Pe urmele tatălui (6)

Doctorul Piron avea o înălțime de vreo doi metri, de la care te pironea prin ochelarii săi ca două lupe. Infimă se simți și Delia, la fel ca alți oameni vii pe care-i examina dintr-o privire apăsătoare acest ”artist al trupurilor umane”, cum îi plăcea să se autointituleze. Ochii măriți de dioptrii fără număr, barba scurtă și sculptată într-un mod original, precum și țeasta lucioasă, de ziceai că te poți oglindi în ea, îi făcea pe mulți să se simtă ca hipnotizați în fața lui. Iar dacă la acest aspect se adăuga și profesia atât de macabră, era clar că nu se găsea cineva să-i înfrunte căutătura și afirmațiile.

– Ai întârziat!, constată cu răceală deșiratul.

La drept vorbind, tânăra agentă amânase intenționat această întâlnire, în speranța că autopsia va fi spre finalizare pe când va ajunge.

– Mic mi-a zis să nu încep fără tine, deci n-aveai șanse să scapi, își auzi ea speranța spulberată. Ia un halat din dulapul acela și hai să trecem la treabă.

”Să trecem la treabă” însemna că și ea trebuia să pună mâna pe ceva?! Coșmarul se anunța mai urât decât și-l închipuise și, instinctiv, a dus mâna la buzunarul cu lămâia. Avea nevoie de un miros plăcut în memoria olfactivă și unul în cea gustativă, ca o asigurare în fața ororilor care urmau să o invadeze.

– Nu face prostia să guști sau să miroși altceva înainte, i-a retezat-o din nou doctorul. Ai acolo o mască chirurgicală, ceea ce e suficient dacă nu vrei să-ți faci mai mult rău. Se vede că ești la prima experiență de genul ăsta, iar mie nici nu-mi place să lucrez cu oameni vii prin preajmă. Întotdeauna aveți observații de făcut, dar mai cu seamă ceva de ascuns. Morții, în schimb, îmi oferă răspunsuri sincere la toate întrebările puse și nepuse, împărtășindu-mi viața pe care au dus-o și gândurile pe care le-au avut până în ultima clipă. Hai să vedem ce poveste are de spus această fată tânără și frumoasă.

Era la morga si se pregatea sa inceapa o autopsie, dar cand a ridicat

Delia se echipă cu o oarecare lehamite și se apropie ca teleghidată de masa cu trupul acoperit de cearceaful alb, dat imediat la o parte de doctorul Piron. Într-adevăr, copila era frumoasă ca un înger adormit, iar asta o intrigă puțin pe tânără. Toate cele trei fete, din cazurile pe care le avea, arătau ca niște prințese din povești sau ca viitoare Miss ale frumuseții, de parcă au fost alese special. E drept că pe una o văzuse numai în fotografia din dosar, dar și atât era suficient pentru a-i arăta splendoarea. Gândurile i-au fost întrerupte de Piron, care-i cerea un bisturiu din trusa pusă înadins lângă ea. I-a dat unul la întâmplare și s-a bucurat că a fost cel potrivit.

– Cum și-a luat viața?, întrebă ea cu strângere de inimă.

– Se spune că a înghițit foarte multe pastile de diazepam, dar o să vedem concret care-i adevărul, o asigură doctorul în timp ce făcea o tăietură lungă de-a lungul abdomenului. Poate că ar fi scăpat, dar a fost descoperită prea târziu.

Începea perioada de groază pentru Delia, când mirosul de intestine îi pătrundea prin mască, iar privirea i se chinuia să rămână asupra unui corp omenesc tot mai măcelărit. Parcă ar asista la o crimă, ea fiind complicele unui Jack Spintecătorul fără pic de scrupule. Își făcea curaj doar privindu-i calmul cu care tăia bucăți din trup și apoi le examina de parcă ar fi fost diamante descoperite în vreo mină.

– Fătuca asta era vegetariană de la o vârstă atât de fragedă, constată expertul ca un fapt divers. Probabil pentru siluetă, cum fac multe altele. Păcat că sarcina a făcut-o să renunțe la viață. De fapt la două vieți, pentru că deja era în luna a patra, după cum se poate deduce.

– Am putea să vedem dacă era… virgină?, se interesă tânăra agentă.

–  Hai că-i bună, dar nu ești prima care-mi spune gluma asta. Nu-s ginecolog, dar pot să aflu orice, așa cum ți-am spus, răspunse sigur pe el doctorul.

După câteva minute de cercetare, concluzia a venit fără dubiu, dar cu uimire din partea lui Piron:

– Pe toți dracii! Fata asta n-a fost penetrată niciodată… și totuși…

– Exact!, veni Delia să-i confirme mirarea. Pe unde credeți că a ajuns sperma la ovul?

Doctorul privea îngândurat la ce a mai rămas din cadavru, examinând îndeaproape zona genitală și urcând cu atenție în susul pelvisului. Privirea i se opri când ajunse în apropierea buricului, chiar înainte de tăietura făcută la început. Tânăra și-a dat seama că-i intrigat de ceva, de aceea îl întrebă:

– E ceva acolo, doctore?

– Adă-mi lupa de de pe măsuța cealaltă, îi răspunse acesta ca o promisiune.

Delia s-a grăbit să-i satisfacă cererea, după care așteptă cu mare interes și repetând întrebarea:

– Se vede ceva, doctore?

Deșiratul o chemă să se uite îndeaproape și îi explică ce îl nedumerea:

– Nu știu cât e de relevant, dar parcă văd o infimă nepotrivire între porii din zona aceasta. Uită-te la acela fără păr și spune-mi dacă nu seamănă cu o înțepătură minusculă.

Tânără a cercetat cu mare atenție locul indicat, după care a exclamat cu o voce victorioasă:

– Cred că am rezolvat misterul, doctore!