Sentimentalul

 

Cât i-o fi mintea de brează.
Tot inima îi dictează,
Doar după ce-o dă în bară,
Vine capul și repară.

Agitații

Mi-am scrântit sufletul tot încercând să zbor,
L-am dus la spital să mi-l pună în gips,
Dar mi-au spus că nu au feșe
Dacă nu mi-am adus de acasă.

Mi-am gripat inima de prea dese bătăi,
Cardiologul m-a asigurat că e incurabilă
Și voi fi iar liniștit
Doar când va înceta să bată.

M-am țăcănit de atâtea gânduri,
Psihiatrul nu mă poate ajuta,
Pune întrebări fără noimă,
Doar pentru el.

Și toate acestea încercând să te găsesc,
Deși nu știu cum arăți sau cum te numești,
Dar sunt sigur că exiști.

Când arde inima

 

dacă îmi ia foc casa
am să ies pe ușă sau pe fereastră
pentru a chema pompierii
iar apoi îmi voi ridica
altă locuință

dacă ia foc pădurea
am să fug înspre șes
și mă voi ruga pentru o ploaie
ce va pregăti terenul
altor puieți

dacă soarele prea puternic
va pârjoli tot pământul
o să-mi fac o rachetă
cu care voi zbura în cosmos
spre altă planetă

dar dacă îmi dai foc inimii
nu voi găsi ușă salvatoare
nici ploaie care s-o stingă
și nici altă inimă în schimb
doar scrum

 

Conflict matinal

Trupul îmi cere cafea,

La țigară-mi stă mintea,

Dar inimii nu-i priește,

Și de-aici, cearta pornește.

 

Scrisoarea unei bătrâne către o ființă tânără

De o tinerețe frumoasă au parte mulți, însă de o bătrânețe frumoasă – prea puțini.

Zilele trecute, o ființă tânără mă întrebat cum e să fiu bătrână. Recunosc că m-am pierdut puțin cu firea, deoarece eu nu mă consideram a fi bătrână. Văzându-mi reacția, ființa s-a zăpăcit, de aceea i-am spus că întrebarea ei este interesantă, și mă voi gândi la ea și în curând îi voi răspunde.

„Am decis că bătrânețea este un dar. Cred că pentru prima dată pot spune că astăzi sunt persoana care îmi doream cândva să fiu. Nu, bineînțeles că nu e vorba despre corpul meu! Uneori acest corp mă lasă disperată – ridurile, pungile sub ochi, petele pe piele, fundul lăsat.

Adesea mă șochează bătrânica ce s-a mutat cu traiul la mine în oglindă, însă nu obișnuiesc să-mi fac multe griji pe seama acestei cauze, și neliniștile îmi trec repede.

Pentru nimic în lume nu mi-aș schimba prietenii extraordinari, viața remarcabilă, familia mea adorabilă, ca să am mai puține fire de păr sur și o burtă mai dreaptă.

Cu cât îmbătrânesc, devin mai îngăduitoare cu mine, mai puțin critică.

Am devenit prietenul meu. Nu-mi fac reproșuri pentru că am mâncat cu un biscuit mai mult, pentru că nu mi-am strâns patul, pentru că mi-am cumpărat această șopârlă de ciment prostească, de care nu am nevoie, dar care oferă grădinii mele un aer avangardist.

Am dreptul să mănânc prea mult, să nu strâng după mine, să fiu extravagantă. Am fost martoră la cum prea mulți prieteni au părăsit această lume prea devreme, înainte să înțeleagă, înainte să încerce marea libertate ce o oferă bătrânețea. Cine și ce treabă are dacă citesc până la patru dimineața și dorm până la amiază?

Dansez cu mine însămi, ascultând melodii minunate, și, dacă-mi vine să plâng pe seama iubirii plecate, ce să-i fac, plâng. Voi merge pe plajă în costum de baie care abia de-mi ține corpul umflat, dacă vreau, mă voi scufunda în valul oceanului, în ciuda privirilor pline de compătimire din partea ființelor tinere, îmbrăcate (dezbrăcate?) în bikini. Ei tot vor îmbătrâni.

Uneori sunt uitucă, ce-i drept. Dar mă rog, nu toate în viață merită memorate, iar despre ceea ce contează cu adevărat îmi voi aduce aminte la sigur.

Desigur, în toți acești ani, inima mi-a fost frântă nu o singură dată.

