Oamenii nu se întâlnesc întâmplător!

Lumea este un loc frumos, unde omul are menirea să evolueze, atingând apogeul dezvoltării sale. Nimeni nu este întâmplător sau accidental, iar întreaga viață este urmată de un scop precis.

De cele mai multe ori viața a fost comparată cu o călătorie, în care întâlnim situații și oameni. Situațiile pot fi mai ușor de depășit sau uneori mai greu, dar din fiecare trebuie să învățăm o lecție, care ulterior va fi folositoare. La fel se întâmplă și cu oamenii pe care îi întâlnim în călătoria noastră spre culmile vieții. Aceștia sunt de mai multe tipuri și fiecare joacă un rol important în ascensiunea noastră.

Cu fiecare om important din viața noastră avem anumite conexiuni, fie ele spirituale sau sociale. Acești oameni joacă diferite roluri și vin  în viața noastră pentru a ne învăța anumite lecții, în timp ce alții sunt nesemnificativi și trec pe lângă noi fără a lăsa vreo urmă. Pentru a înțelege rolul fiecărui om, care apare la un moment dat în viața noastră, am alcătuit o listă cu tipologiile oamenilor și lecțiile pe care le învățăm de la ei:

Imagine similară

1. Cei care ne trezesc. Acești oameni nu stau mult în viața noastră. Ei vin, ne aduc aminte de drumul nostru, de misiunea noastră și în cele din urmă pleacă. Universul ne trimite astfel de oameni pentru a ne alinia pe linia destinului și a ne aduce aminte de obiectivele pe care trebuie să le atingem.

2. Cei care ne reamintesc. Acești oameni ne aduc aminte de greșelile noastre, de faptul că am uitat o lecție dură pe care trebuia s-o învățăm în trecut. Ideea este că o situație de viață neplăcută se va repeta până vom învăța ceva.

3. Cei care ne ajută să ne dezvoltăm.  Acești oameni sunt inițiații din viața noastră. Sunt oameni extrem de rari, apar în momentele cheie, atunci când avem cel mai mult nevoie de ajutor. Ei ne ajută să trecem peste greutăți și ne dau un puseu în drumul evoluției noastre spirituale.

4. Cei care rămân.  Un număr extrem de mic de oameni rămân alături de noi pe tot parcursul vieții. Aceștia au rolul de a ne însoți în călătoria noastră. Indiferent de situație, aceștia sunt acolo și încearcă din răsputeri să aducă soarele în sufletul nostru. Ei ne ridică atunci când cădem și niciodată nu ne părăsesc.

Sursa: Graiul Maramureșului

Constatări excepționale; bune de luat în seamă

  1. Oamenii sunt mai fericiți atunci când sunt ocupați. Acest lucru îi ajută să rămână fericiți.
  2. Fericirea, supărarea, tristețea, frica, repulsia și uimirea sunt singurele șase emoții care se pot exprima universal, peste tot în lume.
  3. Consumul de ciocolată eliberează în organism aceleași substanțe chimice care se secretă atunci când suntem îndrăgostiți.
  4. Oamenii sunt mai sinceri atunci când sunt obosiți.
  5. O îmbrățișare scurtă, de numai 25 de secunde, eliberează în corp substanțe chimice care sporesc încrederea în persoana pe care o iei în brațe.
  6. Studiile arată că pierderea telefonului mobil generează o panică similară cu cea provocată de o experiență care pune viața în pericol.
  7. Atunci când gândesc în altă limbă, oamenii au tendința să fie mai logici.
  8. Nicio persoană oarbă nu a fost diagnosticată vreodată cu schizofrenie.
  9. Elevii de liceu din ziua de azi suferă de același nivel de anxietate ca pacenții medicilor psihiatri din anii ’50.
  10. Creierul înregistrează respingerea drept durere.
  11. Cam 30% din timp, gândurile ne zboară aiurea.
  12. Cele mai clare amintiri pe care le avem sunt probabil greșite.
  13. Chiar și iluzia progresului îi motivează pe oameni.
  14. Dependența de Internet a fost declarată boală mintală.
  15. Nu există adevăr multi-multitasking.
  16. Inconștientul nostru este cel care știe și decide primul.
  17. Oamenii pot lega relații apropiate, autentice cu aproximativ 150 de persoane.
  18. Când ne amintim un eveniment din trecut, ne amintim de fapt ultima oară când ne-am amintit de el. Nu ne amintim evenimentul în sine, ci amintirea lui.
  19. Cantități mai mici de informații sunt mai ușor de reținut.
  20. Amintirile se distorsionează în timp, fiecare om ajungând să aibă cel puțin o amintire falsă.
  21. Oamenii cu un scăzut respect de sine sunt în general violenți.
  22. 80% din conversațiile oamenilor sunt despre nemulțumiri.
  23. Oamenii care fac voluntariat sunt mai mulțumiți de viața lor.
  24. Creierul uman este mai creativ atunci când e obosit.
  25. Relațiile interumane sunt mai benefice pentru sănătate decât sportul.

