Cum am scăpat de invazie

În sfârșit, după aproape patru ani de muncă asiduuă, specialiștii de la NASA au reușit să descifreze, în proporție de 90% un dialog între două entități din afara Terrrei. Se știa doar că un emițător se afla la circa trei sute de kilometri de planeta noastră, iar celălalt la o distanță mult prea mare pentru a i se putea evalua distanța. După uluirea pe care a generat-o subiectul acestei conversații, urmată de mai multe dezbateri privind necesitatea secretizării lui, sau dimpotrivă, prilejul de a liniști omenirea prin aducerea lui la cunoștință, cea de-a doua variantă a avut câștig de cauză. Prin urmare, iată, în mare, ce cuprinde aceast dialog – de importanță vitală pentru omenire – între cele două ființe extraterestre.

”- AHAARA… aștept raportul final privind planeta 0963084200… Ai depășit cu patru ozuni termenul…

– Da… da… confirm recepția și trec la raport. Am fost nevoit să-mi prelungesc observarea planetei, pentru a elimina orice eroare. După mai bine de o mie de ozuni, m-am convins că o invazie ar fi prea riscantă pentru noi, indiferent dacă-i prin asimilare sau exterminare.

– Dezvoltă motivația, AHAARA…

– Deși atmosfera e ideală, iar natura primitoare, pe această planetă albastră s-au dezvoltat niște specii foarte periculoase pentru noi. Una ar fi o insectă mică care elimină o substanță fatală pentru organismul nostru. E drept că am putea face dispărută această vietate, cu anumite pierderi în flora și fauna acestui loc, dar problema principală o constituie specia care a pus stăpânire pe planetă…

– Continuă, AHAARA. Despre ce ființă e vorba?

– O vietate oribilă, cu patru extremități lungi și un cap monstruos. De aceea am exclus asimilarea, niciunul din noi n-ar suporta să arate atât de hidos.

– Dar un dialog pașnic și o cooperare ulterioară?

– Nu e de recomandat. Omul – așa se numește specia – nu este de încredere. Am văzut de multe ori când, după ce își dau mâna (semn că se agreează), se omoară fără motiv sau avertisment. Asta le e firea, iar noi nu am putea-o înțelege. Pentru a domina, au inventat arme de distrugere pe care le folosesc zi de zi, cu o plăcere sadică.

– Crezi că ar putea fi un pericol pentru noi?

– Exclus, dacă îi evităm. Sunt încă prea primitivi, nici nu au nave capabile să transporte oameni pe altă planetă. Dacă o țin tot așa, se vor autoelimina, otrăvind și mediul înconjurător pentru milioane de ani. De aceea nu recomand preluarea cu forța. Autodistrugerea ar fi inevitabilă. Eu zic că ar trebui să încetez supravegherea și să caut o altă țintă.

– Voi analiza propunerea ta, AHAARA. Deocamdată, rămâi în zonă. ”

Imagini pentru poze cu extraterestri

Aici s-a întrerupt sunetul. După ce s-au convins că e vorba într-adevăr de o transmisie, specialiștii de la NASA au apelat la cei mai buni cercetători în domeniul comunicațiilor, care au muncit neîntrerupt până au reușit interpreteze mesajul. E drept că unele sunete nu au avut un corespondent logic în limbajul nostru, dar prin inspirație și imaginație s-a ajuns la textul de mai sus. Se vede clar că Pământul a fost salvat de oameni, fără ca măcar aceștia să știe. Oare până când?

Planeta cu zei

Omul a ajuns zeu pe această planetă, cu drept de viață și moarte asupra tuturor celorlalte viețuitoare. Și cu puterea necesară. Animalele de companie, cele din ogradă sau cele sălbatice sunt la cheremul lui. Câinele, credincios și apropiat, îl privește în ochi și încearcă să-i ghicească dorințele, pentru ca, la urmă, să-și primească tainul de mâncare și mângâiere drăgăstoasă. Cam la fel se întâmplă și cu celelalte animale domestice. E drept că, uneori, se încearcă să se revolte împotriva zeului, din motive mai mult sau mai puțin întemeiate, dar își primesc imediat pedeapsa. În fața zeilor nu ai voie să crâcnești.

 

Unii oameni devin zei și pentru alți semeni de-ai lor, care-i idolatrizează și ar face orice să le intre în grații. Se bulucesc precum turmele să-i vadă îndeaproape, să le audă cuvintele, să respire același aer și să-i atingă dacă se poate. Să fii zeu între zei nu e deloc ușor și poți să cazi oricând de la înălțime. Atunci, cei care te-au ridicat în slăvi, te pot strivi cu aceeași plăcere cu care te-au divinizat, găsind imediat alți zei cărora să le ridice osanale.

