Fetița care visa pentru alții (29)

continuare

Dragul meu Jurnal

Cel mai mult m-au uimit frații Horoscop. Am scris Horoscop, dar mai corect ar fost să le spun Horror-Scop, și o să afli imediat de ce. Sunt gemeni, au treisprezece ani și nu prea seamănă unul cu celălalt. Primul cu care am schimbat câteva cuvinte a fost Horror, un băiat cu părul negru ca ochii săi întunecați și un chip mereu încrâncenat. Mi-a povestit că sunt orfani, după ce părinții lor au murit când erau mici, în urma unei confruntări macabre la care a fost și el martor. Tatăl a înjunghiat-o pe mamă, iar apoi și-a tăiat gâtul cu același cuțit. Au rămas amândoi printre cadavre și sânge, până a doua zi, când i-a găsit un vecin și a anunțat autoritățile. De atunci au fost înfiați de mai multe familii, dar niciuna nu a rezistat cu ei mai mult de câteva luni. Mi-am zis atunci că sunt și copii mai oropsiți ca mine, iar asta mi-a stârnit milă și admirație pentru tăria de a rezista și a putea povesti această grozăvie…

…Azi m-am apropiat și de fratele lui, căruia i se spune Scop, fără să-mi dau seama din ce cauză. Avea părul blond, ochi albaștri și un zâmbet care-i lumina mereu fața, iar asta m-a atras, stârnindu-mi interesul. Cuvintele lui mi-au răspuns unor întrebări, dar au generat alte mistere, greu de dezlegat. Băiatul susținea că părinții lor trăiesc, doar că sunt plecați într-o misiune peste hotare și or să revină după ce aceasta e încheiată. Nici vorbă de crimă și sinucidere, așa cum îi place lui Horror să creadă lumea. Ei sunt copii obișnuiți, cu o viață normală și cu un scop bine definit, așa cum îi este dat fiecărei ființe de pe Pământ, fiecărui corp din Univers. Atunci am înțeles semnificația numelui său, iar compania lui mi-a devenit plăcută. Partea cea mai ciudată, abia apoi mi-a fost dat să o aflu…

…Am căutat din nou să intru în vorbă cu Scop și să-i spun că-s de acord cu părerea lui: cu toții avem un destin pe care trebuie să-l împlinim pentru a fi fericiți și iubiți de oameni. Doar că ochii băiatului erau întunecați de această dată, zâmbetul îi dispăruse de pe chip, iar vocea îi devenise gravă. Uluirea mi-a fost și mai mare când a afirmat că el este de fapt Horror și a început să-mi vorbească de Apocalipsa iminentă care ne așteaptă în curând. Mi-am mutat privirea către fratele său și am constatat cu mirare că el preluase trăsăturile lui Scop, iradiind de optimism și fiind marcat de un zâmbet cuceritor. Doar părul îi rămăsese negru, dar și acesta parcă strălucea în felul lui. Mă simțeam ca într-un film fantastic, din care nu înțelegeam încă aproape nimic, dar curiozitatea îmi era crescută la maxim…

…Cu timpul și cu ajutorul lui Poligraf, am aflat care este misterul celor doi frați atât de înșelători. Periodic și inexplicabil, își schimbau personalitatea între ei. E drept că, de obicei, Scop rămânea cel care avea speranțe în viitor și bucurie în suflet, dar caracterul lui Horror îi pătrundea uneori în minte, iar al lui în fratele său, cu tot ce gândeau și știau fiecare. Am auzit că nici doctorii nu-și explicau acest fenomen, de aceea le făceau periodic analize complicate și îi supuneau la numeroase experimente. Poligraf zice că-i închideau în camere separate și îi puneau să învețe diferite lucruri. Îi țineau despărțiți până intervenea schimbarea de personalitate și se convingeau că informațiile însușite de fiecare din ei se transferaseră automat în celălalt, fără să fi avut vreo posibilitate concretă de contact. Sarcina specialiștilor era să afle modul în care se face acest schimb și să-l poată aplica altor subiecți. Nu știu cu ce i-ar ajuta asta pe frații Horoscop, dar doctorii sunt profesioniști și or fi având un plan. Altfel, Horror și Scop au o memorie foarte bună și sunt primii la învățătură, dacă nu-l punem la socoteală pe Adormitul. Noi ne-am obișnuit cu ei și le ascultăm aproape zilnic predicțiile, chiar și pe cele sumbre ale lui Horror. Firește că le preferăm pe ale lui Scop, care ne promite un viitor plăcut și sigur. Pe mine mă asigură că-l voi vedea pe tata, iar pe Poligraf că o să-și găsească părinți iubitori. Aaa…, și că prietenii noștri de departe or să ne găsească în curând, după care nu ne vom mai despărți…

