Fetița care visa pentru alții

Vacanța nu s-a mai terminat pentru Lena, iar asta nu a fost un lucru îmbucurător, deși așa ar fi trebuit să pară. O vizită neplăcută, de care au avut parte după Anul Nou, a fost pentru restrânsa familie Popan o lovitură crâncenă, la care nu s-ar fi așteptat nici în visele cele mai negre. Mesagerii erau domnul doctor Oșan și o tânără reprezentată a Instituției pentru Protecția Copilului. Primul părea vădit încurcat atunci când a fost întâmpinat de gazdă și poftit să intre, în timp ce domnișoara afișa o ținută rece, specifică oficialităților preocupate să-și facă datoria conform legilor și regulamentelor seci și inflexibile.

– Greu vă mai găsește omul acasă, au fost primele cuvinte ale asistentei, după care s-a prezentat. Sunt Țompa Valeria și am fost însărcinată să evaluez modul în care este educată și crescută fiica dumneavoastră…, aici vocea ei rece se frânse, căutând sprijin.

– … Popan Elena, o salvă la timp medicul de lângă ea. Sau Lena, cum o știe toată lumea.

Doamna Popan presimți că oaspeții nu veneau cu gânduri binevoitoare, dar își struni curiozitatea și îi invită să ia loc la masa din sufragerie. Abia apoi li se adresă, cu o voce amiabilă:

– A fost o perioadă mai aglomerată, așa cum se întâmplă de sărbători, însă acum totul a revenit la normal. Dar de ce vă interesează fiica mea? A făcut ceva la școală sau a lipsit de la ore fără să știu?

– Noi suntem preocupați de toți copiii cu familii disfuncționale sau cu un singur părinte. Cu atât mai mult de Elena, despre care am primit numeroase sesizări și plângeri.

– Plângeri… de la cine?, începu să se irite mama fetei. Și despre ce e vorba?, pentru că sunt unii oameni răi care se ocupă cu plăcere de așa ceva.

Țompa Valeria scoase din geantă un dosar destul de voluminos și începu să-l răsfoiască, ocolind astfel privirile interlocutoarei sale.

– Atunci când mai mulți oameni spun același lucru, e clar că nu sunt născoceli. Nu vă pot da multe nume, dar e suficientă concluzia examenului medical făcută de domnul doctor Oșan, la care se adaugă evaluarea învățătoarei. Amândouă arată că fiica dumneavoastră suferă de o depresie psihică post-traumatică gravă, ce periclitează psihicul copiilor cu care vine în contact.

– Nu pot să cred!, izbucni doamna Popan, ridicându-se în picioare. Ce examen medical a făcut domnul doctor, că nu am fost decât la o ședință, și aceea incompletă? Ce rău le poate face colegilor ei, când ea de-abia scoate câteva cuvinte?

– Am aici o declarație a unui părinte, care spune că Elena i-a amenințat copilul cu moartea. Citez cuvintele fetiței: „Am visat că o să mori”. Acel băiat s-a îngrozit, crezând că e o prezicere reală, după cum s-au dovedit altele.

– Lenaaa!, strigă gazda, în timp ce își scotea instinctiv o țigară. Până la apariția fetiței, avu timp să tragă câteva fumuri adânci, care, cel puțin aparent, o mai liniștiră.

– E adevărat ce spune doamna aceasta? Cum că ai spus unui coleg că i-ai visat moartea?

Lena afirmă din cap, ținând ochii ațintiți spre podea, după ce-și trecuse imperceptibil privirea peste chipurile oaspeților.

– De ce ai făcut asta?, se răsti la ea maică-sa, scuturând-o cu mâinile pe umeri. De ce ai mințit? Ai mințit, nu?

Un nou răspuns afirmativ, tot tacit.

– Ți-au spus ceva înainte? Ți-au făcut ceva? Ai vrut să te răzbuni prin asta?

Fetița continuă să aprobe din cap, fără să apeleze la cuvinte.

– Vedeți dumneavoastră?, zise doamna Popan, întorcându-se spre cei doi. Sunt unii copii care o agasează, iar ea se apără cum poate. Asta nu înseamnă că trebuie exclusă dintr-un mediu normal. De fapt, în ultima vreme, de când am angajat o nouă bonă, parcă e mai puțin introvertită și dă semne de socializare.

– Da, știm despre cine e vorba și nu cred că-i o prezență potrivită pentru fiica dumneavoastră.

– Dar ce are tanti Anița?, se miră gazda. E o femeie decentă și binevoitoare.

– E o femeie bătrână și ciudată, căreia nu i-aș da nici cățelul în grijă, răspunse rece asistenta. Trebuie să recunoașteți că sunteți depășită de situație, fata nu are cu cine să comunice în lipsa dumneavoastră, iar serviciul pe care-l aveți vă ocupă prea mult timp. De fapt, copila se simte intimidată chiar și în fața dumneavoastră, după cum se vede. Să nu mai zic de faptul că fumați în preajma ei. În concluzie, recomand internarea de urgență a Elenei, pentru tratament și recuperare emoțională. Uitați-vă la ea: cum să nu se lege copiii de părul ei cărunt?, fiind ceva neobișnuit pentru ei. Măcar de o vopseați sau îi puneați o perucă decentă.

– Faceți o mare greșeală, doamnă Țompa și domnule Oșan. Nu-mi puteți lua fiica, doar pentru ea trăiesc.

– Trebuie să sosească o ambulanță, în cel mult o oră. Dacă vă opuneți, va fi și mai rău pentru toți. Vă rog să fiți rezonabilă și veți primi dreptul la vizite, o avertiză domnișoara.

Imagine similară

Doamna Popan era înecată de lacrimi și nu mai putea decât să-și îmbrățișeze odorul. Timpul era limitat, căci, peste câteva minute, se auzi motorul unei mașini care se oprea în fața casei lor. Trebuiau împachetate câteva lucruri, astfel că mama a fost nevoită să se desprindă și să se ocupe de asta. Eliberată de la pieptul ei, Lena se apropie de doctorul Oșan și îi spuse mai mult în șoaptă:

– Sunt sigură că la noapte o să vă visez!

Omul tresări, se ridică brusc în picioare și făcu un pas în spate. Apoi se uită la asistentă, dar aceasta era prea ocupată cu reașezarea actelor în dosar, deci nu văzuse și nu auzise nimic.