Cuvinte ofilite

Am pornit din două puncte,
Cu semne de întrebare,
Bazându-ne pe instincte,
Sperând într-o atașare.

Vorbele ni se grupară
În propoziții și fraze,
Inimile ne visară
În ferice ipostaze.

Cratimele ne răsfață,
Vor unire chiar și ele,
Însă noi trecem prin viață
Precum două paralele.

După virgule, o mie,
Și semne de exclamare,
Nu-mi arăți mărinimie,
Deși stau în așteptare.

Iarba verde din baladă
S-a uscat pe metereze,
Eu te țin în acoladă,
Tu mă-nchizi în paranteze.

Imagine similară

Actualitatea în comentarii şi epigrame

De câte ori revin cu această rubrică, e de înţeles că am ceva de comentat cu privire la o anomalie majoră în politică şi implicit în societatea noastră. Mă mănâncă limba şi degetele îmi freamătă pe tastatură. Trebuie să mă descarc şi să spun tuturor ce am pe suflet, să rezonez cu cei care gândesc, simt şi suferă ca mine. Dacă ar fi să abordez toate neregulile şi nedreptăţile pe care le vedem în jurul nostru, nu aş avea pic de odihnă, fiindcă zi de zi te cruceşti să vezi ilegalităţile şi incompetenţa celor care sunt aleşi să ne conducă destinele. Dar sunt o fire mai obedientă şi nu mă inflamez decât atunci când mă îngrozeşte o gafă de proporţii, ce afectează milioane de oameni.

Mă refer aici la hotărârea Curţii Constituţionale de a declara ca neconstituţională legea prin care erau obligaţi cei cu pensii de peste 740 de lei la o contribuţie suplimentară la C.A.S, de 5,5%. Nu e prima dată când C.C. dă peste cap calculele guvernului şi îi admir pentru asta. Există un organ care nu ascultă de indicaţiile preşedintelui jucător, ci doar de Constituţie!

Această decizie a dat peste cap o ţară întreagă şi sute de mii de pensionari se înghesuie să dea statul în judecată. Un stat care, prin oamenii care-l reprezintă, a încălcat Constituţia şi i-a jecmănit de banii care şi aşa erau prea puţini. Se calcă lumea în picioare cu hârtiile în mâinile tremurânde şi s-a ajuns chiar să se moară înainte de a depune reclamaţia. În tot acest timp cei care au făcut această gafă, cu voie sau din prostie, sunt derutaţi şi nu găsesc o soluţie grabnică pentru a nu se ajunge la blocarea sistemului juridic. Din când în când apare câte un purtător de cuvânt cu privirea rătăcită şi cu nişte fraze repetate la nesfârşit, ce nu aduc nici o lămurire.

Nimeni nu are curajul să mişte în front până nu primeşte dispoziţii de la “cel de sus”, iar acesta o fi rămas în pană de idei sau aşteaptă vreo idee salvatoare. Pentru un om corect ar fi simplu ca bună ziua: s-a produs o nedreptate printr-o lege neconstituţională, ei bine, o corectăm printr-o altă lege sau Hotărâre Guvernamentală de urgenţă. Să se restituie banii însuşiţi pe nedrept, imediat, fără implicarea justiţiei, care şi aşa e înecată în dosare nesoluţionate de ani de zile.

De ce nu se procedează aşa? Nu cred că nu se găsesc banii necesari ci e mai degrabă o chestie de orgoliu personal. Cel care a greşit, şi se ştie cine este, nu vrea să recunoască, căci pentru el totul se rezumă la un joc pe care trebuie să-l câştige. Neapărat! Restul-  adică ţara, poporul, viitorul- nu contează.

Pe acest “teren fertil” se nasc din abundenţă bancurile şi epigramele care ne ajută să facem haz de necaz şi să trecem mai uşor peste piedicile pe care le întâmpinăm în fiecare zi. Iată nişte exemple “fierbinţi”, deci inedite:

Împărţeală

Statul e precum o vacă

Ce cu taxe se hrăneşte,

Dar din ugerul ce creşte,

Noi primim o ţâţă seacă.

.

Legi neconstituţionale

Statul, prin “minţi înţelepte”,

Cu legi multe ne încarcă,

Dar în loc să le respecte,

El e primul ce le-ncalcă.

VĂ UREZ SUCCES ÎN LUPTA DE ZI CU ZI!!!