La apusul toamnei

Am prins soarele de-o rază
Și îl trag cu mâna dreaptă,
Că prea se îndepărtează,
Tocmai când frigul ne-așteaptă.

Cu mătura-n mâna stângă,
Nu las norii să se-adune
Și lumina s-o restrângă,
Dacă n-au intenții bune.

Număr gradele cu teamă
Și îmi ies tot mai puține,
Iar unele, bag de seamă,
Sub minus se simt mai bine.

Dimineața-i somnoroasă
Și se-nvelește în ceață,
Apusul iute se lasă,
Cu aluzii pentru viață.

Toamna-i pe picior de ducă,
A terminat inventarul
Până la ultima nucă,
Și-n curând trece hotarul.

Copt Bruma Frunze - Fotografie gratuită pe Pixabay