5 motive pentru care inteligența te face să te îndrăgostești mai greu

1. Oamenii inteligenți prețuiesc independența. Unora li se pare absurd, însă oamenii deștepți prețuiesc foarte tare independența. Ca gânditori independenți, aceștia transferă această calitate pe care o au și în alte domenii ale vieții lor. Nu este vorba că nu pot iubi pe cineva, însă nevoia lor de libertate nu se oprește nici în cadrul unei relații. Iar această atitudine creează tensiune în relația cu partenerii.

2. Oamenii deștepți nu se grăbesc să aibă o relație. Atunci când oamenii inteligenți nu au un partener, este vorba despre faptul că au luat o decizie conștientă. Cu toate că aceștia pot părea dezinteresați în ceea ce privește dragostea, câteodată este mai bine să fii singur, pentru a avea șansa de a reflecta asupra relațiilor și greșelilor din trecut.

3. Oamenii inteligenți analizează toate lucrurile. Creierul oamenilor inteligenți pare a funcționa altfel. Aceștia sunt adesea prea analitici, lucru care poate fi dăunător în relațiile cu alte persoane, deoarece nu vor fi ascultați când vor să dezbată argumentele pro și contra. Cu toate acestea, calitatea aceasta îi poate ajuta și să aibă parte de mai puține dezamăgiri în dragoste. Iubirea nu ar trebui să fie raționalizată, însă când ești orbit de emoții, s-ar putea să suferi mai mult decât persoanele raționale.

4. Oamenii deștepți sunt precauți. În mod similar cu trăsătura anterioară, oamenii deștepți nu cred în conceptul de dragoste la prima vedere. Acest lucru nu se datorează faptului că le lipsește gena romantică din ADN, ci pentru că își aduc aminte mult mai vivid suferințele din trecut. Prin urmare, aceștia tind să fie mai precauți. Cu alte cuvinte, și-au dezvoltat un mecanism de apărare.

5. Profesia înaintea iubirii. Oamenii inteligenți par a se concentra de multe ori asupra carierei lor, nu asupra vieții amoroase. Profesiile lor îi fac să se simtă apreciați, ducându-i într-o zonă de confort, deoarece le oferă posibilitatea de a-și folosi raționamentul și perspectiva analitică. De aceea, oamenii inteligenți se căsătoresc la o vârstă mai înaintată decât colegii lor, deoarece își doresc o relație matură, în care să fie înțeleși pe deplin.

Sursa: Graiul Maramureșului

Iubiri și suferințe

Mulți invidiau dragostea pe care și-o purtau Marin și Zina. Amândoi tineri și frumoși, scăldându-se fiecare în ochii celuilalt, sărutându-se mereu fără rețineri și cu orice prilej, șoptindu-și cuvinte drăgăstoase și fiind parcă sortiți unul celuilalt. „A fost dragoste la prima vedere”, repeta cu fiecare ocazie Zina, iar Marin completa cu fermitate: „… și până la ultima suflare!”. Grupul de prieteni, din care făceau parte, era convins că se vor auzi în curând clopotele de nuntă, iar iubirea lor se va perpetua într-o căsnicie perfectă, cu tot tacâmul unei familii fericite și împlinite. Dar a apărut Laura…

Laura emana un mister și o eleganță greu de trecut cu vederea. A intrat brusc în anturajul lor și tot atât de rapid l-a fermecat pe Marin. Privirile lui și-au schimbat vadul, mâinile s-au desprins dintr-ale Zinei, cuvintele romantice aveau altă destinație, iar urechile erau reglate pe o altă frecvență. Fata cea nouă n-a rămas insensibilă la dovezile atât de evidente, iar universul mirific al Zinei a făcut implozie, restrângându-se într-o piatră neagră și grea care-i apăsa inima. În timp ce noul cuplu își etala fericirea și se lăuda cu dragostea lor fiebinte și spontană, fata părăsită vărsa multe lacrimi amare în singurătate. Până l-a întâlnit pe Nelu…

Nelu avea o fire liniștită și nu excela prin calități deosebite, dar poate că tocmai asta a făcut-o pe Zina să se apropie de el. Căuta să-și vindece rănile și nu avea curajul unei noi iubiri tumultoase. Relația a evoluat lent, dar fără incidente și pași înapoi. După câteva luni, amândoi simțeau că există ceva solid între ei, ceva plăcut, ce s-ar putea numi iubire. Chipul Zinei a redevenit luminos, ochii îi scânteiau din nou, iar jocurile dragostei s-au înfiripat în noul cuplu. Schimbare care nu-i plăcea deloc lui Marin.

