Noul mod de viață occidental

Șahul și noul mod de viață occidental, din perspectiva copiilor

„Predau șah la mai multe școli dintr-o metropolă occidentală. Am mereu cu mine o tablă de demonstrație, pe care arăt copiilor funcția diferitelor piese și explic regulile de mutare. Copiii, majoritatea între 7 și 10 ani, băieți și fete de toate etniile și culorile, majoritatea înscriși la șah de gura părinților.

– Deci, copii, la șah avem 16 piese albe și 16 negre. Albul mută primul și…

Un băiețel mai închis la culoare întrerupe:

– E întotdeauna așa? Albul mută mereu primul?

– Da, răspund eu și vreau să continui. Și putem să mutăm ori un pion ori…

– Nu e corect, întrerupe altul. Ar trebui să mute amândoi primii. Sau negrul să mute primul, că au fost mereu persecutați în istorie…

– Așa e regula, cineva trebuie să mute primul, albul e doar o culoare oarecare, nu e nimic superior, haideți să trecem mai departe. Așadar, cea mai importantă piesă de la jocul de șah este regele…

– Mama mi-a zis că regina e cea mai importantă piesă.

– Nu chiar, zic eu cu blândețe, regina e și ea foarte importantă, de fapt, ca să știți, regina este cea mai puternică piesă din joc…

Copiii par mulțumiți cu asta, mai ales fetele afișează un zâmbet de satisfacție.

– Regina e foarte puternică pentru că poate juca la fel ca tura și ca nebunul.

Fetele protestează.

– Cum puteți spune că o regină mută la fel ca un nebun? Dvs. jigniți femeile!

– Nu, dragii mei, așa este jocul. Nebunul este această piesă (o arăt) care merge mereu strâmb, adică pe diagonală.

– Nebun este un cuvânt urât. Nu trebuie să râdem de cei cu dizabilități mentale.

– Bun, dacă nu vă place , să știți că în engleză se cheamă <episcop>, ca la biserică. Putem să îi spunem <episcop>.

– Dumneavoastră ne vorbiți acum de religie, aici este o școală laică.

– Ok, Ok, încerc să îi calmez, atunci păstrăm numele de nebun. Sau mai bine, bufon. Nebunul era în trecut bufonul care făcea regii și reginele să râdă. Așa e bine? O să îi spunem bufon.

Copiii se calmează. Mergem mai departe.

– Cum spuneam, chiar dacă regina e cea mai puternică piesă, totuși regele e cel mai important, pentru că dacă se pierde regele, s-a terminat partida, ai pierdut. Uite, regele este această piesă, care are o cruce pe coroană.

– Crucea este semn religios. De ce nu are semilună? Sau niciun semn? Cred că ar trebui să-i scoatem crucea, ca să nu ofensăm pe cei de altă religie. Așa am învățat la orele de educație civică.

– Cine se ofensează? Mă uit prin clasă și văd un băiat cu figură orientală. Mohamed, așa te cheamă, da? Te simți ofensat de această cruce de pe capul regelui?

Băiețelul mă privește aiurit.

– Ce înseamnă ofensat, dom’ profesor?

– Ofensat înseamnă supărat. (Mă minunez de mine însumi ce repede îmi găsesc sinonomele…). Este cum te simți atunci când un copil îți ia prăjitura sau jucăria favorită, poftim!

– Eu nu am prăjitură și nici jucărie. Sunt din Siria.

Trebuie să schimb vorba, discuția asta nu prevestește nimic bun.

– Așadar, regele…

– Există un singur rege?, întrerupe un băiețel blond.

– Unul pentru fiecare culoare. Unul negru și unul alb. La fel și cu reginele. Una albă și una neagră.

– Nu se poate să fie doi regi albi sau două regine albe?, întrerupse iar o fată.

– Nu, zic eu categoric.

Un murmur de dezamăgire.

– Păi nu e corect. Noi știm că există și familii cu doi tați sau două mame. Ar trebui să se poată, nu e corect așa.

Încep să îmi pierd răbdarea.

