Spirit călător: Libertate!

Aveam o ambiţie în mine, ceva de speriat, atunci când eram motivat să realizez un lucru! Pentru a-mi reveni din slăbiciunea inerentă experienţei pe care am avut-o şi a-mi recăpăta aspectul natural al pielii, nu am pregetat să mă supraalimentez şi să apelez la suplimente de vitamine. Mâncam chiar de nu-mi era foame şi eram obsedat de a arăta bine şi plin de vigoare. Era o muncă grea prin care voiam să ajung cât mai repede la ziua când voi “adormi” din nou şi a dovedi că ceea ce mi s-a întâmplat ultima dată, a fost ceva real şi repetabil.

Diana era bucuroasă că nu făceam nazuri la masă şi chiar solicitam supliment, deşi, fie vorba între noi, nu prea ştia să gătească. Era convinsă că mama a fost cea mai bună în ale gătitului şi ceea ce a învăţat de la ea o face o bucătăreasă desăvârşită. Nu accepta alte reţete şi critica orice fel de mâncare făcut de altcineva, chiar dacă era vorba de un maestru culinar. Mă privea atentă cum mănânc şi mă întreba la fiecare îmbucătură dacă-mi place. Dacă aş fi îndrăznit să fac o cât de mică observaţie, ar fi urmat o scenă prelungită în care s-ar fi plâns de pretenţiile mele nejustificate şi nerecunoştiinţa mea fără margini. În cosecinţă m-am învăţat să tac şi să consum, iar la întrebările ei să răspund numai cu aprecieri laudative.

George era mai deschis la orice părere şi-mi povestea cu lux de amănunte aventurile lui amoroase, însufleţite de pozele pe care mi le perinda prin faţa ochilor. Trebuie să recunosc că avea un succes la fete de prima mână şi aproape toate erau nespus de atrăgătoare. Îmi cerea părerea şi zâmbea cu mândrie când aveam doar cuvinte de admiraţie, dar după două- trei zile acea făptură era de domeniul trecutului, fiindcă o nouă aventură, cu o altă zână, se prefigura. I-am reproşat că e un afemeiat şi că în felul acesta nu o să se bucure de experienţa plăcută a unui cămin liniştit, însă el continua să zâmbească şi să-mi relateze încă anectodă picantă. Ăsta era prietenul meu şi nu voia să se schimbe, dar aveam eu dreptul să-l cert pentru asta? Doar depindeam de el!

Zi după zi, a venit momentul aşteptat şi ne-am pregătit pentru aventura mea, de această dată. Nu se putea compara cu jocurile erotice ale lui George, căci eu jonglam cu moartea, o doamnă nu prea drăguţă şi unică, în cele din urmă. Dar era jocul meu şi nu puteam să mai renunţ la el. De data asta am avut grijă să fie uşa închisă şi să alcătuim un mic scenariu. Pentru a-l convinge pe George că desprinderea mea este reală, trebuia să vin cu dovezi concrete şi indubitabile.

Apoi am trecut la anestezierea trupului şi stimularea conştientului. După injectarea psilocibinei şi îngurgitarea soluţiei din “Mâna Morţii”, a urmat cunoscutul joc de lumini, care mi se revărsau în creier. Era “podiumul” de pe care trebuia să fac saltul în afară. Era ocazia de a-mi dovedi şi mie că “ieşirea” precedentă nu a fost o întâmplare sau o închipuire. Aş fi crezut că în acest stadiu nu e posibil a simţi vreo emoţie, dar trăiam intens, chiar dacă eram sub influienţa unor droguri puternice şi inima de abia dacă mai tresărea.

Cu aceste observaţii, am sesizat cum partea abstractă din mine se ridică şi pluteşte cu uşurinţă. Până în acest stadiu am mai fost, dar eu voiam mai mult, cu mult mai mult. Priveam nepăsător la corpul meu rece şi la acţiunile prietenului meu.

După ce m-a consultat cu atenţie şi s-a convins probabil că sunt inconştient, s-a uitat haotic prin încăpere, parcă încercând să-mi detecteze sufletul. Chiar a vorbit cu glas scăzut:

– Vali!? Eşti pe aici? Mă auzi? Mă vezi?

Bineînţeles că nici el nu se aştepta la vreun răspuns. S-a gândit puţin, după care s-a apropiat de peretele pe care era un tablou cu fosta mea soţie, Eva. A pus mâna pe el câteva secunde şi mi-a cercetat corpul cu privirea, parcă pentru a se asigura că nu mi-am deschis ochii să-l pândesc. Apoi i-a venit o altă idee: s-a aşezat la masă, a scos un carneţel din genata lui şi a scris cu litere mari un cuvânt. L-a lăsat deschis larg vreo zece secunde, după care l-a pus înapoi şi a încuiat geanta. Mai mult ca sigur că era un alt test pentru mine.

