O nouă provocare: la ce ai putea renunța?

Zilele trecute, am fost nominalizat de Cristina pentru a duce mai departe o leapșă de nerefuzat, constând în șapte întrebări, din care una mi-a dat mari bătăi de cap. Nu-mi place să refuz o astfel de invitație, mai ales că astăzi e sâmbătă, iar buna dispoziție se poate transmite și prin acest exercițiu, indiferent ce vârstă am avea. Îi mulțumesc prietenei și colegei de blog pentru ocazia oferită, deși, după cum am avertizat-o, unele răspunsuri or să fie similare celor date de ea, ceea ce demonstrează că avem câteva preferințe comune. Dar să nu lungesc vorba, ci să trec la proba cu pricina.

La ce aș renunța dacă ar trebui să aleg între:

Laptop sau telefon? 

Laptop am de doisprezece ani, iar telefon doar de șapte. Șase ore le petrec zilnic în fața tastaturii și a monitorului, dar la telefon sunt zile când nu apelez deloc. Așadar, n-aș putea renunța la calculator, prin care pot comunica în multe moduri.

Cărți sau TV?

E întrebarea cea mai grea, pentru că la TV văd aproape toate filmele, iar acestea din urmă au fost pentru mine o pasiune la fel de mare ca și cărțile, de când eram copil. Dacă aș fi, totuși, nevoit să renunț la unul dintre ele, m-aș despărți cu regret de televizor și aș vedea filme doar pe telefon. De cărți nu m-aș putea lipsi niciodată, prin ele m-am format și tot pentru ele trăiesc.

Pizza sau hamburger?

Nu sunt atras de niciunul dintre ele, dar uneori mai gust câte o pizza. Astfel că renunț cu plăcere la hamburger, din care oricum n-am mâncat decât o dată.

Ciocolată sau fursecuri?

Prefer mereu ciocolata, fără niciun dubiu. Din cea cu lapte, dulce și fără alte adaosuri. Cu măsură, totuși.

Imagini pentru imagini cu ciocolata"

Chipsuri sau pufuleți?

Renunț la chipsuri, știind că nici nu-s sănătoși. Îmi iau câteodată pufuleți simpli, doar cu sare, pe rol de gustarea dintre mese.

Filme sau seriale?

Nu sunt sigur niciodată că voi putea urmări un serial până la capăt, iar acesta e motivul principal pentru care prefer filmele.

Vacanță la munte sau la mare?

Nu mai rezist la soare ca pe vremuri, dar când e vorba de marea cea mare, cu valuri și briză marină, nu mă pot abține. Păcat că e atât de departe, altfel aș vizita-o în fiecare an.

Astea au fost, pe scurt, preferințele mele. Acum ar trebui să nominalizez și eu trei colegi care să preia leapșa, dar nu-mi stă în fire și nici nu vreau să se simtă cineva obligat. De aceea las la alegerea celor care sunt dispuși să ducă mai departe această provocare frumoasă.

Încă o leapșă frumoasă

Nu-mi stă în obicei să accept orice leapșă, dar provocarea venită de la Cristi mi se pare interesantă și foarte concisă. E vorba despre o singură întrebare ramificată, cu  răspunsuri scurte și la obiect. Așadar:

Dacă aș fi fost:

  • o lună: aș fi fost aprilie
  • o zi a săptămânii: aș fi fost luni
  • o parte a zilei: aș fi fost dimineața devreme
  • o direcție: go west
  • o planetă: aș fi fost Terra
  • un film: aș fi fost Războiul Stelelor
  • un lichid: aș fi fost un lichior de ouă
  • o piatră: aș fi fost granit
  • un tip de vreme: aș fi fost furtună
  • un instrument muzical: aș fi fost frunză
  • o emoție: aș fi fost curiozitate
  • un sunet: aș fi fost ropot de ploaie
  •  un element: aș fi fost apă
  • un cântec: aș fi fost „Aleluia”
  • o carte: aș fi fost „Shogun”
  • un scriitor: aș fi fost Jules Verne
  • un personaj de ficțiune: aș fi fost unul pe care numai eu mi-l imaginez
  • un oraș: aș fi fost Veneția
  • o aromă: aș fi fost sare
  • o culoare: aș fi fost albastru închis
  • un material: aș fi fost mătase
  • un cuvânt: aș fi fost răbdare
  • o parte a corpului: aș fi fost mâna dreaptă
  • un număr: aș fi fost 6
  • un mijloc de transport: aș fi fost vapor
  • o haină: aș fi fost pijama

Nu vreau să însărcinez pe nimeni cu o eventuală preluare, dar, oricine ar face-o, e binevenit!