Cum poate să nu ți se frângă inima, dacă ți-ai pierdut iubitul sau când copilul suferă sau chiar când o mașină îți lovește câinele drag? Însă, inimile frânte sunt izvorul puterii noastre, al înțelegerii, al compasiunii. Inima ce nu a fost frântă niciodată, e sterilă și curată, nu va cunoaște niciodată bucuriile imperfecțiunii.

Soarta este binevoitoare cu mine, dându-mi să trăiesc până la peri suri, până când râsul meu tânăr s-a întipărit pe vecie în brazde adânci pe față. Închipuie-ți câți oameni n-au râs niciodată, câți au murit înainte ca părul să li se acopere cu brumă?

Pot spune „nu” absolut sincer. Pot spune „da” absolut sincer. Pe măsură ce îmbătrânești, e tot mai ușor să fii sincer. Duci grija părerii altora tot mai puțin. Nu mai am dubii și rezerve în privința mea. Am câștigat chiar dreptul să greșesc.

Așadar, răspunzând întrebării tale, pot spune: îmi place să fiu bătrână. Bătrânețea m-a eliberat.

Îmi place persoana care am devenit. Nu voi trăi veșnic, dar atât cât sunt aici, nu voi pierde timp făcându-mi griji pentru ce a putut să se întâmple, pentru ce nu s-a întâmplat, nu-mi voi face griji în legătură ce ceea ce se poate întâmpla.

Și voi mânca desert în fiecare zi.”

Actualitatea în comentarii şi epigrame

1 Martie

“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când…”simt că se apropie Întâi Martie parcă renasc aidoma primelor fire de verdeaţă ce se luptă să se infiltreze prin stratul subţire de zăpadă ce mai dăinuie pe ogradă. Chiar dacă e încă frig şi cele nouă babe deabia încep să se perinde, simt că mă încălzesc doar privind în calendar şi găsesc mereu semne ce dau de veste că primăvara e foarte aproape. Primul şi cel mai frumos semn e cel oferit de multitudinea de mărţişoare şi flori ce sunt expuse pe tarabe, în pieţe şi magazine. E ocazia multaşteptată de a le oferi femeilor ce ne înconjoară şi ne fac viaţa mai frumoasă. Poate fi mama, sora, soţia, iubita, colega, profesoara, vecina sau chiar o simplă cunoştinţă, atenţia e bine primită fără să cauţi alt motiv decât această zi minunată: 1 Martie, prima zi de primăvară!

Nici un dar nu se refuză şi e o plăcere să le oferi sau să le primeşti. Bineînţeles că florile sunt cele mai apreciate până pe data de 8 Martie şi nu numai. Pentru cei sau, mai ales cele, ce vor să le prelungească viaţa cât mai mult, iată câteva sfaturi simple şi uşor de urmat: 

-tăiaţi-le doi centimetri din tulpină în unghi de circa 45°, pentru a avea o suprafaţă cât mai mare de absorbţie a apei.

-nu le puneţi în apă rece, ci puţin încălzită

-adăugaţi puţin zahăr sau zeamă de lămâie în apa din vază

-nu puneţi în apropiere fructe

Cu această minunată ocazie vreau să vă ofer şi eu un mărţişor şi fiindcă nu vreau ca acesta să rămână doar virtual, am să le transpun în două epigrame :

Mărţişorul meu

Ţi-aş da inima, ca mărţişor,

Da-i slăbită de atâta dor

Şi mă tem că pulsu-i va-nceta,

Fiind copleşită de a ta.

Darul meu

Darul cel mai potrivit

E o floare temerară

Ce declamă explicit

Sacrosanta primăvară.

VĂ UREZ O PRIMĂVARĂ MIRIFICĂ ŞI UN AN MINUNAT!!!

DIN PĂCATE, VIAŢA NE TRAGE DE MÂNECĂ ARĂTÂNDU-NE ŞI ASPECTE MAI PUŢIN PLĂCUTE.IATĂ DOUĂ PE CARE LE-AM REMARCAT:

PROFITORII

Orice anotimp ar fi, orice lună săptămână sau zi, companiile de petrol ne lovesc mereu la buzunar, scumpind benzina într-o veselie. Motivele sunt de multe ori nejustificate şi ca dovadă e faptul că, în ciuda crizei economice care-i afectează pe marea majoritate a jucătorilor din acest domeniu, Rompetrol a obţinut un profit record de 887 milioane de euro, la o vânzare de 5,3 miliarde de euro, în creştere cu 72%. Bani obţinuţi din bugetul subţiat al românului de rând, singurul care duce greul acestei perioade de privaţiuni. Patronii nesătui ai comerţului cu combustibili fac ce vor fiindcă statul nu poate sau nu vrea să intervină în această jecmăneală.Fără nici o remuşcare, voi dedica două epigrame acestor oportunişti:

Scumpiri repetate

Chiar de piaţa-i liniştită,

Benzinarii se agită,

Căutând cu disperare

Motive de majorare.

