ALALTĂIERI de dimineață,
Când m-am născut avid de viață,
Sugeam din sânul mamei mele
Cu doruri de pământ și stele.
Mai IERI citeam abecedarul
Și îmi lărgeam în gând hotarul,
Descoperind o lume-ntreagă
Prin Eminescu și Ion Creangă.
Așa am adunat tărie,
Iar ASTĂZI sunt o carte vie
Ce încă se mai completează
Prin zilele care urmează.
Dar vine ziua cea de MÂINE,
Cu pagini ce-s tot mai puține,
În mâini ce tremură slăbite
Și-n gânduri ce se pierd în minte.
POIMÂINE, trupu-mi se usucă,
Iar sufletu-i poftit la ducă,
Și va pleca, n-are ce face,
Nutrind la altă carapace.
