Fetița care visa pentru alții (15)

continuare

Cei doi vizitatori îl priveau pe Bogdan cu ochi diferiți, bărbatul cu un sentiment de compătimire, iar femeia cu indignare. De aici și izbucnirea nervoasă căreia Violeta îi cedă:

– Pentru asta ne-ați chemat până aici?! Am venit plini de speranță, crezând că aveți vești prin care putem să ne recuperăm copila, după atâtea zbateri zadarnice și drumuri sterile, iar dumneavoastră ne mai dați o lovitură. Am avut încredere atunci când ne-ați promis că sunt pe mâini bune, că totul e sub control, însă acum văd în fața mea un om înfrânt, care dă vina pe soartă, pe societate și pe Montezuma. Numai de asta nu aveam nevoie în situația noastră, când încercăm să ne menținem speranțele vii și să luptăm cu puținele puteri de care dispunem. Credeați că dacă-mi veți adăuga încă o veste proastă, mă voi simți mai bine?

Pe chipul doctorului se putea citi durerea pricinuită de aceste acuzații, la care cu greu ar fi putut răspunde. Poate că și-ar mai fi turnat o porție de coniac, însă își dădea seama că ar fi arătat și mai lamentabil. Noroc cu domnul Oșan, care-i veni în ajutor tocmai cu întrebarea pe care o aștepta:

– Ce am putea face noi, atâta vreme cât nici până acum nu am reușit nimic?

Bogdan ridică privirea, cu o scânteie în ochi, și spuse:

– M-am gândit la o strategie, de aceea am vrut să discutăm de îndeaproape. Nu avem puterea să eliberăm copiii, dar ei o pot face dacă îi motivăm.

– Nu înțeleg ce vreți să spuneți, interveni iar doamna Oșan. Cum să îi motivăm, când nici măcar nu putem să-i vedem? Și oricum, fata mea nu mai are nevoie de un motiv, dar tot nu poate ieși de unde-i închisă.

– În schimb poate să scape Șoc, completă cu entuziasm doctorul. Poate nu știți, dar Lena și Frățilă – pentru că așa îl cheamă de fapt pe Șoc – s-au plăcut reciproc încă de la prima vedere. Visătoarea era atrasă de voința și caracterul lui puternic, iar băiatului îi plăcea să fie încurajat de cineva care are harul de a prezice viitorul. E drept că sunt doar niște copii, dar nu din aceia obișnuiți. Sunt sigur că ar vrea să se întâlnească, să rămână împreună și să se ajute, pentru că au încredere unul în celălalt.

– Vreți să spuneți că l-ar prefera pe băiat în locul mamei?, se oțărî Violeta. Să scape dintr-un loc și apoi să o pierd iarăși, lăsând-o în compania unui egoist ce se vrea stăpânul lumii?! E o prostie!

– Nu m-ați înțeles sau nu m-am exprimat eu bine. Șoc poate fi vindecat de egocentrismul lui doar de fetița dumneavoastră. E drept că acum caută puterea și admirația întregii lumi, dar lumea se poate reduce la o singură persoană, dacă e cea care contează. Femeia are darul de a-l tempera pe bărbat, de a-l face să se simtă puternic doar oglindindu-se în ochii ei. Iar ea are nevoie să fie admirată de un băiat pe care-l apreciază.

– Uitați că e vorba, totuși, de niște copii, insistă femeia. Lena are doar doisprezece ani, iar băiatul tot minor este. Aici nu poate fi vorba de dragoste, ci doar de pasiuni trecătoare.

– Draga mea, interveni bărbatul ei, domnul Bogdan are dreptate. Acești copii s-au maturizat înainte de vreme, iar sentimentele lor sunt la fel de puternice ca ale noastre. Trebuie să acceptăm asta și să acționăm în consecință. Doar că nu văd ce am putea face, atâta vreme cât nu reușim a intra în contact cu niciunul dintre ei.

Violeta își privi surprinsă soțul, dar se abținu să-l contrazică, lăsându-l pe doctorul Bogdan să-și continue ideea.

– M-am gândit și la asta. Nu știm care e locația băieților, dar îmi aduc aminte că le place să se uite la televizor și să intre pe internet, ca majoritatea adolescenților. Puteți transmite un mesaj internațional pe canalul sau site-ul potrivit, ca și cum ar veni de la fetița dumneavoastră. Câteva cuvinte explicite, care să sune a solicitare de ajutor.

– Ce fel de mesaj?, se arătă uimită femeia. Să scriu în numele Lenei? Ar însemna o minciună, iar fata nu mi-ar ierta-o.

– Ei bine, puteți concepe unul neutru. Cum ar fi… „Visătoarea e prizonieră și are nevoie de Șoc”

Domnul Oșan dădu din cap, semn că-i plăcea ideea, în timp ce doamna se mai codea:

– Cred că-i zadarnic, zise ea cu o voce stinsă. Sunt puține șanse ca acest mesaj să ajungă la băieți, iar apoi aceștia să lase totul și să se implice într-o bătălie atât de mare.

– Nu-l cunoașteți pe Șoc. Cu cât e mai mare provocarea, cu atât e mai hotărât să-i facă față. Pe de altă parte, nu avem nimic de pierdut. Doar cei din internat îi spuneau Lenei „Visătoarea”, deci nu cred că o să știe altcineva despre cine-i vorba. Dacă vreți, mă ocup chiar eu de trimitere, pentru că mai știu pe unde intrau copiii în jungla aceasta a internetului. Poate că o să dureze ceva timp, dar măcar avem o nouă speranță.

Imagine similară