– Uite, la șah este așa. Șahul s-a inventat într-o țară străină, acum foarte mult timp, și așa era pe atunci. Să trecem mai departe…

– Păi poate atunci erau mai înapoiați, și femeile nu aveau drepturi, și nici cuplurile de același sex, dar acum nu mai este așa. Nu trebuie să mai existe discriminare.

Oftez. E cazul să explic alte piese, care nu posedă sex, și nici religie. Regele cu cruce și regina m-au băgat în bucluc.

– Așa, deci, continuăm. O altă piesă specială este calul. Calul are avantajul unic că poate sări peste alte piese. Un nebun – pardon, bufon – nu poate avansa aici, la h3 (arăt pe tablă), dacă un pion îi blochează calea. În schimb, calul poate să sară direct de la g1 la f3 (arăt mișcarea).

– Deci numai calul poate face asta, să sară peste alte piese?, copiii sunt iarăși în blocaj. Dar nu e corect. Are un avantaj special. Nu este egalitate față de celelalte piese.

– Da, așa este, zic eu încurcat, dar e normal să îi acordăm unele drepturi, pentru că este singurul animal din joc. Regele, regina, bufonii, pionii – sunt toți oameni, turnul este un obiect, calul este singurul animal. Trebuie să compenseze într-un fel.

– Așa da, se luminează copiii.

– Dar, dom’ profesor, sare un alt băiat, nu e corect să exploatăm animalele, mai ales la război. Ele nu au nicio vină pentru conflictele dintre oameni.

Uf, ce lungă a devenit ora asta! Poate reușesc să scap cu o schimbare de nume, cum am făcut cu nebunul.

– Dacă nu vă place să îi spuneți cal, atunci îi spunem <cavaler>.

Copiii simt că e doar un truc.

– Dar cavaler e cineva călare pe un cal. Tot chinuim animalele.

Simt că explodez.

– Cal, cavaler, măgar, ce contează? Trebuie să îi spunem într-un fel! Avion e bine, că tot zboară peste ceilalți?

– Da, da! E bine așa. Avion e bine.

Și iată cum calul a ajuns avion. Trecem mai departe.
La explicarea capturii, a fost relativ simplu:

– Deci aici, în poziția asta, calul alb, adică avionul, a capturat, adică a luat prizonier un nebun, adică un bufon negru.

– Cum adică prizonier? Ce se întâmplă cu bufonul?

– Nimic, nu mai joacă mai departe. A plecat. A părăsit câmpul de luptă.

– Aha, se luminează copiii – adică e un fel de refugiat.

– Refugiat! Perfect! Ăsta e cuvântul potrivit. Merci (nu mai am putere să lupt cu ei).

Ajungem în fine să povestim despre pioni.

– Ăștia mici, de aici din față, sunt pionii. Ei sunt un fel de soldați, care avansează în teritoriul inamic. Dacă ajung pe ultima linie, se pot schimba în regină. Într-o partidă de șah, am putea avea – dacă toți pionii se schimbă în regină – 9 regine albe pe tablă.

Fetele se înfurie, fac gălăgie, iar băieții își ascund un zâmbet de satisfacție.

– Un singur rege și 9 regine??? Femeia nu este egala bărbatului în acest joc, nu e frumos. Nu ne place șahul. Nu mai venim la orele dvs.

Soneria mă salvează. Copiii își strâng caietele, băieții mă salută cu respect, fetele ies îmbufnate din clasă. Întreb un băiat:

– Ce oră ați avut înainte de ora de șah?

– Am avut literatură și am discutat despre desenele animate ale lui Walt Disney. Doamna profesoară ne-a explicat cum Disney a fost rasist, islamofob și misogin. Albă ca Zăpada era albă, de ce în Aladin hoțului i se tăia mâna, în Lion King nu s-a prezentat niciun om african…

Acum înțeleg. Școala modernă care rescrie istoria. Nu contează că în <Lion King> nu era vorba deloc despre oameni… Îmi strâng catrafusele și părăsesc școala. Mă bucur că lecția s-a terminat la timp. Tocmai urma să explic o poziție de mat în care albul ar fi sacrificat regina. Nu știu dacă aș fi scăpat întreg…”

Sursa: e-mail