Iubirea dintre Laura și Marin s-a stins la fel de repede precum a apărut, iar acesta se perpelea acum de dorul Zinei. Nu s-a sfiit să-i cadă în genunchi și să-i ceară iertare pentru orbirea de care a dat dovadă. I-a spus că a făcut o greșeală, dar acum e sigur de sentimentele lui. Și-a pus inima pe tavă și a oferit-o cu lacrimi fetei dezorientate. Nu a durat mult, și după ce a pus în balanță iubirea pentru Nelu și cea care o simțise pentru Marin, Zina a decis că flacăra primei iubiri a fost mai puternică, iar reaprinderea ei era prea ispititoare. Astfel că Nelu a trebuit să se retragă cu sufletul îndurerat.

Dragostea s-a reîntrupat din cenușa sentimentelor arzătoare, ce păreau acum mai puternice și cu atât mai trainice. Marin și Zina aveau din nou inimile pline de o iubire adevărată și pură, iar prietenii lor se gândeau la cadourile de nuntă. Chiar și cei doi amorezi își făceau planuri de viitor: să aleagă ziua cea mare, să planifice numărul de copii pe care-i vor avea, unde-și vor petrece luna de miere, unde vor locui și multe alte lucruri plăcute, ce-i îndemnau la visare. Viața era frumoasă și amândoi o savurau cu o lingură mare. Asta până când în anturajul lor a apărut încântătorul Alex…

Eunucul: Iza (VI)

Astfel au trecut aproape două luni, timp în care rănile lui Romi se cicatrizaseră bine, iar între cei doi pustnici se închegă o relație aparte. Era greu pentru amândoi când Iza trebuia să plece în treburile ei, fiecare așteptând să se reîntâlnească. Un motiv în plus pentru bărbat să se căznească în a se recupera cât mai repede. În plus, nu putea concepe să fie întreținut de o femeie care trebuia să depună mari eforturi pentru cumpărăturile pe care le aducea.

Firește că primii pași au fost grei, dar mai ales prima examinare a trupului ciopârțit, atunci când a scăpat de pansamente și s-a spălat pe îndelete într-un ciubăr din grotă. A urmat apoi ieșirea din întunecime, când ochii lui au întâlnit din nou lumina naturală, nările i-au fost inundate de mirosul verde al pădurii, iar pașii îi călcau șovăielnic peste mușchiul moale dintre pietre, căutând să-și mențină echilibrul. De undeva se auzea un susur vioi de apă ce cădea ca un refren neîntrerupt, precum o chemare. Trebuia să profite de absența Izei, care prea îl menaja, și să exploreze împrejurimile.

Brațele își recăpătaseră vigoarea și se putea prinde de peretele stâncos, iar picioarele goale i se pliau printre spațiile strâmte ce le găsea pe panta abruptă de coborâre. Era dornic să-și demonstreze sieși ce poate, fără să se mai gândească la felul cum va reuși să urce înapoi. Bucuria că a reușit l-a încurajat și mai mult să găsească izvorul de apă ce nu putea fi departe. L-a și găsit, nu peste multă vreme, moment în care a avut parte de o priveliște extraordinară. Un văl de apă se scurgea de pe o stâncă aflată la vreo zece metri înălțime, iar la cădere, într-un tău ce-i ajungea doar până la genunchi, se scălda, complet dezbrăcată, Iza.