Semi-aliniere

Ne aliniem la preţuri,

Ţărilor mai dezvoltate,

Doar veniturile,toate,

Rămân în absurditate.

Ajută-ţi inima să funcţioneze ceas!

Atunci când viaţa este mai stresantă decât de obicei, când grija pentru ziua de mâine e mai mare şi trebuie să lucrezi înzecit pentru a te asigura că îţi păstrezi locul de muncă, inima are de suferit, existând riscul să se îmbolnăvească şi să îţi pună în pericol viaţa.

Este important ca, pe lângă agitaţia cu care ai de-a face în fiecare zi, să încerci să îţi menţii câteva mici obiceiuri, ritualuri care să îţi protejeze organismul. Iată câteva astfel de variante:

Impune-ţi să faci exerciţii fizice

Cercetătorii de la Universitatea Harvard spun că persoanele care sunt active din punct de vedere fizic au un risc cu 28% mai mic de a se alege cu boli de inimă faţă de cele care se complac în sedentarism.Încearcă să alergi intens câteva minute în fiecare zi.

Mănâncă pâine neagră

Pâinea neagră conţine fibre care scad colesterolul, dar şi alţi nutrienţi care îţi curăţă sângele de diverse impurităţi.

Închide geamurile de la maşină

Tot cercetătorii de la Harvard sunt aceia care au monitorizat starea de sănătate a unor oameni de 40 de ani şi au corelat-o cu expunerea la aer poluat. Cu cât mai mult inhalau impurităţi, în special în timpul condusului, cu atât mai mult inima lor era mai sensibilă.

Ia vitamina E şi aspirină

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Pennsylvania spun că o combinaţie de antioxidanţi şi aspirină ajută sângele să nu se îngroaşe şi previne depunerile de pe pereţii arterelor cu până la 80 de procente.

Mănâncă struguri

Strugurii reduc nivelul colesterolului, curăţă arterele şi protejează inima, după cum arată cercetările celor de la Universitatea din Connecticut.

Fă-ţi prieteni la locul de muncă

Studiile de la Universitatea St. Johns, care au fost făcute pe 70 de poliţişti din New York, arată că bărbaţii care au cei mai mulţi prieteni la locul de muncă au şi cele mai multe şanse de a rămâne sănătoşi şi a-şi menţine presiunea sangvină în limite normale.

Foloseşte seminţe de dovleac ca gustări

O mână de seminţe de dovleac înseamnă o treime din porţia zilnică recomandată de magneziu, lipsa acestui element fiind una din principalele cauze de instalare a problemelor cardiace, pe lângă nivelul ridicat de colesterol şi depozitarea plăcii pe vasele de sânge.

Dormi într-o cameră fără zgomote

Cu cât somnul tău este mai liniştit şi nu există riscul să auzi sunete care să te trezească sau deranjeze, cu atât va fi mai bine pentru sănătate. Cercetătorii germani spun că persoanele care dorm într-o cameră în care zgomotul este mai mare de 55 de decibeli (cam zgomotul pe care îl face o maşină de spălat) se expun unui risc de două ori mai mare de a suferi de tensiune mărită faţă de restul, care au parte de nopţi mai liniştite.

Yakuţk,o destinaţie pentru temerari

ACOLO E GER!Yakuţk este polul frigului la nivel mondial.Copiii se joacă afară la -30°C,iar maturii abia simt ceva răcoare pe la -40 de grade C.

La minus câteva grade Celsius,o haină mai groasă rezolvă problema.La -20 grade C,ţi se lipesc nările şi respiratul devine greoi.La -40 grade C,orice expunere a pielii la aerul îngheţat duce la degerături într-un sfert de oră.

La ora la care scriu acest material,la Yakuţk,în estul îndepărtat al Rusiei,sunt -47,5 grade C.Cum reuşesc cei 210.000 de locuitori ai oraşului siberian să supravieţuiască în condiţiile în care temperatura medie în luna ianuarie este de -45 grade C?

Stil de viaţă siberian.

