Pe urmele tatălui (45)

continuare

S-au privit mirați, câteva momente bune, neștiind ce să-și spună și ce atitudine să adopte în fața unei întâlniri atât de neprevăzute. Era, totuși, rândul Deliei să reacționeze, iar câteva cuvinte banale o puteau pregăti pentru o conversație, dacă era cazul.

– Și eu mă mir să te întâlnesc tocmai aici, mai ales că nu ne-am văzut de câteva luni.

– De patru luni și trei săptămâni, mai precis, preciză tânărul cârlionțat.

– Așa o fi, doar că le-am pierdut numărătoarea, zâmbi roșindu-se la chip polițista. Dă-mi voie să ți-o prezint pe prietena mea, Mihaela, și pe prietenul la fel de bun, Florin. El este Răzvan, iubitul cu care nu mi-a fost dat să mă mărit, le explică cu un chicotit celor doi comeseni.

Răzvan se înclină și îi strânse mâna avocatei și pe cea a tânărului cu ochi de căprioară. Deși părea jenat de prezența lor, își îndreptă din nou atenția asupra fostei sale iubite.

– Nu te-ai schimbat deloc, rosti el cu admirație, ba aș putea spune că ai mai înflorit.

– Mulțumesc, însă și tu arăți foarte bine în această seară, i-a întors Delia complimentul. Cu ce ocazie pe aici, în interes de serviciu?

– Nuuu, zâmbi la rândul lui Răzvan. Am ieșit cu niște prieteni la distracție, masa noastră e mai în față. Nu te superi dacă mă așez pentru câteva minute?

Al patrulea scaun era liber, iar cererea nu se cădea refuzată, chiar dacă afecta comunicarea pe care o inițiaseră înainte de această apariție. Pe de altă parte, femeia era curioasă să știe cum de nu l-a mai văzut patrulând prin oraș, așa cum o făcea înainte de despărțire.

– Pentru că lucrez la birou, având grad de căpitan, i-a răspuns el cu o oarecare mândrie. Nu era de mine violența de pe străzi, cu infractori și vagabonzi drogați sau în stare de ebrietate. Acum am o echipă pe care o comand, așa cum ai și tu o secție de poliție în subordine, după cum am auzit.

– Mă bucur pentru tine, dar cazurile noastre nu se pot compara, dori să precizeze polițista. Știi că eu voiam să lucrez pe teren, nicidecum închisă într-o clădire. Situația a luat o turnură neașteptată și m-am trezit într-o funcție la care nu mă așteptam. Dar cum stai cu dragostea?

A fost întrebarea la care tânărul slobozi un oftat prelung și chipul lui își pierdu din strălucire. Și-a mai recăpătat din vigoare doar după ce s-a scăldat în privirea ei luminoasă, ca un nou răsărit.

– Asta doream să-ți spun, Delia. Am fost un idiot că nu te-am crezut și te-am tratat incalificabil. Viața mi-a dat o lecție dură, pe care o meritam și din care am învățat multe. Imediat după despărțirea noastră, un gest necugetat din partea mea, mi-a fost sortit să întâlnesc o fată mai tânără, cuminte și frumoasă, dar nu atât de mult ca tine. I-am explicat problema mea și m-a înțeles, iar eu credeam că mi-am găsit sufletul pereche. Era Martor al lui Iehova și mi-am zis că mă voi converti și eu, bazându-mă pe ideea că-mi va fi mereu alături, credincioasă până la moarte.

– Tocmai cum m-ai acuzat că nu ți-am fost eu, strecură observația Delia.

– Da, după mintea mea de atunci. Numai că, după două luni și ceva, aflăm că Maria era însărcinată, spre stupefacția tuturor. Virgină fiind, era de neconceput, dar atunci mi-am amintit de tine. Medicul ginecolog a confirmat că-i gravidă, deși nu a avut niciun contact sexual, iar asta m-a făcut să-mi pierd mințile pentru o perioadă. Dezamăgirea de a eșua încă o dată, în același mod, îmi sugera că sunt blestemat pentru păcatele mele. Nu am putut merge mai departe și mi-am luat adio de la fată, iar de atunci te visez doar pe tine. Te-am supărat enorm de mult și trebuie să îndrept lucrurile. Te iubesc ca în prima zi, însă cu o minte mai înțeleaptă, și îl voi iubi și pe copilul nostru, indiferent cine o fi tatăl biologic. Iartă-mă, draga mea dintotdeauna!

Mâna lui Răzvan o cuprinse pe cea a Deliei, în timp ce ochii îi transmiteau tot regretul din sufletul întristat. Tânăra a pus și cealaltă mână peste a lui, l-a privit cu duioșie și a răspuns imperturbabil:

– Copil ai fost, copil ai rămas. Ceea ce cauți tu, nu vei găsi niciodată, pentru că nu știi să tragi învățăminte din lecțiile pe care ți le dă viața, nu ai fost pregătit pentru asta. N-ai avut încredere în mine și îți pare rău doar după ce dezamăgești încă o ființă nevinovată. Mă alegi doar pentru că am fost prima căreia i-ai greșit, dar o lași neconsolată pe ce-a de-a doua. Ce se va întâmpla când vei fi pus în fața altor încercări inedite?, pentru că există mereu alte și alte probleme în care răspunsul nu-i simplu și e nevoie de încredere deplină în partenerul de lângă tine.

– Dar m-am schimbat și nu mă voi mai îndoi de fidelitatea ta, o imploră Răzvan cu o voce care le atrase atenția celorlalți doi.

– Așa crezi tu, acum. Eu am trecut peste asta și am alt iubit, îi zise Delia arătând către Florin cu mândrie.

A fost argumentul cu care l-a făcut pe blondul elegant să se ridice spășit, înțelegând că sentimentele lui nu-și găsesc ecoul scontat.

– Știu că te ocupi de cazul care a dat peste cap tot orașul, adăugă el înainte de a-și lua rămas bun. Te rog să-l găsești pe ticălosul care m-a nenorocit de două ori. Vreau să-l privesc în ochi și să-l blestem toată viața.

– Pe tine te-a nenorocit?!, izbucni fosta lui iubită. La fetele cărora le-a distrus viitorul sau care s-au sinucis din această cauză nu te gândești? Ele, ca și mine, poartă în pântec o sarcină nedorită, dar pe care o ducem până la capăt, deși suntem arătate cu degetul de oameni superficiali ca tine. Am fost orbită de iubire când am crezut că-mi ești sortit, de aceea nu am văzut egoismul din tine. Întoarce-te la masa din centru, la biroul tău comod, la visul de a găsi o fată care nu-ți va stârni îndoieli. Și nu mai alege dintre cele prea tinere și frumoase, să fii sigur că nu-l va ispiti pe atentatorul din umbră…

Răzvan nu a mai avut puterea să asculte ultimele cuvinte, retrăgându-se spășit și rușinat, înainte să i se observe lacrima din ochi.

va urma

Image about boy in eyes by hølødnø on We Heart It