puternic ar fi focul iubirii, iubirea se domolește în timp. Uneori, asta poate fi o problemă. Cel mai important lucru este să nu cazi pradă disperării și să nu te gândești că poate n-ați fost meniți să fiți împreună pentru totdeauna. Stă în puterea voastră să treceți peste acest impas.

6. Căsnicia și copiii nu sunt o decizie, ci o provocare. Mulți cred în mod greșit că o căsnicie le va întări relația și venirea pe lume a copiilor va micșora distanța dintre soți. Ei bine, aceste convingeri nu se confirmă întotdeauna. Atât căsnicia, cât și statutul de părinte sunt de fapt niște teste care te vor ajuta să afli cum să fii un partener și un părinte bun. E ca mersul pe bicicletă – la început cu ezitări și chiar cu căzături, apoi cu încredere și cu satisfacția reușitei.

7. Nu veți fi mereu de aceeași parte a baricadei. Acesta este un adevăr dureros, dar e vital să-l înțelegeți și să-l acceptați. Oricât de uniți ați fi, în viață apar situații în care aveți opinii diferite. Chiar dacă obișnuiți să luați decizii de comun acord, mai devreme sau mai târziu, veți ajunge pe poziții diferite. Este foarte important să nu vă enervați și fiecare să încerce să se pună în pielea celuilalt pentru a găsi o cale de ieșire în situații complicate.

8. Uneori vă veți plictisi. Doar în visele noastre cuplurile stau mereu împreună și fac totul fără să se plictisească. În viața reală, o carte sau o întâlnire cu prietenii pot fi mai interesante decât o seară petrecută cu partenerul. Asta nu înseamnă că apare o ruptură între voi, ci doar că fiecare are nevoie câteodată să stea puțin deoparte, iar apoi regăsirea va fi interesantă și vă veți simți din nou minunat împreună.

9. Dragostea este foarte fragilă. Toate relațiile se bazează pe încredere, iar de multe ori aceasta pare foarte solidă. Dar tocmai această percepție este periculoasă, pentru că încrederea între soți se poate spulbera foarte ușor.

Sursa: Graiul Maramureșului

Advertisements

Iubiri și suferințe

Mulți invidiau dragostea pe care și-o purtau Marin și Zina. Amândoi tineri și frumoși, scăldându-se fiecare în ochii celuilalt, sărutându-se mereu fără rețineri și cu orice prilej, șoptindu-și cuvinte drăgăstoase și fiind parcă sortiți unul celuilalt. „A fost dragoste la prima vedere”, repeta cu fiecare ocazie Zina, iar Marin completa cu fermitate: „… și până la ultima suflare!”. Grupul de prieteni, din care făceau parte, era convins că se vor auzi în curând clopotele de nuntă, iar iubirea lor se va perpetua într-o căsnicie perfectă, cu tot tacâmul unei familii fericite și împlinite. Dar a apărut Laura…

Laura emana un mister și o eleganță greu de trecut cu vederea. A intrat brusc în anturajul lor și tot atât de rapid l-a fermecat pe Marin. Privirile lui și-au schimbat vadul, mâinile s-au desprins dintr-ale Zinei, cuvintele romantice aveau altă destinație, iar urechile erau reglate pe o altă frecvență. Fata cea nouă n-a rămas insensibilă la dovezile atât de evidente, iar universul mirific al Zinei a făcut implozie, restrângându-se într-o piatră neagră și grea care-i apăsa inima. În timp ce noul cuplu își etala fericirea și se lăuda cu dragostea lor fiebinte și spontană, fata părăsită vărsa multe lacrimi amare în singurătate. Până l-a întâlnit pe Nelu…

Nelu avea o fire liniștită și nu excela prin calități deosebite, dar poate că tocmai asta a făcut-o pe Zina să se apropie de el. Căuta să-și vindece rănile și nu avea curajul unei noi iubiri tumultoase. Relația a evoluat lent, dar fără incidente și pași înapoi. După câteva luni, amândoi simțeau că există ceva solid între ei, ceva plăcut, ce s-ar putea numi iubire. Chipul Zinei a redevenit luminos, ochii îi scânteiau din nou, iar jocurile dragostei s-au înfiripat în noul cuplu. Schimbare care nu-i plăcea deloc lui Marin.

