Trebuia să fie o epigramă…

… dar nu mi-a ieșit. Nu că n-aș fi avut pe cine mușca, dar nu mi s-au legat cuvintele și n-au venit rimele potrivite. Altfel, subiecte ar fi doldora, începând de la spitalul de 100 de milioane de euro care ni se promite de primărița bucucureșteană, mergând până la președintele care-și ascunde locația concediului sau la ajutoarele promise de premierul Cioloș pentru românii care revin în țară pentru a-și deschide o afacere. Toate astea, și încă multe altele, ar fi motive bune de răsu-plânsu națiunii.

Am încercat toate metodele cunoscute pentru a le integra într-un vers rezonabil. Cea mai bună soluție a fost întotdeauna cafeaua și țigara aferentă, dar creierul n-a reacționat ca de obicei. Nici bărbieritul lent nu a dat rezultate. Ce să mai vorbesc de baia în cadă, în care mai degrabă am adormit de data asta decât să-mi vie vreo idee. Ultima soluție era meditația pe timpul nopții, pe care o evit pe cât posibil, dar și asta m-a dezamăgit, chit că mi-a furat o oră din somn. Mare sacrificiu, făcut cam rar!

Trebuie să recunosc că de data asta am dat greș. O fi ceva în neregulă, probabil că mă macină unele probleme și mintea îmi stă în altă parte. Sau poate că muza mea a băut mai mult ca mine! 🙂
Așadar, azi nu mușc pe nimeni, dar vă salut pe toți, că sunteți oameni buni!

Brânza ca o muză

Când în frigiderul meu nu se mai găsește brânză, înseamnă că e gol. Semn că trebuie să-mi iau plasa și să găsesc un vad bun de aprovizionare, cu cele mai diferite și delicioase sortimente. De data asta mi-am pus în gând să-i întâlnesc pe Toni și Toni jr., despre care auzisem că au sortimente foarte apreciate, dar și un mare talent în a le promova. Pentru că, după cum am mai spus cu alte ocazii, eu am fost mereu un fan brînză, mândru și consecvent în a căuta perfecțiunea gustului.

Întâlnirea de gradul zero a avut un impact emoționant pentru mine, fiind parcă inhibat în fața vitrinei și a carismei de care dădeau dovadă cei doi, îmbiind cumpărătorii cu vorbă dulce și fraze bine meșteșugite:

11238214_853537951406536_8464564313676558831_n

– ”Luați brânză de la noi,/ Că vă scapă de nevoi!” Sau: ”Hai serviți Brânza Pufoasă,/ Ce face cinste pe masă!” Ori: „Acest sortiment e apetisant ca o savarină împărțită sub clar de lună cu iubita”.

Auzind aceste creații originale, nu m-am putut răbda să nu le pun întrebarea care mă frământa:

– Dar cum de vă vin aceste inspirații, atât de plăcute urechilor și generatoare de pofte?

Toni m-a privit șăgalnic, parcă încercând să-mi citească dorințele, și mi-a zis zâmbind:

– Tocmai brânza pe care o vindem e muza care ne inspiră, că ea ne stimulează trupul, sufletul și mintea.

Atunci interveni Toni jr., la fel de spontan ca și tatăl său:

– Brânză Pufoasă de-ai gustat,
Imediat te-a inspirat,
Și o să-ți curgă în creații,
Metafore și comparații.

Toni-Jr

– Ai văzut ce poet e juniorul dacă a mâncat brânză de la Delaco de când era mititel? Ia gustă și dumneata din această minunăție magică și ai să vezi cum îți merge mintea.

Și mi-a oferit o mostră din produsul atât de apreciat de toți cei din preajmă. N-am stat pe gânduri, ci m-am grăbit să-i urmez sfatul, iar gura mea a simțit o simfonie de senzații gustative pe care le-a împărtășit cu bucurie întregului corp. Simțeam cum papilele îmi dansează într-un ritm dat de creierul ce devenise mai vioi și neastâmpărat.

– O astfel de delicatesă cred că ar înlocui cu succes ambrozia pe care se spune că o savurează zeii, am exclamat eu fără să-mi dau măcar seama.

– Ai văzut că deja funcționează!, au constatat deodată amândoi Toni.

Atunci mi-am dat seama că am găsit ceea ce căutam de multă veme, iar frigiderul nu-mi va mai fi niciodată gol. Sunt sigur că nici muza nu mă va mai ocoli, ci va veni mereu pe un nor alb și pufos, precum e brânza care mi-a vrăjit simțurile.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015