Zeul ”Feisbuc”

O nouă clasă socială
Se iscă-n țară, și-i buluc,
Din inși cu școală, fără școală,
Toți, robii zeului ”Feisbuc”.

Ei, încă de la grădiniță,
Ținând desigur, l-al lor ”luc”
Nu stau, ca alții, pe oliță,
Ci stau cu toții pe ”feisbuc”.

Crezând că-mparte și dreptatea,
(Din paginile lor deduc)
Toți își dau jos intimitatea
Și se-afișează pe ”feisbuc”.

Căci fără El nu crește grâul,
”Se scutur frunzele de nuc”
Și li-s dușmani și ramul, râul,
Căci nu au conturi de ”feisbuc”.

Nici păsările migratoare
În țări mai calde nu se duc,
De n-au ca viză de migrare
Destule ”laicuri” pe ”feisbuc”.

Și-n vremi ca astea, de răscruce,
Când lumea este în bucluc,
Constat că lumea se conduce
Prin declarații pe ”feisbuc”.

MORALA:
E-atâta ”feisbuceală”-acum
Dar eu presimt că (nota bene)
Va expira-n scurt timp, precum
Oracolul de liceene.

Autor: Ioan F. Adi