Iubirea dintre Laura și Marin s-a stins la fel de repede precum a apărut, iar acesta se perpelea acum de dorul Zinei. Nu s-a sfiit să-i cadă în genunchi și să-i ceară iertare pentru orbirea de care a dat dovadă. I-a spus că a făcut o greșeală, dar acum e sigur de sentimentele lui. Și-a pus inima pe tavă și a oferit-o cu lacrimi fetei dezorientate. Nu a durat mult, și după ce a pus în balanță iubirea pentru Nelu și cea care o simțise pentru Marin, Zina a decis că flacăra primei iubiri a fost mai puternică, iar reaprinderea ei era prea ispititoare. Astfel că Nelu a trebuit să se retragă cu sufletul îndurerat.

Dragostea s-a reîntrupat din cenușa sentimentelor arzătoare, ce păreau acum mai puternice și cu atât mai trainice. Marin și Zina aveau din nou inimile pline de o iubire adevărată și pură, iar prietenii lor se gândeau la cadourile de nuntă. Chiar și cei doi amorezi își făceau planuri de viitor: să aleagă ziua cea mare, să planifice numărul de copii pe care-i vor avea, unde-și vor petrece luna de miere, unde vor locui și multe alte lucruri plăcute, ce-i îndemnau la visare. Viața era frumoasă și amândoi o savurau cu o lingură mare. Asta până când în anturajul lor a apărut încântătorul Alex…

Un amant cu părul creț, fură cinstea din coteț

”Bobo și Laura, din Craiova, ar fi divorțat de mult, dacă nu-i amenințau cele două perechi de părinți (unii cu infarctul, ceilalți cu bătaia – fiindcă n-aveau certificat de cardiaci, cum obținuseră cuscrii mai norocoși). Se certau ca maidanezii și, dacă nu s-ar fi împrietenit între timp cu un alt cuplu, probabil ajungeau curând la știri, într-un text care ar fi conținut cuvintele-cheie ”jugulară”, ”moarte violentă”, ”echipaj Smurd”, ”resuscitare”, ”zadarnic”.

Când i-au cunoscut pe Luci și pe Roberta, viața lor s-a schimbat. Au descoperit că au multe în comun, mai ales Bobo cu Roberta și Laura cu Luci. Încrucișarea s-a produs instantaneu, a fost dragoste la prima despuiere. Nu știau unii de alții, fiecare credea că secretul lui e în siguranță. Un vecin săritor i-a spus lui Bobo într-o zi că ”la doamna a venit marți și joi un bărbat cu părul creț și cu o geacă maro deschis”. Bobo s-a holbat la el o secundă dramatică, apoi a râs cam ca Rodica Popescu-Bitănescu: ”Aaaa, stai frate liniștit, că e prietenul nostru de familie, Luci!”. Vecinul a stat liniștit, mai ales că îl tot vedea pe Luci – absolut din întâmplare, pe când îl tot spiona prin vizor – ciocănind discret la ușa vecinei. Nțțț – a fost el de părere, dar s-a limitat la a colporta povestea prin bloc, nu l-a mai deranjat pe soțul-victimă cu asemenea fapte minore.

Bobo mergea – în sensul că alerga, cu părul măciucă și apetitul se.xual la gât – la soția prietenului, iar acolo a avut noroc de vecini mai omenoși, nu l-a pârât niciunul titularului. Probabil erau mai chiori și nu vedeau bine prin vizor, altfel nu se explică pasivitatea asta, știut fiind faptul că românul e foarte săritor când e vorba să transporte vești proaste și să le basculeze la poarta și-n ficații celui mai bun prieten. V-aș spune deznodământul, dar nu-l știu, întrucât circul continuă și-n ziua de azi.”

Autor: Simona Catrina