Totul este pe dos în inima Siberiei,la Yakuţk.Dacă n-ar fi stratul gros de zăpadă şi ceaţa groasă provocată de frig şi de poluare,ar părea un oraş obişnuit.Are şcoli,o universitate,muzee,ziare.Eistă chiar şi o piaţă în aer liber,unde femei înfofolite în blănuri vând peşte ori carne de cal sau de ren proaspete.Adică îngheţate bocnă.Oamenii par să se fi obişnuit cu frigul cumplit.Şcolile se închid doar dacă temperaturile depăşesc -55 grade C,iar grădiniţele,la -50 grade C.

Pe străzi,chiar şi maşinile parcate scot fum pe ţeava de eşapament.Asta pentru că proprietarii le lasă pornite toată ziua,altfel motorul s-ar răci şi le-ar lua prea mult timp să-l repornească.Yakuţk este singurul oraş din lume construit în întregime din permafrost,stratul de pământ care rămâne complet îngheţat pe tot parcursul anului.Este ca şi cum ai construi pe o mlaştină.Când permafrostul se încălzeşte,capătă consistenţa nisipului.

Absolut toate fundaţiile sunt făcute din piloni,unii de zeci de metri adâncime.Cea mai importantă instituţie din Yakuţk este fără îndoială megacentrala termică a oraşului.În fiecare vară,reparaţiile şi întreţinerea vitalului sistem de încălzire sunt principalele ocupaţii în oraş.Orice avarie în timp de iarnă înseamnă moarte.

Ringul morţii al lui Stalin

Pe o suprafaţă aproape cât Europa,Yakuţia,trăiesc un milion de oameni.Eperţii consideră că regiunea este totuşi suprapopulată.

Câteva zeci de mii sunt indigeni,urmaşi ai triburilor siberiene.Restul sunt nepoţii prizionierilor politici sau exilaţilor,Siberia a fost odată cea mai mare închisoare din lume.Stalin,mai ales,a trimis aici milioane de oameni.Nu se ştie câţi au supravieţuit.

Pentru “Drumul oaselor”,drumul care duce de la Yakuţk la Magadan,pe coasta Pacificului cu o lungime de 2.000 de km şi practicabil doar vara,se spune că a murit câte un om pentru fiecare metru.În ultimii ani,soarta Siberiei s-a schimbat.Iarăşi,o legendă locală are explicaţia.Lui Dumnezeu,când împrăştia comorile în lume,adică aurul,diamantele,petrolul sau mineralele,i-a îngheţat mâna când trecea deasupra Siberiei şi a scăpat tot sacul aici.

Cercetările confirmă: aici sunt cele mai mari rezerve de metale preţioase şi de combustibili fosili din lume.de aceea Kremlinul investeşte peste 700 milioane dolari anual în subvenţionarea încălzirii şi a combustibililor siberienilor.Diamantele şi petrolul nu sar singure din pământul îngheţat al Siberiei.Cineva trebuie să facă munca.

Cât de frig este totuşi la -40 de grade Celsius?

Un ziarist de la “The Independent” a făcut un experiment.În luna ianuarie a vizitat Yakuţkul pentru a vedea cât de frig este.Din hotel a vrut să testeze temperatura,printr-o mică plimbare.S-a îmbrăcat după cum urmează,de la picioare în sus.O pereche de şosete din bumbac,plus o pereche de şosete anti-termice,peste care şi-a tras bocancii Gore-Tex.Apoi,o pereche de pantaloni mulaţi,speciali împotriva frigului,plus jeanşi.

A continuat cu un tricou antitermic pentru schiori,o bluză fleece şi un pulovăr de caşmir strâmt,peste care a îmbrăcat o haină groasă de iarnă cu glugă,de genul celor despre care producătorii spun că ţin cald şi la Polul Nord.Două perechi de mănuşi,una de lână,una Thinsulated,fular gros şi o căciulă cu urechi.La ieşirea din hotel,recepţionerul l-a sfătuit să-şi dea jos ochelarii.

În câteva minute,fierul ramei s-ar fi răcit atât de tare încât n-ar fi putut să-l mai scoată fără bucătile de piele dimprejur.Încrezător în “tehnica” îmbrăcată a început plimbarea,la -43 grade C.Mai întâi,i-a amorţit porţiunea foarte mică de faţă neacoperită.Apoi,frigul a pătruns mănuşile şi s-a întins la celelalte extremităţi.După o vreme,i-au îngheţat picioarele şi nu-şi putea opri dârdâitul.N-a mai rezistat şi s-a întors în cameră,unde a început să-şi simtă degetele abia după o jumătate de oră.Toată plimbarea a durat fix 13 minute.