 

O „leapșă” de nerefuzat

Invitația vine din partea unei prietene care trăiește în Grecia, dar o parte din suflet i-a rămas în România și ar vrea să-l întregească. Mulți dintre voi o cunosc pe flori de mandarin, o colegă cu multă îndemânare în lucrări casnice, educație, dar și în cele ale condeiului. O româncă de care putem fi mândri că ne reprezintă cu cinste. Un alt motiv pentru care am acceptat cu plăcere această leapșă este tema ei: zece dorințe. Cine nu are măcar zece năzuințe, mai mult sau mai puțin realizabile? Firește că nici eu nu fac excepție, dar nici nu-s superstițios dacă le fac publice, mai ales că multe dintre ele coincid cu ale voastre.

  1. Să scriu o carte de succes, care să se vândă în mii de exemplare. Știu că-i ceva greu de realizat, dar această dorință mă mobilizează zi de zi, îmi dă un motiv să scriu cât mai mult. Poate că o ieși ceva bun, în cele din urmă.
  2.  Să fiu sănătos până voi închide definitiv ochii, iar atunci să o fac cu zâmbetul pe buze. Ar însemna că mi s-a îndeplinit prima dorință.
  3. Să călătoresc prin lume, pe calea aerului, pe mare, sub mare și pe autostrăzi adevărate. Știu că e o dorință pe care o avem cu toții, dar eu am un motiv în plus: nu am ieșit niciodată din țară, însă am văzut atâtea imagini superbe și am auzit atâtea superlative despre locuri edenice care ar trebui văzute.
  4. Să sar și eu o dată cu parașuta. Nu singur, ci în tandem. Am văzut și octogenari care au făcut-o, deci se poate.
  5. Să se facă un film după o povestire de-a mea. Asta ar fi ceva extraordinar!
  6. Să-mi găsesc un suflet pereche, cu care să trăiesc până la finalul acestei vieți. Știu că-i dificil la vârsta mea, dar nu-i imposibil.
  7. Să fac cât mai mulți oameni fericiți. Oricare dintre noi poate să facă acest lucru, trebuie doar să învățăm cum.
  8. Să mănânc și eu odată homar. Că prea îmi fac poftă filmele în care se tot consumă așa ceva.
  9. Aș vrea să văd Pământul din Spațiu. Asta chiar că-i fantastică, dar se pune.
  10.  Mi s-au cam epuizat dorințele, dar tot mai găsesc una: să vă placă speranțele mele și să le împliniți pe ale voastre!

Recunosc că nu m-am lungit cu vorba, că așe suntem noi, maramureșenii. Dar ați înțeles cam cât de visător sunt și câte țigle mai am pe casă. Îi mulțumesc prietenei mele pentru provocare, iar eu aș invita alți trei prieteni să se „spovedească”, la rândul lor. Având foarte multe tentații, și să nu fie cu supărare, am să nominalizez doar trei, al căror nume încep cu litera A: Alioșa, Alex și anytza.

 

O nouă nominalizare la Liebster Award

Nu aș fi răspuns la alte nominalizări dacă nu era vorba de un set de întrebări deosebite, venite de la Piratul Cinefil, căruia îi mulțumesc și pe această cale. Ele se referă doar la caracterul de cinefil al fiecăruia, la preferințele și felul în care își satisfac această pasiune. Pasiune pe care o am de când mă știu și pe care o hrănesc cotidian cu două-trei producții cinematografice. Am văzut că mulți dintre voi ați fost provocați cu această leapșă, dar fiecare set de răspunsuri are farmecul lui. Sper ca și al meu să pătreze aceeași notă de originalitate. Dar să trec la subiect:

  1. De unde îți cauți filmul de vizionat? – Din programul TV, respectiv revista TV- Mania.
  2. Cel mai bun film pe anul 2015? – Edge of Tomorrow: Prizonier în timp.
  3. Super-eroul preferat? dacă tot suntem în era super-hero în cinema. – Nu mă dau în vânt după super-eroi, mai ales dacă sunt prea mediatizați.
  4. Un film necunoscut care l-ai descoperit parcă de nicăieri? – Autostrada 66.
  5. Care ar fi sfatul pentru o recenzie de film bună? Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar îmi place să le citesc.
  6. Ultimul film văzut la cinema? – Nu pot să-mi amintesc cu exactitate, au trecut peste două decenii!!!
  7. Ce personaj ai vrea să întâlnești în lumea filmelor? – Unul creat de mine! 😉
  8. Ce părere aveți despre cinematografia autohtonă? – O părere bună, doar că aș vrea să mi-o confirme mai des.
  9. Ce căutați la un film? – Un scenariu original și interesant.
  10. Care e filmul la care te gândești chiar acum? – Live Force. Un film SF mai puțin cunoscut pe care l-am văzut de multe ori, în anii ’90.