Era pentru prima dată când o vedea descoperită mai mult decât chipul și mâinile, iar șocul a fost năucitor. Corpul ei era făcut parcă la comandă de un artist desăvârșit, fără cusur și cu contururi perfecte. Zveltă ca o fată mare, nu i-ai fi dat mai mult de douăzeci de ani. Părul blond se scurgea de-a lungul trupului, mângâindu-i coapsele ca niște spice udate de ploaia verii. Sânii rotunzi și semeți se bucurau de libertate și apă, după atâta încorsetare. Era o priveliște care l-a fermecat și întristat în aceeași măsură pe bărbatul ascuns după copaci. Parcă nu mai văzuse niciodată o femeie atât de frumoasă, iar acum, pe când are privilegiul s-o găsească, trebuia să se mulțumească doar cu privitul și să înghită în sec. Pentru că el, de fapt, nu mai era bărbat.

Cu toate acestea, ochii nu i se puteau desprinde de la ceea ce vedea și a rămas așa până când Iza s-a îmbrăcat. Degeaba își repeta în gând că-și face singur rău, nu se putea opri, iar imaginația îl copleșea cu scenarii amoroase în care amândoi se desfătau într-un amor nebun. Din această cauză l-a reperat Iza, care a roșit când și-a dat seama că a fost spionată. Romi a îngăimat niște scuze bâlbâite, după care au pornit amândoi spre sălaș. În zilele și nopțile care au urmat, Romi simțea cum arde pe dinăuntru de fiecare dată când o știa atât de aproape pe Iza, și totuși atât de departe. Oare ea știa ce-l frământă? Bănuia prin ce chinuri trece, după ce a văzut-o în toată splendoarea ei? Și chiar dacă ar fi știut, ce putea face? Să-i plângă de milă sau să-l invite să plece, în speranța că o va uita. Poate chiar asta ar trebui să facă. De aceea își făcu curaj și îi mărturisi ce gândea. Femeia îl ascultă și nu păru deloc surprinsă, dar nici nu era de acord cu plecarea.

– Am crezut că mutilarea îți va elimina orice motiv de atracție față de sexul opus, dar se pare că undeva în subconștient tu te consideri același bărbat. Creierul tău refuză să accepte realitatea și își dorește viața dinainte, deși nu se mai poate. Trebuie să te convingi de asta și sunt gata să te ajut până la capăt. Poate că după aceea te vei resemna și îți vei găsi echilibrul necesar. Avem nevoie unul de altul și sper să ne ajutăm reciproc.

– Cum poți tu să mă ajuți? Doar m-ai ajutat destul, iar restul depinde de mine. Nu poate nimeni să-mi redea ce am pierdut.

– Nu pot, într-adevăr, dar pot să te fac să realizezi ce ești acum. Un eunuc, care e firesc să nu mai poată face dragoste.

– Și cum vei face asta? Trebuie să fii un psihiatru foarte priceput și să pierzi multă vreme cu mine.

– Nu-mi trebuie studii și am nevoie doar de o ședință. Fără teorie, ci doar practică. Dezbracă-te.

Lui Romi i se păru că n-a auzit bine, dar ceea ce vedea îl convinse că nu se înșelase. Iza începu să-și dea hainele jos, una câte una. Atunci a înțeles despre ce e vorba.

Spirit călător: Prima călătorie

Trebuia să exploatez din plin de fiecare clipă pe care o aveam până la reîntoarcerea în corp, să explorez locuri, să învăţ a beneficia de toate avantajele pe care mi le oferea această stare imaterială. Am părăsit împrejurimile familiare, ce până acum le admiram doar din scaunul cu rotile, şi mi-am făcut avânt peste clădiri. Pluteam cu uşurinţă deasupra tuturor şi în curând am ieşit din urbe, alunecând peste câmpii şi ape. Vântul adia uşor, dar nu-l simţeam ci vedeam doar vegetaţia cum se apleacă supusă.

Uneori încetineam să prind frânturi de acţiune sau dialoguri ale unor oameni ce se ascundeau în întuneric. Pe un teren proaspăt cosit se înălţau câteva căpiţe de fân şi am coborât pentru a-i simţi mirosul îmbietor, dar, evident că-mi era imposibil şi a trebuit doar să mi-l închipui. Chiar la baza unei astfel de căpiţe era o pereche ce se părea că făceau dragoste. El, un bărbat de circa 40 de ani, înalt şi cu un costum alb, se vedea cât colo că era băut bine. Ea, o tânără sub 20 de ani,subţirică şi cu părul blond, încerca să-i tempereze avansurile:

– Hai, măi Vasile, să mergem acasă, că ne-o căuta mama! O să-şi dea seama că am terminat cu fânul şi-o să vină după mine.