Sursa: e-mail

Planeta cu zei

Omul a ajuns zeu pe această planetă, cu drept de viață și moarte asupra tuturor celorlalte viețuitoare. Și cu puterea necesară. Animalele de companie, cele din ogradă sau cele sălbatice sunt la cheremul lui. Câinele, credincios și apropiat, îl privește în ochi și încearcă să-i ghicească dorințele, pentru ca, la urmă, să-și primească tainul de mâncare și mângâiere drăgăstoasă. Cam la fel se întâmplă și cu celelalte animale domestice. E drept că, uneori, se încearcă să se revolte împotriva zeului, din motive mai mult sau mai puțin întemeiate, dar își primesc imediat pedeapsa. În fața zeilor nu ai voie să crâcnești.

 

Unii oameni devin zei și pentru alți semeni de-ai lor, care-i idolatrizează și ar face orice să le intre în grații. Se bulucesc precum turmele să-i vadă îndeaproape, să le audă cuvintele, să respire același aer și să-i atingă dacă se poate. Să fii zeu între zei nu e deloc ușor și poți să cazi oricând de la înălțime. Atunci, cei care te-au ridicat în slăvi, te pot strivi cu aceeași plăcere cu care te-au divinizat, găsind imediat alți zei cărora să le ridice osanale.

Oamenii și-au creat, la rândul lor, alți zei. Pentru a nu se simți singuri, pentru a avea la cine apela atunci când le e greu sau pentru a da vina pe cineva în caz de eșec. Sunt zei pe care nu i-au văzut niciodată, iar fiecare și-i închipuie în felul lui. De aici și disputele care au dus la multe războaie și victime. Acei zei imaginari n-au cum să se confrunte între ei, dar o fac din plin zeii reali, adică oamenii care n-au un țel mai mare decât acela de a-și impune imaginația.

Planeta Pământ a fost binecuvântată cu oameni-zei puternici, care ar putea să o și distrugă în momentele de furie sau neglijență. Alte planete nu au zei, poate că sunt invidioase sau se bucură. Ori așteaptă să fie și ele binecuvântate cu o astfel de stăpânire. Cine știe ce gândesc planetele? Poate că se cred și ele zei, și chiar sunt, până ajung la mâna zeilor care le populează.

Omul este un zeu muritor.

De ce se sărută oamenii?

Cel mai simplu răspuns ar fi acela că oamenii se sărută deoarece se simt bine când fac asta. Însă pentru cei cu adevărat curioși, astfel de răspunsuri nu vor fi niciodată suficiente. Din categoria acestor curioși fac parte și filematologii, oameni de știință care studiază anatomia și evoluția istorică a sărutului.

de ce ne sarutam?Cel mai simplu răspuns ar fi acela că oamenii se sărută deoarece se simt bine când fac asta. Însă pentru cei cu adevărat curioși, astfel de răspunsuri nu vor fi niciodată suficiente. Din categoria acestor curioși fac parte și filematologii, oamenii de știință care studiază anatomia și evoluția istorică a sărutului.

Până acum, acești oameni de știință nu au explicat exact care sunt originile sărutului, însă au câteva teorii legate de acest subiect, constatând totodată modul în care suntem afectați fizic de de sărut.