Eu aveam o altă problemă, şi anume cum ies din camera mea? Trebuia să pot merge unde îmi doresc! Dar unde voiam să ajung? Pentru început m-am gândit să văd ce face soră-mea. În momentul în care mi-am imaginat persoana ei, m-am văzut proiectat în camera ei. Extraordinar! Deci asta era! Totul venea din minte, dacă se putea spune aşa spiritului ce învăţa să umble.

Diana dormea cu mâna între paharul cu vodcă şi scrumiera plină cu mucuri de ţigară. Nu aveam vreme de pierdut şi mi-am dorit să ies afară. Imediat am fost proiectat în faţa blocului meu. Era noapte, nu aveam ochi dar totul mi se arăta foarte clar. Vedeam stelele şi luna de pe bolta cerului, dar şi florile de pe balcoanele vecinilor. Am început să mă învârt cu o viteză din ce în ce mai mare. Eram liber! Puteam să zbor… şi era minunat!

Actualitatea în comentarii şi…epigrame.

Astăzi se împlinesc 153 de la Unirea Principatelor Române,sărbătoare mare pentru românii de pretutindeni.De obicei,politicienii profită de astfel de manifestări în care mulţimea se adună pentru a vedea spectacolul oferit de autorităţile locale sau pur şi simplu pentru a gusta din delicioasa fasole la cazan ce se oferă gratuit.Nu cred că anul acesta Băsescu şi acoliţii cel înconjoară va avea curajul să-şi facă apariţia şi să ţină un discurs.Dacă o va face,va fi huiduit ,şi el ştie acest lucru.Nici dacă stă ascuns nu e o soluţie bună în ochii celor neutri sau a presei internaţionale,care priveşte atentă mişcarea de revoltă a populaţiei.

Preşedintele speră că oamenii vor obosi sau va găsi o cale de a-i potoli şi aşteaptă rezultatul fiecărei mutări,precum la şah.După cum am presupus în comentariul anterior,a început să sacrifice din demnitari.Primul a fost ministrul de externe Teodor Baconschi deoarece,bunăoară,a folosit un limbaj impertinent la adresa celor care au ieşit în stradă.Ce preocupare măreaţa pentru domnul Băsescu,care până mai ieri aducea injurii, mai mult sau mai puţin disimulate,oricărei persoane care îl şicana (vezi “ţigancă împuţită”),sau breslei care venea cu pretenţii salariale!Dar nu trebuie să ne mirăm la orice demitere care va urma,căci pentru a rămâne preşedinte ar fi în stare să sacrifice orice şi pe oricine.E grea “boală” puterea pentru cei ca el, şi odată ajunşi să-i simtă gustul,nu ar ceda-o pentru nimic în lume!

O altă mutare făcută pentru calmarea spiritelor încinse pe care le urmăreşte de la geamul prezindenţial,a fost amânarea de către ministrul mediului Laszlo Borbely a taxei de mediu care trebuia să intre în vigoare şi care,ca de obicei,era ridicol de mare.Motivul invocat era la fel de hilar: mulţi deţinători de autoturisme nu au auzit de noua taxă şi le mai dă timp un an.Dacă ar fi un motiv plauzibil ar trebui să amâne multe legi despre care nu se cunosc prea multe,dar la noi, ca la nimenea: e ţara fanteziilor devenite realităţi!În această notă,nu mă pot răbda să nu vă supun lecturii două epigrame:

Legi efemere

Ieri s-a aprobat o lege,

Astăzi este anulată,

Iar mâine va fi schimbată,

Ce putem a înţelege?

Monolog

Ţara strigă-n mii de glasuri,

Băsescu face bilanţuri,

Condamnă alte dictaturi

Şi o ignoră pe a lui.

-SENZAŢIONAL! NICOLETA LUCIU ŞI-A IMPLANTAT SILICOANE! Vă daţi seama ce isterie pe revistele ce trăiesc doar din pasiunea unora de a afla ce fac “vedetele”,dar şi emisiuni tv. cu acelaşi profil.Probabil că e şi asta o politică pentru unii.Şi totuşi de ce ar vrea o femeie care arată bine să-şi mai adauge un kilogram în greutate?Cred că ar trebui să-şi găsească o ocupaţie mai sănătoasă,chiar dacă nu e nevoită să muncească pentru a se întreţine.Joaca de-a mărirea sânilor poate fi periculoasă şi oricum dăunătoare sănătăţii pe termen lung.Bărbăţelul său nu a putut să se opună moftului divei şi la o emisiune tv. a declarat spăşit: “Dacă la ea place,să puie!”.E sub papuc,”săracul”! Merită şi Nicoleta o epigramă:

Uneia cu silicoane

Decât să mă îngrozesc

La gândul că pipăiesc

Silicoane şi latex,

Mai bine renunţ la sex!