Masoneria

Spre aducere aminte:

MASONERIA (de Corneliu Vadim Tudor)

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie:
Scapă cât mai iute de masonerie!
Numai neamuri proaste, șmecheri, impostori…
Toți sunt Mari Maeștri (în a trage sfori).
Poartă șorț, galoane și-alte tinichele
Plini de semne sacre și de lanțuri grele.
Ei se trag, cu toții, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scriși în catastif.
Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Și cu manelistul Jean de la Craiova.
Și cu Fulgerică, zis și Bragadel
Care face-n spume bere caramel.
Ce solemnitate! Și ce jurăminte!
Toți sunt Frați de Ordin și de lucruri sfinte!
Plini de importanță, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen cu mujdei.
E o stare bună, de suficiență
Ei au luat caimacul, merg doar la esență.
Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.
Dumnezeu le este „Mare Arhitect”
Temple – nu Biserici, ce vreți mai direct?
Cui jură credință, lăcrimând pios?
Forțelor oculte, nu și lui Hristos.
Toți vor să parvină, brusc, pe scurtătură
Ei vor să răstoarne legile-n natură.
Funcții și onoruri aprig sunt vânate
Prostul avansează doar pentru că-i Frate.
Eu cunosc prea bine lumea de ocară
A masoneriei de la noi din țară.
N-are idealuri, ci doar interese
Intrigă, și bârfă, lupte tot mai dese.
Primitivi sunt unii, n-au nici o valoare
Nu știu nici să scrie, hoți de drumul mare
Interlopi cu ștate vechi în pușcărie
Și-au găsit refugiul în masonerie
Ocoliți de lege, fiindcă ei sunt frați
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistrați.
Iar de la o vreme, după cum se știe,
Și muieri fac parte din masonerie.
Doamne, ce ridicol! Și ce degradare!
Le privește lumea ca pe vrăjitoare.
Sunt femei cu barbă și cu voce groasă
Nu au altă treabă? N-au copii acasă?
Au schimbat și șorțul de bucătărie
C-un șorț geometric, de masonerie.
Ele joacă rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar niște șabloane.
Lume subterană e masoneria
Șubredă ca fumul și butaforia.
N-au zidit o casă toți acești „zidari”
Ei, de trei milenii, sunt tot panglicari
Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o operetă într-un bâlci uitat.
Noi s-avem în viață doar un etalon:
Împăratul Lumii nu a fost mason.
Templul Lui slujiți-l, nu un zid surpat,
Mai e timp să puneți capăt la păcat.

C.V.T. (13 septembrie 2014)

Sursa: e-mail