Minciuna are picioare scurte, amanta are picioare lungi!

”Niște studii savante (finanțate din bani pe care lumea i-ar putea cheltui pe eradicarea sifilisului, de exemplu, dar mă rog) arată că adulterul în cadrul familiilor din cale-afară de prietene e cel mai popular – în iad, probabil, au uitat să precizeze. Când te încurci cu un prieten, te descurci mai bine, iată paradoxul nostru perfect. Cei care-și găsesc aventuri cu mult în afara granițelor familiale înfruntă pericole majore, nu pot explica nici de ce au fost la lucru vineri seara, deși centrala firmei fonfăia că sunt în afara orelor de program, nici de ce erau la cârciumă cu o persoană pe care n-o poate identifica nimeni, deocamdată. Sigur că poți să mormăi că ai fost la o cină corportatistă cu o colegă – care absolut întâmplător are cele mai frumoase picioare din secție – și că pui la cale un proiect pentru firmă, fi-ți-ar firma a dracului, vorba distinsei tale soții. Dar pentru asta ai nevoie de lume care să creadă această gogomănie și să-ți sprijine delirul, să-ți fie martoră. Iar aceste persoane nu există decât dacă le plătești, ca figuranții de la televiziune. În cele din urmă, află și bărbatul ce știa tot satul, însă timpul de expunere e mai mare și adulterinii trag foloase din asta. Dacă te încurci cu cineva necunoscut în clanul tău, bârfele vor fi mai ațoase, nimeni nu-ți dă circumstanțe atenuante, iar minciunile sunt mai greu de frământat.

Mariana și Cătălin, doi amici de-ai amicilor prietenilor mei cei mai buni, căsătoriți cu acte și certuri în regulă, au divorțat toamna trecută, deoarece ea a descoperit că el avea o aventură cronică se.xuală cu prietena lor de familie. Ce surpriză! – a pufnit sarcastic anturajul. Soțul adulterinei a insinuat vindicativ că și el avea o relație cu Mariana, deci rima e încrucișată. Nu s-au bătut pe copii și pe covoare, cât s-au ciondănit ca să stabilească cine a înșelat primul, încercând să demonstreze al cui apetit se.xual a scăpat primul din celula de bază a societății. Grefierei îi amorțiseră degetuțele, mai ales că ăștia foloseau cuvinte mai lungi decât unghiile ei, termeni care se stenografiază greu: incompatibilitate, imoralitate, nebună, curvar și alte noțiuni care au pus pe gânduri onorata instanță.

Așa cum, în cele mai multe cazuri de omor domestic, primul bănuit e partenerul de viață, tot astfel, în cazul adulterului deosebit de grav, cei mai destoinici suspecți sunt prietenii de familie. În ziua de azi, orice grătar în patru poate fi începutul unei trădări frumoase și profunde, pe care te poți baza la greu.”

Autor: Simona Catrina

Advertisements

Un amant cu părul creț, fură cinstea din coteț

”Bobo și Laura, din Craiova, ar fi divorțat de mult, dacă nu-i amenințau cele două perechi de părinți (unii cu infarctul, ceilalți cu bătaia – fiindcă n-aveau certificat de cardiaci, cum obținuseră cuscrii mai norocoși). Se certau ca maidanezii și, dacă nu s-ar fi împrietenit între timp cu un alt cuplu, probabil ajungeau curând la știri, într-un text care ar fi conținut cuvintele-cheie ”jugulară”, ”moarte violentă”, ”echipaj Smurd”, ”resuscitare”, ”zadarnic”.

Când i-au cunoscut pe Luci și pe Roberta, viața lor s-a schimbat. Au descoperit că au multe în comun, mai ales Bobo cu Roberta și Laura cu Luci. Încrucișarea s-a produs instantaneu, a fost dragoste la prima despuiere. Nu știau unii de alții, fiecare credea că secretul lui e în siguranță. Un vecin săritor i-a spus lui Bobo într-o zi că ”la doamna a venit marți și joi un bărbat cu părul creț și cu o geacă maro deschis”. Bobo s-a holbat la el o secundă dramatică, apoi a râs cam ca Rodica Popescu-Bitănescu: ”Aaaa, stai frate liniștit, că e prietenul nostru de familie, Luci!”. Vecinul a stat liniștit, mai ales că îl tot vedea pe Luci – absolut din întâmplare, pe când îl tot spiona prin vizor – ciocănind discret la ușa vecinei. Nțțț – a fost el de părere, dar s-a limitat la a colporta povestea prin bloc, nu l-a mai deranjat pe soțul-victimă cu asemenea fapte minore.

Bobo mergea – în sensul că alerga, cu părul măciucă și apetitul se.xual la gât – la soția prietenului, iar acolo a avut noroc de vecini mai omenoși, nu l-a pârât niciunul titularului. Probabil erau mai chiori și nu vedeau bine prin vizor, altfel nu se explică pasivitatea asta, știut fiind faptul că românul e foarte săritor când e vorba să transporte vești proaste și să le basculeze la poarta și-n ficații celui mai bun prieten. V-aș spune deznodământul, dar nu-l știu, întrucât circul continuă și-n ziua de azi.”

Autor: Simona Catrina