– Taci tu, Florică, nu-ţi face griji! Până vine ea noi suntem gata. Haide şi nu mai fă nazuri că doar nu-mi eşti fiică adevărată. Încă de când am luat-o pe mă-ta, mi-am pus ochii pe tine. A sosit vremea să mă răsplăteşti, după câte am făcut pentru voi.

Aş fi plecat mai departe, să colind alte locuri. dar curiozitatea de a vedea cum se va termina scena, m-a oprit pe loc. Bărbatul era din ce în ce mai insistent şi se vedea că începea să-şi piardă răbdarea. A prins-o pe fată strâns în braţe, cu mâinile-i la spate, ca într-un cleşte, şi încerca să o pună la pământ. Fata se zbătea şi a început să ţipe. Chiar lângă ei se aflau uneltele cu care a lucrat: furcoiul şi grebla, iar ultima era cu dinţii lungi, îndreptaţi în sus. La un moment dat, enervat de încăpăţânarea fetei, omul o desprinse de căpiţa de care se spijinea, o răsuci şi se prăbuşi peste ea la pământ, chiar deasupra greblei. Dinţii acesteia au intrat adânc în spatele tinerei, care nu a mai avut nici o şansă. Sângele s-a scurs imediat peste paiele dimprejur şi chipul ei a încremenit cu ochii miraţi şi larg deschişi.

Bărbatul nu şi-a dat seama imediat ce s-a întâmplat şi, bucuros că nu mai întâmpină nici o rezistenţă, a început s-o dezbrace. Doar când a vrut s-o sărute s-a mirat că nu reacţionează în nici un fel şi a simţit ceva cald şi lipicios când şi-a trecut mâna pe după mijlocul ei. Apoi a dat cu mâna de greblă şi a realizat oribila-i faptă. Aburii alcoolului s-au evaporat pe loc şi omul a început să gândească. După ce s-a convins că fata e moartă, i-a ridicat înapoi chiloţii şi i-a coborât rochia. La lumina lunii şi-a căutat clopul de paie şi a răsfirat paiele peste locul incidentului. Nu era încălţat şi nu se vedeau urme de paşi pe pământul întărit. Fără să mai zăbovească, a luat-o către crâşma din sat.

Am vrut să-l urmăresc până în interior, dar am simţit că sunt atras ca într-o gaură neagră ce mă absorbea cu putere. Urma să cad într-un somn îndelung, din care m-au trezit, din nou, ţipetele agasante ale Dianei:

– Vali! Vali, mă auzi? Ce e iar cu tine? Hei, mă auzi?

Am deschis cu greu un ochi, am sesizat că e ziuă şi scaunul lui George era gol. Eram sfârşit şi nu aveam chef de nimic, dar trebuia să o potolesc pe soră-mea ca să-mi pot continua letargia. Pentru asta trebuia să beau măcar un ceai, să înghit o aspirină şi s-o liniştesc. Am asigurat-o că totul era în ordine şi că sunt doar obosit, deoarece n-am putut dormi toată noaptea. Trebuia să mă odihnesc până spre seară. Astfel am câştigat câteva ore de linişte, chiar dacă bombănelile ei nu au încetat imediat.

Când m-a trezit George, durerea de cap dispăruse şi eram mulţumit să constat că era curios la ceea ce-i voi relata. Chiar m-a întrebat, în timp ce încercam să dau gata două ouă fierte moi:

– Ei? Cum a fost?

L-am lăsat să aștepte puţin, în timp ce-mi pregăteam nişte baghete. Am răspuns cu o voce gravă:

– Dragul meu, am fost martor la o crimă!

A zâmbit neîncrezător şi a replicat:

– Haida-de! Pot să te asigur că a fost linişte pe aici şi, după cum vezi, suntem cu toţii vii.

