Gâsca vrea imunitate

O gâscă din ogrăjoară,
Cu o mare elocință,
M-a abordat într-o seară
Să-și expună o dorință.

”Destul am fost exploatată
Și cer ferm, nu într-o doară,
Să fiu și eu protejată
Ca lebăda, bunăoară.

Grația mi-e similară,
Doar suntem rude de-aproape,
Iar natura se-nfioară
Când alunec peste ape.”

Am ascultat-o cu teamă,
Știind-o periculoasă,
Dar i-am spus că-i o problemă,
Deoarece e cam… grasă.

De-aia nu poate să zboare
Peste gard și peste șură,
Și-n plus, fără supărare,
Se știe că-i rea de gură.

I-am mai zis că-i dat de soartă,
Chiar de pare-o barbarie,
După ce-i sacrificată,
S-ajungă în farfurie.

”Sunteți ființe ciudate”,
Mi-a replicat cu obidă,
”Că nu vă faceți dreptate
Nici în propria ogradă.

Alegeți șefi în palate,
Numai oameni răi de gură
Care au imunitate
Și un câștig peste măsură.

Toată ziua se înjură
Pe interese ascunse,
Iar atuncea când nu fură,
Dorm în scaune imense.

În parlament și-n guverne,
Fără minimă onoare,
Cu toții se umflă-n pene,
Chiar dacă nu-s apți să zboare.

Iar noi, cum deschidem pliscul
Din motive-ntemeiate,
Interveniți cu cuțitul
Și sfârșim decapitate.”

Recunosc c-avea dreptate,
Iar după așa o scenă
Despre-aleșii din palate,
Și-n fața gâștii mi-e jenă.

Rase grele de gâște care pot fi crescute cu succes în România