Pe urmele tatălui (43)

Șocul investirii în șefia secției a fost cel puțin la fel de mare pentru Delia ca și pentru colegii ei. E drept că i s-a dat de știre, cu câteva minute înainte de raportul chestorului, dar nu a avut timp nici să-și revină din buimăceală, darămite să realizeze răspunderea care i se punea pe umeri. Deși părea un joc de prost gust în care cel din urmă ajunge cel dintâi, nimeni nu zâmbea și nici măcar nu-l accepta în sinea lui.

Subit, i-au venit în minte ultimele cuvinte ale Jucătorului: ”Pe curând, doamnă viitor comisar!”, pe care le-a crezut atunci o zeflemea. Oare chiar atât de mare să fie influența lui în structurile unei instituții de stat esențiale pentru societate, încât să poată influența schimbări majore în ierarhia organelor de ordine? Și ce ar urmări un personaj ca el prin această manevră? Poate era un alt mod de a o anihila, oferindu-i ocazia să-și frângă gâtul printr-un eșec lamentabil. De ce să-și mai păteze mâinile cu sângele unei polițiste, când o putea elimina subtil și rușinos pentru ea. Dar putea fi și altcineva în spatele acestei decizii ciudate, de pildă acea misterioasă Viperă, despre care a auzit de atâtea ori, dar nu a reușit să se apropie de ea. Sau era în preajmă și tocmai de aceea nu putea să o găsească. Dacă era așa, avea o bănuială, în care maleficul personaj putea fi în spatele celui mai monstruos caz din câte a fost dat să fie cercetat de poliția municipiului, și nu numai. Persoana care i s-a insinuat în suflet și i-a mușcat din inimă, exact ca o viperă. Tot el, la fel ca șarpele biblic, i-a oferit un măr frumos, în timp ce o lăsa orfană și o lingușea în continuare.

Acum avea puterea de decizie în fața unor oameni cu state vechi de serviciu, pe care trebuia să-i convingă că poate face față situației. E ușor să fii șef când subordonații te respectă și treaba merge din inerție, dar e infernal să conduci o secție în care toți îți contestă locul și tu trebuie să vii cu ordine incomode și schimbări neplăcute. Oameni ca Ivanciuc sau Mic s-au obișnuit cu o rutină din care nu vor să iasă împinși de un ”boboc” ignorat până mai ieri. Mai mult ca sigur că acum se vor gândi să iasă la pensie, dacă noul comisar șef rezistă mai mult de câteva zile la conducere.

Delia era pe cont propriu și se simțea mai singură ca niciodată. Sfârșitul de săptămână îi oferea, totuși, două zile de gândire, însă tocmai sâmbătă era înmormântarea lui Cosmin. Oficial, rămânea încă un polițist merituos, până când i se va pronunța vinovăția în faptele de corupere ale căror urme au fost găsite de comisia ministerială. Dar colegii nu puteau fi opriți din a-i aduce un ultim omagiu, iar ea nu-și permitea să-i oprească. Dimpotrivă, se cădea să participe alături de ei, în noua calitate pe care o avea. Trebuia să dea din nou ochii cu cel mai mare dușman, pe care l-ar fi arestat cu plăcere dacă ar fi avut dovezi. Mihaela, prietena ei avocată, a fost și în aceste zile cea care a sfătuit-o, a domolit-o și a încercat să-i dea vești bune, de câte ori vorbeau la telefon, la fel ca acum, retrasă în sanctuarul de liniște de acasă.

– În Justiție trebuie să ai răbdare și să calculezi fiecare pas, dacă vrei ca vinovatul să ajungă la condamnarea meritată. Fii liniștită și adună dovezi solide pentru nea Matei și Jucător. Ține-i aproape, ca până acum, lasă-i să te creadă naivă, dar fii atentă la toate detaliile și notează-le pentru mine. Du-te la înmormântare din politețe sau din ce-or crede ei, dar rămâi mereu un fin observator la ce vezi și ce auzi. Iar ca să te mai înveselesc, îți dau de știre că Florin al tău va debuta pe scenă, duminică. Tatăl meu a apelat la un impresar bun, care va veni să-l asculte, iar dacă-i place cum cântă, îl propulsează în concerte, în televiziune, radio și pe scenă. Te bucuri?

– Nici nu s-ar putea altfel, a răspuns Delia cu strângere de inimă. Dar unde va avea loc audiția?

– La cel mai vestit restaurant al orașului: Amore. Ne întâlnim acolo, pe la ora opt seara.

– Amore? Localul Jucătorului?! Tu ești în toate mințile? Cum să calc eu acolo, după tot prin ce am trecut din cauza lui? Mai ales acum, când sunt comisar și am o reputație de apărat.

– Vei fi în timpul liber, îmbrăcată în civil, ca orice persoană normală care vrea să se distreze. Nu trebuie să interacționezi cu patronul, ci doar cu mine, cu impresarul și prietenul tău cântăreț. În plus, nu strică să arunci câte o privire și în fieful celuilalt dușman, tot pentru documentare. Trebuie să închid, că vine medicul în salonul tatei, dar mai vorbim noi după ce vii de la înmormântare. Ne vedem la cofetăria noastră. Pa!

Evenimentele se precipitau, iar asta îi dădea o stare de stres pe care o resimțea și copilul. Trebuia să se întindă, măcar o oră, și să se gândească la lucruri mai plăcute. Sarcina e tot mai grea, iar zilele se anunțau și ele tot mai apăsătoare. Poate alegerea unui nume pentru băiat ar fi o cale de deconectare de la realitatea dură. Dar mintea nu voia să o asculte, ci se agăța de altă veste neplăcută: posibilitatea de a-l pierde pe Florin. Tânărul era talentat – de asta era sigură -, iar dacă ajungea în lumina reflectoarelor, ar putea să-l piardă. Relația dintre ei se consolida încet, dar sigur, însă ieșirea lui în lume îl putea transforma ca pe tatăl său. O vedetă e asaltată de fani, mai ales de fete, omul se îndepărtează de cuibul în care trăia liniștit și revine tot mai rar. Simțea o strângere de inimă și se acuza de egoism. De unde veneau toate acestea dacă nu dintr-o iubire de a cărei existență nu știa până acum?

”E absurd”, își zicea, încercând din nou să-și reseteze gândurile. Oare ce nume ar fi potrivit pentru un băiețel fără tată? Poate, Florin… A naibii obsesie!

Pare insarcinata in 9 luni, desi a nascut acum 2 ani. Explicatia medicilor  pentru felul in care arata azi mama. FOTO - Stirileprotv.ro