Tangențial (17)

– Eu nu pot să suport violența, interveni Sabina. Oricine sau orice ar fi, trebuie să-i arătăm că suntem civilizați și umani, nu niște răzbunători fără judecată și milă.

– Judecată vrei, judecată o să-i facem!, se irită Sibel. Îl acuz de blasfemie și îi cer condamnarea la moarte prin tortură. Vrea cineva să-l apere și să-l scape, n-are decât, dar cu mine nu-i merge. Trebuie să scăpăm de ființa asta oribilă și de ceilalți asemeni lui, chiar dacă ar fi să ne dăm viața pentru asta. Uitați-vă cât de despuiat ni s-a arătat. Spre asta tinde și civilizația așa-zis creștină de pe planeta noastră. Femeile umblă tot mai goale, în loc să poarte burka sau măcar un văl islamic, ispitindu-i pe bărbați și comițând astfel păcate de neiertat. Dacă nu luăm măsuri, vom ajunge toți un butoi de grăsime fără pic de rușine sau credință. Alah ne-a avertizat și numai ascultându-i poruncile putem evita un viitor atât de jalnic.

Femeia, Titus și Georgică veniră cu obiecții, fapt care generă o polemică gălăgioasă. Săndel a fost cel care s-a impus cu un ton mai ridicat.

– Hoooo! Hoooo!… De acord cu Sibel, într-o anumită măsură. Dacă planeta aceasta și cei care o conduc vor să ne stârpească de pe Pământ, e de datoria noastră să-i împiedicăm prin orice mijloace. Însă, înainte de toate, avem nevoie de informații precise. Poate reușim să ne întoarcem acasă, eliminând și amenințarea despre care ni s-a vorbit. Sperăm ca Georgică să intre în fișierele secrete și astfel să găsim o cale prin care să ducem la îndeplinire ambele misiuni. Treci la treabă, micuțule, și arată-ne ce poți!

Apoi, comandantul îl luă la o parte pe Sibel, apropiindu-se amândoi de ființa generatoare de conflict. Aceasta încetase să-i mai amenințe și îi asculta cu ceva interes.

– Și cum zici că ai să-l faci să vorbească?, îl întrebă Săndel pe sirian, având grijă să fie auzit și de cel vizat.

– Războiul m-a învățat multe, iar tortura e una dintre aceste învățături. Pot să-l fac să sufere cum nici nu gândește, să-și dorească cu ardoare să moară, dar să nu poată nici măcar a urla așa cum vrea. Nu am nevoie de instrumente anume, brațele și dinții îmi sunt de cel mai mare ajutor. Îi voi suci picioarele și mâinile, îi voi smulge organele genitale și îi voi scoate ochii din orbite, cu răbdare și plăcere.

Gazda obeză nu părea prea intimidată de amenințările lui Sibel și continua să-i sfideze din priviri. Săndel se aplecă spre urechea lui și îi spuse cu voce tare:

– Vrei să ne demonstrezi că ești nemuritor? Acum ai ocazia: tipul acesta n-are milă și credință în tine, te poate chinui mai rău decât a fost chinuit Iisus pe cruce. Dacă îți tranșează corpul în zeci de părți, iar inima ta continuă să mai bată și călcată în picioare, poate că pe mine mă vei convinge, dar nu și pe el. Te sfătuiesc să te gândești mai bine și să ne spui câteva lucruri, scutindu-ne pe toți de o experiență neplăcută și salvându-te pe tine.

„Creatorul” îi fulgeră pe rând cu privirea, la început în tăcere, după care cu aceeași voce amenințătoare:

– Credeți că mi-e frică de moarte, oameni slabi și fără minte? Eu am murit și am înviat de mii de ori, precum voi dormiți și vă treziți în fiecare dimineață. Vreți să mă răstigniți și să-mi batjocoriți trupul? Acesta nu-i decât o carcasă pe care o voi schimba la fel de ușor cum vă schimbați voi de haine. Eu sunt mai presus de înțelegerea voastră, iar dacă-mi provocați mie chinuri, în chinuri o să sfârșiți, în timp ce eu mă voi înălța din nou.

– Cine ești tu, cu adevărat?, întrebă Săndel.

– Tocmai ți-am spus, dar nu ai priceput. Încă nu-i târziu să reparați ce ați stricat, încă mai pot ierta ce mi-ați făcut. Dați-mi scaunul înapoi și vă voi păstra în slujba de administratori ai planetei, pe termen nelimitat.