Mi-a făcut plăcere să răspund acestor întrebări generatoare de dulci nostalgii și vă invit să faceți la fel. Luați de serviți, fără timiditate sau scuze! 🙂

Răspunsul meu la Liebster Award

Sunt onorat de a fi nominalizat de cinci ori la o leapșă ce a cuprins o mare parte din blogosferă. Mai ales că mi-au  trimis-o cinci parteneri pe care-i citesc cu interes și îi vizitez mereu cu plăcere. E vorba de:

http://griska.wordpress.com

http://ganduricepot.wordpress.com

http://sangesitrandafiri.wordpress.com

http://tacereapasilortarzii.wordpress.com

https://coltulcultural.wordpress.com

Le mulțumesc cu mare recunoștință pentru că s-au gândit la blogul meu și sper să nu-i dezamăgesc prin umila mea prestație. Spun asta fiindcă nu-s obișnuit să vorbesc prea mult despre mine, dar și pentru că am spus deja destule prin articolele personale, inspirate de un necaz, o bucurie sau un pahar de pălincă în plus. Mai mult, ar fi 55 de întrebări aproape toate diferite, la care ar trebui să dau răspunsuri deștepte sau măcar amuzante, ceea ce ar cere o inspirație cam pentru tot atâtea epigrame. Permiteți-mi, așadar, să fac o triere dintre cele mai interesante (pentru mine) chestionări, altfel simt că m-aș repeta și aș deveni și mai plictisitor.

  1. De ce scrii pe blog? – E întrebarea cea mai frecventă, rezonabilă și complicată, în ceea ce mă privește. La început am scris din curiozitate, apoi din plăcere, iar acum din obișnuință și din dorința de a afla lucruri noi, de a întâlni oameni deosebiți și de a scrie povestiri inedite cu sprijinul lor. Dar sunt încă atâtea motive pe care nu le pot exprima!
  2. Ce culori te inspiră? – Albastrul, firește. Reprezintă cerul, apele, răcoarea și culoarea ochilor mei. Pentru identificare, în caz că dispar subit. 😉
  3. Câte ore stai online? – Asta-i simplă: 6-7 ore pe zi, din care 6 doar pe acest blog. Credeți că-s obsedat? 🙄
  4. Lipsește ceva din viața ta? – Poate un animal de companie și un partener de călătorie, din când în când.
  5. Despre ce ai scris în primul tău post pe blog? – Era vorba despre Horoscop și iluziile pe care le propagă pe socoteala naivilor.
  6. Ce atitudine ai față de rețelele de socializare? – Am început să contactez oamenii prin astfel de rețele (și nu era facebook), iar dialogul cu ei m-a stimulat să scriu mai mult. Prin urmare, cred că astfel de căi de comunicare sunt binevenite, atâta vreme cât nu abuzezi de ele și nu-ți faci mari speranțe vis-a-vis de oamenii cu care intri în legătură.
  7. Care este cel mai frumos cuvânt adresat oamenilor? – „Mulțumesc”.
  8. Cum te vezi la bătrânețe? – Nu mă văd.
  9. De ce îți este cel mai frică în viață? – De sfârșitul ei, nu de moarte.
  10. Care este cel mai mare regret al tău? – Că nu am învățat atât cât aș fi putut.
  11. Carieră sau familie? – Care familie?!

Sunt 11 din cele mai interesante provocări pe care le-am ales dintre cele 55 propuse, câte 2-3 de la fiecare inițiator. Răspunsurile le-am dat spontan, mai ales că astăzi e sărbătoare, iar eu m-am cinstit cu o pălincă pentru curajul răspunderii. Pe de altă parte, n-am băut chiar atât de mult încât să am îndrăzneala unor nominalizări, știind că cei mai mulți au trecut prin această experiență, iar alții nu o agreează. Mă iertați pentru această abatere de la regulă și vă mulțumesc mult dacă mă veți înțelege.