– Nu te contrazic, însă ai spus “pe aici”, iar crima a fost într-un sat din împrejurimi.

Zâmbetul nu i-a dispărut şi a întrebat pe acelaşi ton zeflemitor;

– Vrei să spui că ai ieşit de aici şi ai colindat pe alte coclauri?

Am dat din cap aprobator şi am făcut televizorul mai tare, ca să nu fim auziţi de Diana. I-am relatat toată întâmplarea de pe câmpul cosit, dar nu l-am convins. I-am povestit şi faza cu tabloul Evei şi atunci mi-a pus întrebarea ce o avea pregătită:

– Am scris ceva pe un carneţel şi l-am încuiat în geantă. Erai adormit şi nu puteai să vezi din pat. Poţi să-mi spui care e cuvântul?

A fost rândul meu să zâmbesc când i-am răspuns:

– Am văzut de sus când l-ai scris şi expus. Cuvântul e “Alpinism!!!”, cu trei semne de exclamare.

Secretul zilei de naştere (III)

22. Plutocraţii

Personalitate: Dispun de forţă, stăpânire de sine, o mare ambiţie şi au spirit de aventură. Au un caracter puternic, simţ practic, creativitate, iniţiativă, talent de lider şi abilitatea de a-i influienţa pe ceilalţi. Acţiunile lor se îndreaptă către afaceri de mare întindere, imperii financiare, putere politică, faimă. Orientarea spre material predomină, iar pornirea de a acumula, de a face avere îi propulsează adesea în lumea plutocraţiei. Destinul lor e măreţ, promiţător, dar poate fi şi dificil.

Defecte: Înfumurare, lipsă de scrupule, inflexibilitate, nesiguranţă, lăcomie, tendinţe acaparatoare şi manipulative.

Dragoste: Sentimentele lor nu cunosc cale de mijloc: iubesc sau detestă. Caută un partener din acelaşi aluat, cu aceleaşi ambiţii- de preferat, care provine dintr-o clasă socială de vârf.

23. Spontanii

Personalitate: Inteligenţi, flexibili, agili şi ingenioşi, cei născuţi pe 23 au o mare capacitate de adaptare. Reacţionează spontan, rapid şi adecvat. Pentru ei, viaţa este o aventură, în care pot experimenta mereu ceva nou şi incitant. Socializează uşor şi au darul comunicării. Imaginativi şi perspicace, au talente diverse şi interese multiple. Au un destin schimbător, dar nu le lipseşte şansa.

Defecte: Inconstanţa, nerăbdarea, lipsa de tenacitate, înclinaţii către dependenţe (mai ales alcool, mâncare, tutun, eventual droguri).

Dragoste: Sunt afectuoşi şi sensibili, dar marea lor curiozitate îi îndreaptă spre mai multe relaţii, dintre care unele nepotrivite sau imposibile. Îşi doresc un echilibru afectiv, aşa că până la urmă fac tot posibilul să fondeze o căsnicie armonioasă şi stabilă.

24. Prietenoşii

Personalitate: Mărinimoşi, săritori şi gata să răspundă promt la solicitări, cei născuţi pe 24 sunt foarte buni prieteni. Pentru ei, cercul apropiaţilor este sfânt şi sunt gata să facă sacrificii pentru a păstra bunele relaţii. Pe umărul lor fidel şi devotat poţi să te sprijini sau să plângi. Altfel, sunt persoane casnice şi responsabile, dar care au adesea, graţie sensibilităţii, veleităţi artistice, mai ales dramatice sau actoriceşti…

Defecte: Prea mare sensibilitate, emotivitate, indulgenţă exagerată, de care alţii pot încerca să abuzeze; indolenţă.

Dragoste: Sunt romantici, au emoţii puternice, le place să-şi arate dragostea. Au enormă nevoie de afecţiune. Sunt plăcuţi de sexul opus şi pot avea avantaje prin intermediul lor. Plini de farmec, sunt iubiţi de partenerii lor.

