Bulgărașul de zăpadă (11)

continuare

Nu știu dacă părinții mei ar fi cedat insistențelor sau Gojoaia ar fi plecat blestemându-le zilele, dar s-a făcut ca tocmai atunci să se audă zvon mare în fața porții noastre. A început prin lătratul stăruitor al lui Lăbuș, scăpat iarăși din curte și foarte pornit pe calul înhămat, oprit într-un loc nefiresc pentru el. Semnalul fiind dat, a pornit și corul format din câinii celorlalți vecini, aceasta fiind explicația pentru care calul lui Marinică s-a panicat și a luat-o la goană de-a lungul uliței. Adulții, ieșiți în fugă din casă, și-au dat seama de situație și au pornit pe urmele carului dispărut în noaptea proaspăt instalată. Peste vreo trei sute de metri, drumul se bifurca și cei trei urmăritori s-au oprit derutați.

– Marinicăăă, unde te-ai dus tu, maică?!, striga sfâșiată biata lui mamă, făcându-i pe vecini să iasă pe la porți și să se întrebe ce s-a întâmplat.

Mama a încercat să o liniștească, asigurând-o că nu putea ajunge departe, animalul speriat se va liniști curând, așa cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri.

– Ți-e ușor să vorbești, că nu-i vorba de copilul tău și nici de omul tău mort, hurducați amândoi pe drumurile astea pline de gropi, i-a răspuns ea cu glasul sfâșiat. Aveți și niște câini sălbatici pe aici, care mi-au speriat calul, blând dealtfel. Uite în ce necaz m-ați băgat dacă mi-ați ținut atâta vreme băiatul singur pe car!

– Să nu ne pierdem cu firea, a intervenit și tata. Strada din dreapta duce spre piață și o putem cerceta până la capăt. Pe cealaltă se merge la târg, dar și către șosea, unde să sperăm că nu au ajuns. Nevastă-mea te va conduce pe care cale vrei, iar eu o iau la căutare pe cea rămasă. Oricum, pe ambele părți se poate ajunge înapoi la casa noastră.

Când a auzit de șosea, femeia lui Goja a ales imediat acea variantă, uitând de oboseală și pășind cu spor, dar fără să încetinească din a-și striga băiatul. Tata s-a grăbit și el să-și facă traseul pe ulița fără lumini de noapte, exceptându-le pe cele din ferestrele oamenilor. A mers atent la orice mișcare neobișnuită sau sunete produse de care, de cai, de oameni aflați la ananghie. Așa a tot ținut-o până a făcut un ocol lung, trecând prin piața liniștită și o porțiune din centru, fără niciun rezultat. S-a întâlnit cu femeile, la fel de dezamăgite, tocmai când trebuiau să cotească iarăși pe strada noastră. Erau obosiți cu toții și nici măcar tânguirile Gojoaiei nu se mai auzeau, un semn clar că aveau nevoie de odihnă și o reevaluare a situației. Cu atât mai mare le-a fost bucuria să revadă carul la locul lui, cu Marinică proptit lângă animalul extenuat de alergătură. Mă-sa a sărit ca un arc să-l îmbrățișeze, să-l mângâie și apoi să întrebe:

– Ești bine, dragul meu?, se cutremură de bucurie femeia. Ce spaimă ai băgat în mine! Hai să-l luăm pe tătâne-tău și să-l ducem în grădină, până nu-i prea târziu.

A urmat altă surpriză, când în car nu au mai găsit pătura și cadavrul lui Goja. Mama și fiul s-au privit cu groază, după care prima și-a pus din nou mâinile în cap.

– L-ai pierdut pe drum, băiete!, a exclamat ea cu vocea revigorată de altă durere. Ți-am zis eu că trebuia să punem scândurile de la capătul carului, să nu alunece la hârtoape. Acum ce ne facem?, că-i întuneric și n-avem lămpaș.

– Haideți înăuntru și vă trageți sufletul până caut eu ceva de luminat, le-a propus tata. Precis că-l vom găsi pe unde a trecut băiatul, doar nu ia nimeni acasă un trup neînsuflețit.

Vorbele astea nu puteau fi contrazise nici măcar de Gojoaia, așa că l-a îndemnat pe Marinică să aibă mai mare grijă de cal până se întorc adulții cu felinarul. Doar că uimirea cea mai mare îi aștepta în bucătăria casei, unde l-au văzut pe Goja înviat, care o distra pe soră-mea cu talentul lui în a scoate fumuri de țigară magice. Toți au rămas muți, nevenindu-le să creadă ce văd în fața ochilor. Omul i-a privit și el puțin derutat, dar nu într-atât încât să nu-și poată exprima o nelămuririle.

– Petre, știu că am picat prost, la ora asta. Poate am exagerat cu băutură, dacă nu-mi amintesc cum am ajuns prin zonă și m-am trezit în șanțul lui Ion, Folturosu. Dar, dacă tot am venit, poți să-mi pui un pahar de băutură?, că m-am umplut de frig doar cu pătura asta pe mine.

Pe rând și-au revenit și cei care-l priveau ca pe o stafie, fiecare reacționând diferit, dar numai nevastă-sa îl bombarda cu întrebări și reproșuri.

– Băutură îți trebuie acum?, măi omule fără minte. După câte am trecut din cauza ta, ar trebui să fii bucuros că trăiești. Dar de la ce ești negru pe față?, că eu te-am lăsat curat.

– Naiba știe ce era în șanțul ăla, răspunse Goja, încercând să se șteargă cu palma.

Nevasta s-a apropiat, a luat o mostră cu un deget, l-a mirosit și cercetat cu atenție, după care a exclamat cu bucurie:

– Este lut din pământul tău, Petre! Omul meu a căzut în resturile pe care le aruncă Maricica după ce-și face tratament de înfrumusețare. Dacă tu ai negat și te-ai împotrivit, Dumnezeu a găsit o cale prin care bărbatul meu să ajungă la atingerea pământului sfințit și făcător de miracole. O dovadă mai clară nici nu vă trebuie, necredincioșilor!

– Ce tot vorbești acolo, muiere?, o certă bărbatu-său ca pe o smintită. Doar nu e prima oară când mă trezesc în șanț după beție. Mai bine stai jos și spune-mi ce cauți aici, că știu și eu drumul spre casă.

– Nu stau și nici tu nu mai rămâi, ne așteaptă Marinică afară, cu carul pregătit. Hai, scoală-te și mergem până nu ne apucă miezul nopții.

După care, întorcându-se către părinții mei:

– Iar vouă v-aș mulțumi, dar nu am pentru ce. Dacă m-ați fi lăsat de la început să-l tratez, n-aș mai fi trecut prin atâtea necazuri, de simt că mă lasă și pe mine inima. Noapte bună tot vă zic, dacă nu vă mustră conștiința.

Cu aceste expresii reci a ieșit femeia pe ușă, trăgându-și cu putere bărbatul după ea.

Vicii si decizii | Newbie blog