Grădina din mine

În grădina vieții mele
Nu cresc flori și pătlăgele,
Doar gânduri și sentimente
Ce duc spre doruri ardente.

În primul strat am răsădit
Iubire fără de sfârșit,
Însămânțată de demult,
În liniște sau cu tumult.

Răbdarea-și are locul ei
Crescută-n anii cei mai grei
Și îngrijită migălos,
Căci mi-a adus din plin folos.

Cu zâmbete stratu-i mare
Și le-mpart la fiecare,
Iar cel care le primește,
Îndată se-nveselește.

Buruieni când se arată,
Am rețetă garantată
Și dispar ca niște cute
Șterse cu vise plăcute.