25. Intelectualii

Personalitate: Posesori ai unei judecăţi logice şi pătrunzătoare, cei născuţi pe 25 strălucesc prin facultăţile intelectuale şi prin dorinţa de studiu, de instruire. Le place să afle, să cerceteze, să investigheze şi trebuie încurajaţi de mici în această direcţie, fiindcă este păcat ca înzestrarea lor să nu fie folosită. Au o intuiţie excelentă, pe care trebuie să se obişnuiască să o asculte. Firi care nu suportă restricţiile şi care preferă să lucreze independent, în linişte, retraşi.

Defecte: Răceala, aroganţa, atitudinea de superioritate, spirit critic, melancolie.

Dragoste: Sensibilitatea lor afectivă este mare, dar se feresc să lase să se vadă acest lucru. Sunt reţinuţi, nu îşi comunică emoţiile şi reuşesc anevoie să lege ori să menţină o relaţie. Au putere de atracţie, dar sunt greu de înţeles.

26. Afaceriştii

Personalitate: Energici, eficienţi şi ambiţioşi, cei născuţi pe 26 au stofă de afacerişti. Sunt buni organizatori, inteligenţi, realişti, cu viziune de ansamblu şi putere de răzbatere. Se descurcă excelent în hăţişul finanţelor. Managementul lor este diplomatic şi cooperant. Relaţiile sociale şi familia contează pentru ei cel puţin la fel de mult cât cariera. Îşi găsesc siguranţa când stabilesc un echilibru între toate acestea.

Defecte: Tendinţa de a se ataşa excesiv de lucruri şi oameni, scepticism, ranchiună, gelozie, încăpăţânare.

Dragoste: Au pasiuni devoratoare, pe care se străduiesc să şi le stăpânească. Pot dărui mult în dragoste, dar cer la fel de mult. Dilema lor este cum să echilibreze setea de absolut cu compromisul necesar menţinerii cuplului, de care au atâta nevoie.

27. Organizatorii

Personalitate: Deschişi la minte, dinamici, entuziaşti şi idealişti, au darul de a-i inspira şi organiza pe ceilalţi. Sunt autoritari fără să fie duri. Au talente multiple. Îi întâlnim des în mediul cultural, ştiinţific, politic, artistic. Sunt performanţi în comunicare, relaţionează uşor, iubesc călătoriile. Au simţ social. Cu cât fac mai mult pentru ceilalţi, cu atât vor primi mai mult în schimb.

Defecte: Exigenţa, tendinţa de a dezvolta ataşamente nocive; au adesea senzaţia că nu au primit ce merită.

Dragoste: Fascinează prin ţinută şi charismă. Sunt romantici şi îşi exprimă simţămintele cu patos, uneori puţin cam prea dramatic. Poartă inconştient în minte portretul partenerului ideal, ceea ce poate fi un handicap în calea împlinirii afective.

28. Asociaţii

Personalitate: Plini de iniţiativă şi mânaţi de dorinţa de a se impune, cei născuţi pe 28 au stofă de lider, dar au mai mare succes în asociere decât singuri. Au o fire puternică, dar contradictorie. Cooperanţi şi totodată independenţi, se simt în largul lor când au libertate de mişcare, însă au nevoie de încurajări pentru a reuşi. Sunt, prin excelenţă, nişte iniţiatori şi le trebuie cineva care să finalizeze ceea ce ei încep. Buni strategi, au o minte analitică, novatoare şi lucidă, care vede bine în perspectivă.

Defecte: Încăpăţânare, rigiditate, iritabilitate, agresivitate, înclinaţie spre risc.

Dragoste: Pasionali, plini de erotism şi magnetism sexual. Însetaţi de iubire, dar rareori au răbdare să construiască o relaţie stabilă. Destin amoros frământat.

29. Vizionarii

Personalitate: Personaje cu totul speciale, cei născuţi pe 29 se bucură de instincte şi intuiţii ieşite din comun. Sunt nişte vizionari. Detestă banalitatea, au ţeluri înalte şi proiecte ambiţioase. Pot face multe lucruri în viaţă, dar le trebuie mereu hrană pentru spirit (cultură, religie, filozofie, ştiinţă). Se disting întotdeauna prin ceva şi au mare nevoie de atenţie. Adesea, spre 30-35 de ani, întâmpină frustrări sau provocări.

