Pe urmele tatălui (35)

Pasul Gutin - YouTube

Începea o nouă zi de muncă în secția de poliție condusă de Marele Mic. Poate că arăta la fel ca oricare alta pentru ceilalți agenți, dar pe Delia a luat-o prin surprindere de când a vrut să urce spre birouri. Mai ales că noutatea venea din partea lui Cosmin, care a întors-o din drum cu o voce fermă:

– Blondino, astăzi vom fi colegi de echipă. Urcă în mașina mea, că avem un drum mai lung de făcut.

Tânăra era derutată în fața unei schimbări atât de neașteptate. De mult nu mai avea încredere în acest om și ar fi vrut să se încredințeze că spune adevărul.

– Dar unde e Chiuzbăian?, întrebă ea cu o nuanță de bănuială.

– O fi bolnav sau naiba știe ce are. Șefu’ mi-a zis să te iau pe tine, așa că eu mă supun, numai mișcă-ți fundul mai repede.

Felul natural și nepăsător în care s-a exprimat Cosmin, a făcut-o pe Delia să-și alunge teama, doar era vorba de o sarcină de serviciu în care trebuia să-l suporte pe noul coleg și să coopereze. A urcat în dreapta, cu gândul să-și înăbușească resentimentele, cât timp va dura această misiune. După care va avea o discuție cu șeful, pentru a evita o repetare a unei astfel de zile. Colegul conducea impulsiv, după cum îi era caracterul, și curând au ajuns la ieșirea din municipiu.

– Unde anume trebuie să mergem?, se interesă ca într-o doară tânăra.

– La o familie din Mara, veni răspunsul sec al șoferului.

”Chiar e un drum lung și periculos, mai ales cu un astfel de companion”, își zise fata, încercând să-și alunge gândurile neplăcute. Ca să ajungă în localitatea menționată, trebuia să treacă Munții Gutâiului, o încântare pentru turiștii care-l traversează pentru prima dată și o mare atracție pentru ei, după aceea. Pasul Gutâi, cel mai înalt punct al muntelui, este la 30 kilometri distanță de municipiul în care-și desfășoară acțiunea polițiștii din această povestire. Urcușul e dificil, cu 99 de curbe periculoase, dar cu peisaje minunate, care îți taie răsuflarea și te îndeamnă la câte un popas de mulțumire pentru frumusețile pure și aerul neviciat. Această probă a muntelui o îngrijora pe Delia, mai ales când vedea că partenerul nu frâna înainte de viraje, de parcă tot drumul era al lui. Măcar dacă ar fi pornit semnalele luminoase și cele acustice, cum îi era obiceiul. Au trecut fără să se oprească prin fața cabanei din vârf și au început imediat coborârea, de data asta cu frână de motor. Doar după câteva sute de metri, Cosmin a tras pe dreapta, oprind mașina la marginea unei prăpăstii care se căsca la niciun metru în față. Motorul continua să toarcă, în timp ce chipul lui Cosmin abandonă masca îngândurată, lăsând să se vadă ura.

– Ce te-a apucat, măi omule?, tresări prin cuvinte Delia.

Mâna dreaptă a colegului a scos o coală de hârtie din buzunarul interior al hainei, a despăturit-o și a întins-o fetei.

– Mi-am amintit că nu mai am frâne, de parcă cineva mi le-a sabotat, zise el sarcastic, după care se răsti cu furie: poți să-mi explici ce mama dracului e asta?

– Se vede că-i o citație la judecata presupusului ucigaș al lui Tivi, a răspuns firesc tânăra. În calitate de martor, din ce scrie aici. Cum adică nu mai ai frâne?

– Ce amestec am eu în această judecată, poți să-mi explici?, continuă el pe același ton. Sau poate, adică sunt sigur că ți-ai băgat nasul în acest caz și vrei să mă compromiți. Crezi că poți să-ți faci de cap cu un țigan, să te prostituezi în clubul Jucătorului, iar apoi să mă ataci pe mine? Așa ceva nu pot permite și îi voi pune capăt acum. Tatăl meu mi-a zis să nu mă ating de tine, măcar până ești gravidă, dar nici el nu trebuie să afle tot. Nu știu cu ce l-ai vrăjit, dar cu mine nu-ți merge. Mi-ai furat brelocul de la chei și ai angajat o avocată pentru criminal, tot o curvă și ea. Unde e delfinul meu?

Situația era disperată și mintea Deliei căuta soluții pe măsură. Mâinile se străduiau zadarnic să desprindă centura de siguranță, în timp ce căuta cuvintele potrivite pentru a tempera nebunia amenințătoare.

– Cosmine, și eu sunt chemată ca martor, la fel ca mulți alții. Asta nu înseamnă mare lucru, judecătorii sunt cei care decid. Iar brelocul acela nu e la mine, îți jur. Însă îți pot spune că telefonul mi-e pornit pe înregistrare și ar fi o dovadă care ți-ar putea face mult rău dacă nu încetezi cu prostia asta.

– Scorpie! Ai venit în sânul nostru ca să ne distrugi, dar nu-ți dai seama că suntem uniți și imuni la turnători. Mă doare-n cot de telefonul tău, pentru că o să se distrugă odată cu tine, în hăul pe care-l vezi în față. Am tăiat conducta de la frâne și am umplut rezervorul, dar dacă nu ia foc mașina, cobor pe jos să-i mai dau o scânteie. Eu voi sări aici și nu te gândi că poți scăpa. Centura de siguranță ți-am blocat-o, iar dacă vei vrea să te agăți de mine, te amețesc cu o lovitură de pistol. Nici armă nu ai, că am avut grijă să nu mai ajungi să ți-o ridici de la secție. O să mori mutilată, așa cum meriți, iar lumea va fi convinsă c-a fost un accident nefericit.

va urma