Una dintre marile întrebări pe care și le-au pus oamenii de știință este dacă sărutul reprezintă un comportament învățat sau instinctual. Unii specialiști susțin că este vorba despre un comportament învățat ce datează din vremea strămoșilor noștri primitivi. Este posibil ca atunci mamele să fi mestecat mâncarea bebelușilor și să le-o fi transferat acestora direct de la ele din gură. Chiar după ce copiii dezvoltau dinți și puteau mesteca, este posibil ca mamele să fi continuat să își apropie buzele de obrajii copiilor pentru a-i alina.

Această teorie conform căreia este mai curând un comportament învățat este susținută de faptul că nu toți oamenii se sărută. Anumite triburi, susțin antropologii, nu au acest obicei. Mai exact, se pare că 10% din populația Globului nu obișnuiește a se săruta.

Pe de altă parte, există alți oameni de știință care nu împărtășesc acest punct de vedere. Ei consideră că sărutul este un instinct, ca urmare a faptului că și unele animale se sărută între ele. În timp ce majoritatea animalelor își freacă nasurile unele de altele ca gest de afecțiune, altele preferă să își apropie buzele unele de altele.

De exemplu, maimuțele bonobo găsesc o multitudine de scuze pentru a face schimb de salivă între ele. Se folosesc de acest obicei pentru a se împăca după certuri, pentru a se alina unele pe altele, pentru a crea legături sociale și uneori fac asta chiar fără a avea un motiv anume (așa cum facem și noi).

Astăzi, cea mai largă acceptată teorie referitoare la sărut este aceea că oamenii se folosesc de acest gest pentru a „mirosi” calitățile partenerilor. Atunci când fețele a doi indivizi sunt apropiate, feromonii lor „comunică” făcând schimb de informații biologice legate de posibilitatea celor doi parteneri de a avea urmași sănătoși. De exemplu, femeile preferă în mod inconștient bărbații care au un miros ce indică faptul că aceștia au gene din sistemul imunitar diferite de ale lor. Astfel, ele au șansele de a da naștere unor urmași cu un sistem imunitar mai puternic și cu mai multe șanse de supraviețuire.

Revenind la răspunsul simplu de mai sus, și acesta poate fi argumentat prin faptul că buzele și limba conțin terminații nervoase care în timpul sărutului ajută la intensificarea sentimentelor.

Sursa: Little Misteries

De ce sunt oamenii superstițioși?

În ciuda faptului că avem creieri bine dezvoltați, că beneficiem de tehnologii complexe și că ultimele secole au înregistrat mari progrese științifice, noi continuăm să fim superstițioși.

cosar

Superstițiile par să fi urmărit specia umană de-a lungul istoriei. Antropologul Claude Levi-Strauss a notat privitor la superstiții și credința în magie că ele „sunt atât de frecvente și de răspândite încât ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ne confruntăm cu o formă permanentă și universală de gândire”. Chiar și în lumea modernă, superstițiile își pun amprenta pe viața cotidiană.

La baza superstițiilor este lipsa de control, susține Stuart Vyse, profesor de psihologie la Connecticut College și autor al cărții „Beliving in Magic: The Psychology of Superstition”. „În general, scopul este de a obține mai mult control. Când ceva important este în joc, iar rezultatul este nesigur, atunci intervin superstițiile care ne fac să ne simțim mai încrezători”, a declarat acesta.

Superstițiile, la fel ca oamenii care cred în ele sunt diversificate. De la atleți profesioniști care realizează anumite ritualuri sau poartă unele lucruri despre care cred că le aduc noroc, până la utilizarea talismanelor străvechi, tipurile superstițiilor pot fi diferite.

„Aveam un prieten în școală care credea că dacă părțile tăiate din unghiile sale sau ale familiei lui ar ajunge pe mâinile răufăcătorilor, aceștia le-ar putea vrăji. Așa că își strângea resturile unghiilor tăiate într-un bol special, iar seara când citea le rodea și le înghițea. L-am contactat 20 de ani mai târziu, iar el a declarat că încă mai are acest obicei, dar membri familiei refuză să îi dea resturile unghiilor lor”, a declarat Vyse.