…Azi am primit câte o prăjitură cu răvaș. Pe bilețelul lui Poligraf scria: „Adevărul te va elibera”, iar pe al meu am citit urarea: „Să ai parte de vise plăcute!” Am râs amândouă de întâmplare și ne-am spus că probabil Scop a făcut această glumă, ca să ne înveselească înainte de culcare. Chiar i-am mulțumit a doua zi dimineață, dar el s-a arătat nedumerit, iar Poligraf a confirmat că nu se preface. O fi încă una din ciudățeniile fraților Horoscop, pe care nu putem noi să o înțelegem.

Imagine similară

va urma

 

Sorcova 2019

 

Imagini pentru imagini cu sorcova

Sorcova nu s-ar preta
Să ureze altceva,
Decât noi guvernatori,
Mai buni și mai creatori;
Românii să vin-acasă,
La o viață luminoasă,
Copiii să aibă școli,
Noi să fim tratați de boli;
Să avem autostrăzi,
Nu poimâine, ci astăzi,
Să trăim cu cumpătare
Și să n-aruncăm mâncare;
Să fim drepți și iubitori,
Învățați și muncitori;
Pe corupți să-i pedepsim,
De hoți să ne mântuim.
Sorcova originară,
Ce v-o spun în astă seară,
E temeinică urare
Pentru omul care are
Conștiință în dotare
Și se vrea semnal de-alarmă,
Ca românii să n-adoarmă
La promisiuni absurde,
Ce ne transformă în ciurde.
N-o să vă rețin prea mult
Cu o sorcovă de-adult,
Ci mi-ar plăcea să vă spun
C-o s-aveți un an mai bun,
Cu fericire non-stop,
Precum e în horoscop,
Dar eu sunt mai circumspect
Și v-o spun, așa, direct:
Dacă vreți de toate cele,
Luptați-vă pentru ele,
La anul și la mulți ani!

Când ți-e lumea mai dragă

Boitor mai zăbovi puțin în pat, după ce se trezi din somn. Căută instinctiv telecomanda de pe noptieră și porni televizorul, tocmai când se spunea horoscopul. După câteva minute, în dormitor intră nevasta, atrasă probabil de sunetele care arătau că bărbatul nu mai dormea.

– Scoală, somnorosule, că soarele a răsărit de mult, iar pe la amiază va fi prea puternic să culegi cireșelea alea, îi zise femeia ca un mic reproș.

– Nicio grijă, Ileană, că azi o să fie o zi perfectă. Am avut o grămadă de vise frumoase care mă fac să fiu optimist.

– Eeee, de-ar fi să ne luăm după vise… răspunse nevasta dând din mână a lehamite.

– Stai așa, că nu-i numai asta. Chiar acu’ mi-a prezis și Nety că voi primi niște bani, mă vor vizita niște prieteni buni și se va lăsa cu petrecere.

– Păi ea zice aproape mereu numai de bine pentru toți. De când te încrezi tu în vorbele ei?

– Dar și în horoscopul din ziar mi se anunță o zi deosebită, plină de bucurii. Și ai văzut chipul lui Iisus pe care l-am găsit în cartoful tăiat aseară. E clar că dă fericirea și peste mine, iar dacă dă peste mine, dă peste amândoi. Parcă mă simt și mai tânăr, mai viguros și încrezător.

– Dacă zici tu… să dea Domnul! Că sănătatea-i înainte de toate, iar celelalte or veni când le-o fi vremea, cugetă Ileana trebăluind prin cameră.

Boitor dădu învelitoarea deoparte și se ridică în capul oaselor, căutându-și din ochi papucii. După ce își strecură picioarele în ei și se săltă cu vioiciune din pat, dădu să iasă în pas alert afară. Doar că nu mai reuși, prăbușindu-se ca fulgerat, fără respirație. Ileana se sperie cumplit, începu să țipe și să-l scuture, sperând că-i ceva trecător. În cele din urmă, a alertat vecinii și au sunat la 112. Medicul venit cu salvarea a constatat imediat decesul, ca urmare a unui infarct major. Proaspetei văduve nu-i venea să creadă și tot murmura:

– Tocmai azi?! Doar visase atât de frumos, astrele îi erau favorabile, chiar și Iisus i-a zâmbit dintr-un cartof… Nu înțeleg cum s-a putut să moară. Tocmai azi…