Nașul, nașa, lașul și lașa

„Prima dată în viața mea când am văzut ce poate ieși dintr-o prietenie între cupluri a fost când i-am cunoscut pe Monica și pe Viorel, doi tineri din Brașov (acum, la 36 de ani, lumea e tânără, să fie clar) logodiți fedeleș. Bun, aveau deja nașii arvuniți, erau cei mai buni prieteni ai lor, soț și soață. Au făcut planuri de nuntă vreun an de zile, știau deja ce culoare va avea sclipiciul din cocul nașei și ce formă va avea sutienul miresei. Probabil acest din urmă detaliu, excesiv invocat în discuțiile lor, l-a făcut foarte curios – și, brusc, foarte viril – pe viitorul naș.

Nu se știe cum, cu o lună înainte de nuntă, nășica a ieșit în oraș cu niște colege de serviciu, să consume o pizza, și a zărit la un moment dat mașina soțului ei, într-o parcare în care teoretic n-avea ce căuta. A dat să sune la 112, să spună că i-a furat cineva mașina lui bărbatu-său, dar l-a sunat pe el, că era mai simplu din punct de vedere tehnic. Telefonul lui era închis cu șapte lacăte, semn că era din cale-afară de prins într-un brainstorming sau se.x-storming. Îngrijorată și generoasă, l-a mai sunat de 108 ori, în timp ce ce pizza i se sleia în farfurie. Iar robotul, la fel de generos, i-a explicat că abonatul este în afara ariei de acoperire sau în afara hainelor personale. Vă rugăm să reveniți.

Seara, când nașul a descins la domiciliu, a avut proasta inspirație s-o mintă pe nașă. Ea, în timp ce aparent dezlega un rebus (în pătrățelele căruia, de fapt, cărcălea floricele și dinamită), l-a întrebat ce-a făcut ziua aia. El s-a lamentat că multinaționala în care lucra l-a stors de vlagă și că n-a avut timp nici să-și mănânce sandvișul cu sălămior și margarină cu Omega 3, pe care i-l construise ea, mămoasă, ca în fiecare zi. Ăsta a fost ultimul lucru pe care și l-a amintit el înainte să cadă lat, în urma coliziunii frontale cu telecomanda aruncată de ea în capul lui prost – ca s-o citez. Când s-a trezit, era răstignit pe un fotoliu, ceea ce ar fi fost un aspect pozitiv, dacă prima imagine pe care-a văzut-o – cu un ochi cețos – n-ar fi fost a consoartei nașe. Anchetele și sistemele moderne de tortură au relevat că nașul avea o legătură de vreo șase luni cu viitoarea mireasă emoționată. Dar cum el a decretat că nu divorțează, deoarece este mare păcat în fața lui Dumnezeu, au păstrat relația în perimetrul patului, timp în care se tot întâlneau efervescent, cu toate ocaziile posibile, în doi sau în patru, după cum aveau posibilitatea. Nașul a recunoscut tot, ca la Securitate, s-a oferit să dea și în scris, doar să scape cu suspendare, nu cu divorț. În ziua în care nașa a văzut mașina infamiei parcată într-un context se.xual neregulamentar, greșeala fatală fusese că au ales să meargă la un hotel – ea se săturase, pasămite, să stea cu l.ibidoul cât puricele, în timp ce venea la el acasă.

O să râdeți, dar cea mai amarnică nemulțumire a nașei e că soțul ei o mințise cu privire la managementul multinaționalei care, chipurile, scosese untul și potența din el, de-aia nu mai avea nici chef, nici timp să efectueze s.ex conjugal. Ginerică Viorel s-a despărțit de Monica, dar n-a priceput nici până azi prea bine ce i s-a întâmplat, mai ales că fosta viitoare mireasă a negat cu obstenație acest desfrâu, posibil de frică să nu încaseze ceva care ar pasiona IML-ul, în serile lungi de iarnă. Se jura că habar n-are de unde știe nașul că ea are o aluniță într-o arie care, conform tradiției, e acoperită de chiloți”.

Autor: Simona Catrina