Cele mai importante categorii ale gândirii umane

Gândirea nu funcționează la fel la toți oamenii, ea ne modelează caracterul, ne controlează viața, ba chiar ne formează și destinul. Vă prezentăm mai jos câteva tipuri de gândire în care fiecare se poate regăsi:

1. Gândirea algoritmică

Gândirea algoritmică este bazată pe operații prefigurate, conservative, habituale, pe treceri riguroase de la o stare la alta în succesiunea obligatorie a evenimentelor în timp, efectuarea corectă a unui „pas” conducând în mod necesar la soluționarea integrală și sigură a problemei.

2. Gândirea euristică

Gândirea euristică presupune operații în curs de elaborare care abia urmează a fi descoperite, desfășurarea ei având un caracter arborescent, din fiecare „nod” subiectul trebuind să aleagă o stare (cale) din mai multe posibile.

3. Gândirea inductivă

În gândirea inductivă mișcarea cunoașterii se realizează de la particular la general, de la multitudinea trăsăturilor, atributelor la concepte, relații, legi. Gândirea inductivă surprinde regularitatea, ceea ce este comun, constant, invariant. Pornind de la stimuli, subiectul construiește o schemă de răspuns căruia i se adaptează.

4. Gândirea deductivă

Gândirea deductivă se caracterizează prin mișcarea cunoașterii în sens invers celei inductive, adică de la general la particular. Deducția constă „în a extrage un adevăr particular dintr-un principiu foarte general, ceea ce necesită ca principiul general să fie el însuși adevărat; adevărul particular fiind el însuși conținut în principiul general” (Goguelin, 1988, vol. II, p. 248). Prin gândirea deductivă, pornind de la o serie de reguli și legalități deja stabilite, omul tinde spre obținerea unor noi informații.

5. Gândirea analogică

Surprinderea unor similitudini între obiective, fenomene, concepte, idei, acolo unde aparent ele nu există sau transferul unor cunoștințe asimilate anterior în situații necunoscute. Acest transfer depinde de cunoștințele conceptuale (sărăcia acestora creează dificultăți în realizarea unor analogii).

6. Gândirea pozitivă

Stil activ, ofensiv, constructiv în situații ambigue, stresante, prezența atitudinilor pozitive, care stimulează găsirea unor soluții, stabilirea scopurilor în funcție de propriile posibilități. Aceasta este corelată cu o imagine de sine pozitivă. Oamenii cu gândirea pozitivă au o toleranță ridicată față de stres, se concentrează asupra aspectelor pozitive, succeselor obținute, trecând ușor peste eventualele eșecuri.

7. Gândirea negativă

Stil defensiv, pasiv, neconstructiv, demobilizare sau blocaj în fața dificultăților mărite, anxietate, nefericire, ostilitate, conflict cu propria persoană, imagine de sine negativă, autoprogramare mentală pentru eșec, complexe de inferioritate, valorificare scăzută a propriului potențial și concentrare asupra defectelor.

8. Gândirea divergentă

Gândirea divergentă reclamă din partea subiecților căutarea cât mai multor soluții sau îndepărtarea în cât mai multe direcții în raport cu punctul inițial de plecare. Ea se mișcă de la unitate la diversitate, de la sintetic la analitic.

9.Gândirea laterală

Gândirea laterală înseamnă: a vedea și a interpreta în moduri expresii diferite lucruri și idei care erau văzute și interpretate în același fel; a restructura vechile tipare, a evada din obișnuit și a construi noi modele; a genera nu numai noi idei, ci a declanșa conflicte între ideile opuse, între cele vechi și cele noi; a lucra prin salturi, nu prin „pași mărunți”; a ajunge la o soluție concretă nouă, interesantă chiar dacă pașii au fost eronați; a schimba încadrarea în clase și sisteme (ceea ce a fost introdus la un moment dat într-un sistem poate fi introdus la un moment dat în într-altul); a opera nu doar cu elemente relevante, ci și cu cele irelevante; a permite ca elementele spontane ale gândirii să influențeze gândirea planificată, sistematică sau invers.

10. Gândirea eficientă

Gândirea eficientă ar trebui să satisfacă două criterii: a) urmărirea, într-un mod rezonabil, a procedeelor stabilite; b) utilizarea, așa cum este de așteptat, a informației complete (Moore et al., 1985, p. 15). Când aceste două criterii nu sunt luate în considerare, ci dimpotrivă, ele sunt încălcate, avem de-a face cu o gândire ineficientă.

Sursa: „Graiul Maramureșului”