Superstițiile legate de tăiatul unghiilor par să fie destul de des întâlnite. Chiar și artistul Pablo Picasso avea obiceiul de a-și păstra suvițele de păr și resturile unghiilor. Unele superstiții par atât de extreme încât ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva persoanele care le practică nu suferă de tulburare obsesiv-compulsivă. Însă dovezile științifice nu sunt suficiente pentru a indica o legătură între superstiții și această tulburare.

Superstițiile afectează oameni diferiți în măsuri diferite, a explicat Vyse. „Femeile tind să fie mai superstițioase. În plus, oamenii care sunt mai anxioși, deprimați sau care nu cred că dețin controlul asupra sorții lor au mai multe șanse de a fi superstițioși”, a adăugat el.

Chiar și persoanele sceptice pot cădea pradă superstițiilor. „Dacă miza este mare, iar efortul implicat este scăzut, mulți oameni raționali vor spune că nu cred în superstiții dar că nici nu vor să riște. Însă un factor și mai important este socializarea. Dacă venim dintr-o familie superstițioasă, există mai multe șanse ca și noi să fim superstițioși”.

Dar studiile arată că nu doar oamenii sunt predispuși la superstiții, ci și animalele. Într-un experiment faimos din 1948, psihologul B. F. Skinner a demonstrat că a putut condiționa porumbei astfel încât aceștia să se comporte într-un anumit fel, determinându-i să creadă că acest lucru îi va ajuta să obțină mâncare de la un aparat automat (fenomenul s-a observat chiar și în situațiile în care mâncarea apărea la intervale de timp regulate).

În ciuda bazelor lor iraționale, superstițiile pot fi de ajutor în anumite circumstanțe. „În activități care implică talent (precum golful), superstițiile legate de noroc, pot îmbunătăți performanțele. Cu toate acestea, în măsura în care credința în noroc prelungește încercările oamenilor de a juca jocuri de noroc, sau credința în puteri supranaturale încurajează apelarea la persoane care vând astfel de servicii pe internet, superstițiile pot fi dăunătoare”, a declarat Vyse.

Sursa: Business Insider

Termenul WC

În vremurile în care canalizarea nu era încă la modă, o englezoaică urma să viziteze Germania. Avea o cameră rezervată la o pensiune-proprietatea familiei directorului şcolii din localitate.

Englezoaica era preocupată de viitoarea sa cameră, dacă avea WC (în engleză, Water Closet). I-a scris o scrisoare directorului şcolii, întrebându-l dacă este sau nu WC.

Directorul, care nu era un bun vorbitor al limbii engleze, l-a întrebat pe preotul din localitate dacă ştia ce înseamnă WC. În final, după ce aceştia doi au cântărit ce ar putea să însemne aceste două litere, au concluzionat că se referea la capelă (Wayside Chapel).

Deci, au conchis ei, doamna se interesa dacă capela era, sau nu, aproape de pensiune. Directorul i-a transmis distinsei doamne următorul răspuns:

“Stimată Doamnă,

Cu deosebită plăcere vă anunţ că WC-ul este situat la nouă mile de pensiune, în inima unei păduri de brad deosebite. Are capacitatea de 200 de persoane şi este deschisă numai duminica şi joia. Deoarece pe perioada verii este aglomeraţie vă sugerez să veniţi devreme, cu toate că este suficient loc de stat în picioare. Ştiu că această situaţie e cam neplăcută, mai ales dacă aveţi obiceiul să mergeţi regulat. Vă spun ceva ce v-ar putea interesa: acolo s-a întâlnit prima dată fiica mea cu soţul ei. Vă veţi bucura probabil să aflaţi că mulţi oameni îşi aduc cu ei prânzul şi rămân acolo după amiezile. Acustica este impresionantă, putând fi auzite şi cele mai delicate sunete. Soţia mea a fost bolnavă, aşa că nu a mai mers acolo de multă vreme. Peste câteva zile se împlineşte un an de când a fost ultima dată la WC, lucru care, fireşte, îi provoacă multă suferinţă. Voi fi încântat să vă rezerv cel mai bun loc, astfel încât să fiţi văzută de toată lumea. Mai mult, aştept cu nerăbdare să vă conduc chiar eu însumi acolo.

Cu stimă şi respect,

Directorul.”