– Așa cum ai făcut cu cei doi frați? Să devenim roboți care te hrănesc și curăță după tine? Să ne pierdem conștiința, iar tu să ne elimini rudele și prietenii de acasă? Nu cred că-i o situație mai bună decât moartea.

 

Imagine similară

– Pot să anulez recoltarea sufletelor de pe planeta voastră, rosti gazda cu o voce mai împăciuitoare. Sunt multe alte planete care așteaptă să fie valorificate.

– Nu cred nimic din ce spui, păcătosule!, răcni sirianul. Te-ai dat drept Alah, iar asta nu se iartă. Alah cel Mare îmi cere să-l răzbun, iar eu o voi face.

Privirea celui căzut deveni din nou sfidătoare, iar gura nu-i mai scoase niciun sunet. Săndel se ridică și îi șopti lui Sibel:

– Faci ce vrei, dar nu de față cu noi. Nu suportăm să vedem torturi, mai ales că avem și o femeie printre noi. Îi găsești o încăpere și încerci să scoți cât mai multe de la el. Eu mă spăl pe mâini și nu mai știu nimic despre asta.

Chipul tău

Imagini pentru poze cu chipul lui Iisus într-un cartof

Unii oameni au zărit chipul lui Iisus
Impregnat într-un cartof secționat,
Și-au făcut cruce și s-au rugat
Pentru iertarea păcatelor.

Alți credincioși au deslușit chipul Maicii Domnului
Într-un trunchi de arbore tăiat,
S-au închinat și au îngenuncheat
În fața acestei minuni.

Eu descopăr chipul tău în fiecare petală de floare,
Îl arăt tuturor, dar ei parcă ar fi orbi,
Numai ochii mei îl pot desluși
Și doar inima mea i se prosternează.

Când ți-e lumea mai dragă

Boitor mai zăbovi puțin în pat, după ce se trezi din somn. Căută instinctiv telecomanda de pe noptieră și porni televizorul, tocmai când se spunea horoscopul. După câteva minute, în dormitor intră nevasta, atrasă probabil de sunetele care arătau că bărbatul nu mai dormea.

– Scoală, somnorosule, că soarele a răsărit de mult, iar pe la amiază va fi prea puternic să culegi cireșelea alea, îi zise femeia ca un mic reproș.

– Nicio grijă, Ileană, că azi o să fie o zi perfectă. Am avut o grămadă de vise frumoase care mă fac să fiu optimist.

– Eeee, de-ar fi să ne luăm după vise… răspunse nevasta dând din mână a lehamite.

– Stai așa, că nu-i numai asta. Chiar acu’ mi-a prezis și Nety că voi primi niște bani, mă vor vizita niște prieteni buni și se va lăsa cu petrecere.

– Păi ea zice aproape mereu numai de bine pentru toți. De când te încrezi tu în vorbele ei?

– Dar și în horoscopul din ziar mi se anunță o zi deosebită, plină de bucurii. Și ai văzut chipul lui Iisus pe care l-am găsit în cartoful tăiat aseară. E clar că dă fericirea și peste mine, iar dacă dă peste mine, dă peste amândoi. Parcă mă simt și mai tânăr, mai viguros și încrezător.

– Dacă zici tu… să dea Domnul! Că sănătatea-i înainte de toate, iar celelalte or veni când le-o fi vremea, cugetă Ileana trebăluind prin cameră.

Boitor dădu învelitoarea deoparte și se ridică în capul oaselor, căutându-și din ochi papucii. După ce își strecură picioarele în ei și se săltă cu vioiciune din pat, dădu să iasă în pas alert afară. Doar că nu mai reuși, prăbușindu-se ca fulgerat, fără respirație. Ileana se sperie cumplit, începu să țipe și să-l scuture, sperând că-i ceva trecător. În cele din urmă, a alertat vecinii și au sunat la 112. Medicul venit cu salvarea a constatat imediat decesul, ca urmare a unui infarct major. Proaspetei văduve nu-i venea să creadă și tot murmura:

– Tocmai azi?! Doar visase atât de frumos, astrele îi erau favorabile, chiar și Iisus i-a zâmbit dintr-un cartof… Nu înțeleg cum s-a putut să moară. Tocmai azi…