Tarele bătrâneții

Mi-e trupul tot mai ruginit,
Orice mișcare-i dureroasă,
Iar sufletu-i neliniștit
Că va rămâne fără casă.

Îmi tremură genunchii seci,
Plimbările mi-s tot mai scurte,
Picioarele le simt mai reci,
Iar temerile-s tot mai multe.

Ochi-mi slăbesc și mă dor des,
Iar în priviri se lasă ceața,
Auzul mi-e-nfundat ades,
Iar gustul nu simte dulceața.

Puterile mă părăsesc,
Pretind că le-a sosit sorocul,
La orice efort obosesc
Și trebuie să-mi caut locul.

Doar amintirile nu dor,
Că le-am păstrat pe alea bune,
Și nici speranțele nu mor,
Însă trăiesc de azi pe mâine.

Old Man - Free photo on Pixabay