Defecte: Perioadele de exaltare alternează cu cele de deprimare şi anxietate; sunt influienţabili şi imprudenţi.

Dragoste: Au mult sex appeal, emoţii năvalnice şi nevoi afective uriaşe. Dar relaţia de cuplu e o zonă fragilă, în care nu fac cele mai fericite alegeri. Îndoieli, decepţii, neîmpliniri.

30. Creativii

Personalitate: Dăruiţi cu sensibilitate, dragoste pentru frumos şi o doză neobişnuită de creativitate, cei născuţi pe 30 au un suflet de artist. Caută armonia, sunt inspiraţi, au talent şi îl manifestă, dacă nu prin profesie, cel puţin ca hobby. Sunt simpatici, entuziaşti, prietenoşi, au darul vorbirii şi multă putere de convingere. Problema lor este că tind să se risipească în lucruri mărunte în loc să-şi focalizeze energiile pentru a-şi exploata potenţialul.

Defecte: Dezordine, lipsă de consecvenţă, superficialitate, stări de spirit schimbătoare, încăpăţânare.

Dragoste: Fermecători,seducători, tandri şi iubitori, cuceresc fără efort. Totuşi, au tendinţa de a-şi controla partenerul, lucru pe care acesta s-ar putea să nu-l tolereze. Au noroc în dragoste, dar un noroc cam schimbător…

31. Făurarii

Personalitate: Harnici, pricepuţi, practici, responsabili şi atenţi la detaliu, cei născuţi pe 31 sunt nişte maeştri făurari. Tot ce iese din mâna lor este temeinic, frumos şi funcţional. Sunt disciplinaţi, perseverenţi şi organizaţi. Au o minte clară, lucidă, învaţă uşor, reuşesc şi în activităţile de natură intelectuală. Sunt oameni cu principii, care pun preţ pe familie, tradiţie, muncă.

Defecte: Rigiditate, încăpăţânare, intrasigenţă, avariţie, orgoliu.

Dragoste: Au sentimente profunde, pe care le exteriorizează doar atunci când sunt siguri că nu vor fi respinşi. Nu se lasă duşi de valul pasiunii, iar iubirea lor se instalează progresiv, în timp. Sunt loiali partenerului şi familiei.

De ce mor bărbaţii mai repede?

O cercetare recentă a descoperit că bărbatul este fiinţa cea mai nefericită,pentru că: el are ţâţe fără lapte,ouă fără coajă,cocoşel fără aripi şi sacul fără bani.Mergând mai departe,găsim alte nedreptăţi care-i îngreunează viaţa:

-Dacă o pocneşti,se cheamă maltratarea femeii.Dacă te pocneşte ea,e autoapărare.

-Dacă iei o decizie fără să o întrebi,eşti nesimţit.Dacă ea ia o decizie fără să te consulte,e o femeie emancipată.

-Dacă îi ceri să facă ceva ce nu îi place,e dominare masculină.Dacă te roagă ea să faci ceva ce nu îţi place,îţi face o favoare.

-Dacă apreciezi formele unei femei şi lenjeria sumară,eşti pervers.Dacă nu,eşti homo.

-Dacă-i oferi flori,urmăreşti ceva.Dacă nu,eşti măgar.

-Dacă eşti mândru de realizările tale,eşti plin de tine.Dacă nu,eşti lipsit de ambiţie.

-Dacă o doare capul,e obosită.Dacă te doare pe tine,nu o mai iubeşti.

-Dacă vrei să faci dragoste mai des,eşti obsedat.Dacă nu,ai pe altcineva.

Şi vă mai întrebaţi de ce mor bărbaţii mai repede…

#În aceeaşi notă sarcastică,vă supun atenţiei câteva situaţii:

1.O domnişoară foarte elegantă,parfumată,într-un vagon plin cu ciobani:

-Nu vă miroase a Channel?…

La care unul dintre ciobani:

-Ba da,domnişoară,ne miroase ş-a miel,ş-a oaie…

2.O tânără nevastă îi mărturiseşte prietenei ei:

-Cred că vreau să-mi omor bărbatul,dar nu ştiu cum.