Oamenii și-au creat, la rândul lor, alți zei. Pentru a nu se simți singuri, pentru a avea la cine apela atunci când le e greu sau pentru a da vina pe cineva în caz de eșec. Sunt zei pe care nu i-au văzut niciodată, iar fiecare și-i închipuie în felul lui. De aici și disputele care au dus la multe războaie și victime. Acei zei imaginari n-au cum să se confrunte între ei, dar o fac din plin zeii reali, adică oamenii care n-au un țel mai mare decât acela de a-și impune imaginația.

Planeta Pământ a fost binecuvântată cu oameni-zei puternici, care ar putea să o și distrugă în momentele de furie sau neglijență. Alte planete nu au zei, poate că sunt invidioase sau se bucură. Ori așteaptă să fie și ele binecuvântate cu o astfel de stăpânire. Cine știe ce gândesc planetele? Poate că se cred și ele zei, și chiar sunt, până ajung la mâna zeilor care le populează.

Omul este un zeu muritor.

Geneza sufletelor pământene

La început… au fost doar două suflete care rătăceau prin Univers. Vizitau pe îndelete galaxii, sisteme solare, astre impresionante și planete de tot felul. Nu le era frică de nimic și nici frig, fiindcă nu aveau corp. Nici măcar nu erau vizibile, ci se recunoșteau doar prin căldura pe care o degajau și care era inconfundabilă, precum o amprentă. Se iubeau și se înțelegeau prin mișcările pe care le făceau unul în jurul altuia. Nu aveau nume și nici sex, și nici nu știau ce ar însemna așa ceva.

Tot zbenguindu-se prin spațiul nelimitat au ajuns pe Calea Lactee, iar în cele din urmă au descoperit Pământul. Era o planetă tânără și albastră, iar uscatul era verde și virgin. Au colindat-o în lung și-n lat și s-au hotărât să nu-l mai părăsească. Aceasta era Casa pe care o visau de când s-au cunoscut și aici voiau să rămână pe veci. Erau sătule de atâta hoinăreală prin Universul întunecat și tăcut, dornici să simtă vântul cum îi mângâie și ploaia cum îi împrospătează.

Dar pentru asta trebuiau să se transforme în ceva vizibil și palpabil, la fel ca natura care i-a impresionat. Numai așa se vor putea bucura pe deplin de minunățiile din jur, vor percepe fiori de plăcere prin toate simțurile care le lipseau acum. Voiau, de asemenea, să se înmulțească, așa cum vedeau că se întâmplă cu toate viețuitoarele. Pentru asta au apelat la ajutorul Mamei Natură, care le-a cerut în schimb nemurirea. Pentru că nimic din ceea ce are un corp și o formă nu este posibil să dăinuie la nesfârșit, iar ele nu puteau face excepție. Iar sufletele pereche s-au supus acestei legi primordiale.

Atunci Natura i-a transformat în Oameni și le-a dăruit înțelepciune, în schimbul memoriei care le-a fost ștearsă. Astfel au apărut două ființe frumoase și diferite ca sex. S-au privit reciproc și s-au plăcut. Iubirea dintre ele nu dispăruse, ci se transformase. Din ea au luat naștere mulți copii, care au pus stăpânire pe Pământ. Trupurile le erau efemere, dar după ce acesta își încheia etapa vieții, sufletul se elibera și, devenind din nou nemuritor, se alătura celorlalte. Așa s-au născut miliarde de suflete, din care, o parte, plutesc deja în jurul nostru și ne urmăresc fiecare mișcare, faptă bună sau rea. Ar vrea să ne ajute și să ne îndrume mereu, dar comunicarea între cele două lumi e imposibilă.

Totuși, uneori se întâmplă să fim conștienți de existența lor și să percepem eternitatea care ne așteaptă. Atunci devenim mai buni față de Natură și de celelalte suflete întrupate. Pentru că această viață scurtă am primit-o în dar și nu merită irosită prin fapte și gânduri egoiste, ci prin iubirea și admirația față de ceea ce putem pipăi, mirosi, vedea, auzi și simți. De aceea s-au întrupat primele două suflete și tot de aceea, împreună cu urmașii lor, mai zăbovesc pe aici și ne veghează. Iar de câte ori atentăm la viața Naturii, ele se întristează și se tem că nu vor mai avea parte multă vreme de minunile pe care le-au găsit la venirea lor. Și atunci vor fi nevoite să rătăcească iar prin Univers, în căutarea unui alt Paradis, nealterat de mâna unor viețuitoare mercantile și nesăbuite.