Dorință de Crăciun

E vremea cea mai potrivită pentru speranțe, dorințe și împliniri. Fiecare are visurile lui și acum le scoate cu mai mare îndrăzneală la lumină, chiar dacă o face doar în gând sau doar în subconștient. Poate că vine Moșul și le împlinește, poate Dumnezeu se apropie mai tare de noi în această perioadă sau poate că soarta e mai darnică spre sfârșit de an. Orice ar fi, noi ne punem niște dorințe, și dacă măcar o parte din ele se împlinesc, le considerăm miracole și îndrăgim cu și mai mare ardoare Crăciunul.

Am cugetat și eu la ce mi-ar plăcea să primesc în această seară, fără să abuzez de magia în care nădăjduim cu toții. Nu am nevoie de cadouri mari sau mici, ambalate strălucitor și așezate în stivă sub bradul cel luminat. Vreau doar să am înțelepciunea de a fi bun, fără să cad în capcana presupunerii că voi fi considerat naiv (de fapt prost). Pentru că atunci când îți măsori dărnicia, înseamnă că inima ți-e îndoită, iar generozitatea e falsă, izvorâtă dintr-un anumit interes.

Vreau să fiu bun, fără să-l judec pe cel în fața căruia îmi descarc darurile și sufletul. Pentru că fiecare om are păcatele și calitățile, dar numai de noi depinde să scoatem la iveală ce-i bun din persoana cu care intrăm în legătură. Să nu încercăm să-i impunem anumite reguli de comportament, că îi facem mai mult rău și o să pierdem ocazia să ne arate câte alte lucruri bune are de oferit. Mai bine să ne judecăm pe noi, fiindcă întotdeauna există ceva de îndreptat în fiecare, din sine spre exterior. Doar arătând bunătate necondiționată și perpetuă, putem spune că suntem cu adevărat buni, altfel dărnicia e făcută cu doar interes.

Vreau să fiu bun, în această seară mai mult ca oricând, și să se molipsească de mine acest sentiment minunat. Iar în zilele care vor urma după Crăciun, să nu uit ce am simțit și cât de bine a fost. Ca să experimentez mereu acea stare, precum un drog benefic, care te face fericit prin propagarea bucuriei către cei din jurul tău. Sunt sigur că nu poate fi greu, depinde doar de mine, de voința și răbdarea mea. Sper să am aceste calități, iar dacă nu voi reuși în totalitate, nu voi da vina pe nimeni altcineva. Înseamnă că trebuie să mă mai întăresc și să încerc iar și iar.

Vă doresc să fiți buni de Crăciun… și după el! Sărbători fericite, dragi prieteni!

Podul de flori

Îmi amintesc și acum cu nostalgie cum am început asaltul către inima ta. Cu un fir plăpând de floare sălbatică pe care am cules-o de pe câmp, mergând către locul de întâlnire. Cu ajutorul lui a răsărit un zâmbet călduros pe chipul tău, ce mi-a topit inima și m-a făcut să-mi doresc mai mult. A urmat un trandafir rupt din grădina vecinei și apoi un buchet de gladiole cumpărate de la florăria din colț. Toate aceste daruri înmiresmate mi-au fost răsplătite cu gesturi tot mai tandre din partea ta, semne care îmi arătau că sunt pe drumul cel bun.

BucheteTrandafiri

Dar podul către inima ta nu era complet și mi-am dat seama că e timpul să apelez la piesa de rezistență. E vorba de o florărie online din București, care livrează „buchete de flori” la comandă, indiferent de locul în care vrei să ajungă. Iar eu voiam să-ți răpesc cât mai multe zâmbete, chiar dacă nu eram întotdeauna fizic lângă tine. Atunci închideam ochii și încercam să-mi imaginezi reacția de surprindere de pe chipul tău la primirea unui buchet de trandafiri sau chiar trandafiri la cutie. Iar pentru ca efectul să fie complet, am specificat celor de la BucheteTrandafiri.ro să adauge și câte un mic cadou la fiecare buchet sau coșuleț, cum ar fi bomboane de ciocolată, bomboane Raffaello și chiar cîte o șampanie pe care să o desfacem împreună.

Buchet din 35 de trandafiri multicolori

Cred că datorită acestor gesturi am avut norocul să-ți deschizi sufletul în fața mea și să-mi oferi iubirea mult râvnită. Sunt conștient că n-a fost ușor să te cuceresc și o să-mi fie și mai greu să te păstrez. Dar e o dulce misiune pe care vreau s-o duc până la capăt. În sprijinul meu vor fi toate florile din lume, pe care le voi comanda mereu doar de la profesioniștii ce m-au ajutat să-ți răpesc atâtea zâmbete și, în cele din urmă, inima. Cu un pod de flori ce nu se vor ofili niciodată.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015