-Ştii cum?Am citit eu într-o carte: fă mult sex cu el.Epuizează-l.O să-l slăbeşti şi până la urmă o să-şi dea duhul.

După câteva luni,prietenele se întâlnesc din nou.Soţia arăta jalnic,în schimb soţul părea destul de fericit.

-Ce mai faci?,o întreabă prietena.

-Eu ca eu,îi zice ea la ureche,dar uită-te la prostul ăsta: habar n-are că e pe moarte.

3.Prietena îşi face curaj şi îi spune:

-Iubitul tău te înşeală.

-Ah,dragă,dar ştiu de mult.

-Ştii şi cu cine?

-Da,ştiu şi cu cine,ştiu şi de ce,dar nu prea ştiu cu ce…

4.Surpriză plăcută: soţulvine neanunţat acasă,după o lungă deplasare.Intră în casă,caută sub pat,în şifonier,în baie.Nimeni.Îi zice resemnat soţiei,în bucătărie:

-Te-ai ramolit,femeie!

5.Calculatorul şi nevasta.

-Care este asemănarea dintre calculator şi nevastă?

-Întotdeauna după ce îl cumperi,la scurt timp îţi dai seama că la aceiaşi bani îţi puteai lua ceva mult mai bun,dacă mai aşteptai un pic.

Trei situaţii

1.Un bărbat însurat avea o aventură cu secretara sa.Într-o zi,pasiunea lor s-a aprins şi s-au dus la casa ei; epuizaţi datorită unui sex dezlănţuit până târziu,au adormit,trezindu-se pe la ora opt seara.Pe cănd bărbatul se îmbrăca,îi ceru femeii să-i scoată pantofii afară şi să-i murdărească cu iarbă şi pământ.Deşi intrigată,ea a făcut asta,după care el îşi puse pantofii,se urcă în maşină şi plecă acasă.

-Unde ai stat?-îl întreabă nevasta de cum intră.

-Dragă,nu pot să te mint:sunt încurcat cu secretara mea şi am fost toată seara să facem dragoste.Am adormit şi nu m-am trezit până la opt.

Soţia lui se uită în jos,îi vede pantofii şi îi spune:

-Ticălos mincinos!Ai fost să joci golf!

2.Era o pereche de vârstă medie care aveau două fete frumoase şi care s-au hotărât să mai încerce,pentru ultima dată,să aibă un băiat,pe care l-au dorit dintotdeauna.După multe luni de încercări,în sfârşit soţia rămase însărcinată şi născu un băiat sănătos,nouă luni mai târziu.Fericitul tată alergă să-şi cunoască noul său copil,dar văzându-l se îngrozi,deoarece era bebeluul cel mai urât pe care-l văzuse în viaţa lui.Se duse să-şi vadă nevasta şi îi spuse că nu vede posibilitatea ca el să fie tatăl acestui copil.

-Uită-te şi tu la cele două fete frumoase pe care le-am făcut înainte!Apoi,privind-o cu neâncredere o întrebă: “Nu cumva m-ai înşelat?”

Femeia surâse dulce şi îi spuse: “De data asta nu,dragul meu!”

3.O femeie era în pat cu amantul ei când aude că soţul deschide uşa de la intrare.

-Repede,îi spuse amantului,rămâi în picioare în colţ.Apoi îl unse cu ulei de copii pe tot corpul şi îl pudră cu talc.Nu te mişti până îţi spun eu-îi şopti-şi simulează că eşti o statuie.

-Ce este asta,dragă?-o întrebă soţul când intră în cameră.

-Ah,este o statuie-îi răspunse aceasta.Vecinii de palier au cumpărat una pentru dormitorul lor şi mi-a plăcut atâta,încât am cumpărat una şi pentru noi.

Nimic mai mult nu s-a mai spus despre statuie.În jur de ora două de dimineaţa,soţul coborând din pat,se duce în bucătărie şi se întoarce cu un sandwich şi un pahar de lapte.

-Ia,îi spuse el statuii,şi mănâncă ceva.Eu am stat în picioare ca un idiot trei zile în casa vecinilor şi nimeni nu mi-a oferit nici un pahar de apă…