Fetița care visa pentru alții (3)

Intrarea bruscă a Soniei o făcu pe fetiță să strecoare rapid ceva sub pernă. În mână îi rămase doar un pix pe care-l răsucea cu mâinile neastâmpărate, în timp ce-i adresa o privire acuzatoare intrusei.

– Ciao, puștoaico!, i se adresă tânăra, părând că nu bagă de seamă micul incident. Deduc că ți-ai terminat temele pentru azi, din moment ce ești în pat.

Lena întoarse capul în direcția opusă, vrând astfel să-i confirme supărarea că nu a bătut la ușă înainte de a intra.

– Hai, nu fi așa mofturoasă, că ți-am adus ceva bun, îi vorbi Sonia pe un ton împăciuitor și scoțând din geantă o cutie. E înghețata care îți place cel mai mult.

– Mama nu îmi dă voie să mănânc dulciuri seara, au fost cuvintele cu care se învioră puțin copila.

– Mama nu trebuie să știe tot ce facem noi, șopti dădaca făcând cu ochiul. Doar suntem prietene bune și avem secretele noastre. Uite, am adus și lingurițe, să o terminăm pe loc, înainte să se topească sau să fim prinse asupra faptului.

Sonia se așeză și ea pe pat, facilitând Lenei accesul la crema dulce și atât de îmbietor colorată. Răceala dintre ele se topise instantaneu, ocazie potrivită pentru tânără să-i pună câteva întrebări, între două lingurițe ce le provocau fiori de gheață în gură.

– Tu ai secrete față de mine?, se arătă ea curioasă. Ce ai ascuns acolo, când am intrat?

Fetița se arătă stânjenită, dar fu încurajată de o mângâiere pe cap din partea interlocutoarei sale.

– E jurnalul meu intim. Nimeni nu știe de el și nici nu vreau să se afle.

– Te înțeleg și îți respect intimitatea. Ți-am spus că totul rămâne între noi și în fața mea îți poți destăinui toate gândurile. Eu nu sunt ca celelalte fete, bârfitoare și egoiste. Am o inimă mare și mulți profită de mine, mă vorbesc prin spate și îmi fac rău de câte ori au ocazia. Cred că noi două ne asemănăm și ar trebui să ne ajutăm reciproc. Ce zici, facem un pact?

Lena ridică din umeri, în timp ce mai luă o linguriță de înghețată cu vanilie.

– De ce nu-ți ții jurnalul pe calculator, unde nu-l poate citi nimeni, dacă ai o parolă bună?, întrebă Sonia.

– Tati mi-a cumpărat carnețelul, cu puțin înainte de… vocea fetiței se stinse la ultimul cuvânt, dar nu din cauza înghețatei. Mi-a spus să scriu în fiecare zi câte ceva, orice, dar în principal să-mi aștern gândurile și emoțiile. Zicea că asta mă poate ajuta în viață, prin a mă cunoaște mai bine, a fi mai încrezătoare și curajoasă.

– Bine zicea, iar tu ești o fată cuminte că-i urmezi sfatul, o lăudă dădaca.

Urmă o tăcere mai îndelungată, în care au terminat desertul și după care tânăra veni cu o altă întrebare:

– Mai ții minte când ți l-am prezentat pe iubitul meu, Gelu?

Lena dădu afirmativ din cap. Deja era întinsă pe pat, cu capul pe perna pufoasă și cu ochii cercetând tavanul imaculat.

– Ți-am spus că nu-s convinsă de sinceritatea iubirii lui și tare mi-ar plăcea să-i cunosc intențiile. Ți-am povestit detalii din viața noastră, în câteva seri la rând, ai văzut mai multe poze și filmulețe cu el… Mă gândeam dacă nu ți-au influențat cumva visele… dacă nu l-ai visat cumva…

Fetița afirmă iarăși din cap, cu aceeași privire pierdută.

– Oooo, ce bine! Adică, sper să fie de bine. Și… ce ai visat despre el?

– Nu pot să spun, răspunse Lena în șoaptă. Mama a zis că nu-i bine să mai vorbesc despre visele mele, că fac rău oamenilor și lumea mă consideră o piază-rea. Nu vreau să-ți fac rău… și nici lui Gelu.

– Fii serioasă, tu fată!, se irită Sonia. Doar nu te iei după ce zice lumea!? Oamenii sunt invidioși pe tine și n-ar vrea să-i ajuți pe alții cu harul tău, ca să rămâi un simplu copil, banal și fără calități pe care ei nu le pot înțelege. Eu mi-s o rebelă, tocmai pentru a le arăta cât sunt ei de limitați. Fii și tu ca mine, treci peste șabloanele societății și rupe lanțul în care vor să te țină.

– Nu vreau să o supăr pe mama, șopti în continuare fetița. Nici tata nu voia, pentru că o iubea.

– Firește că nu-i bine să-ți superi mămica, dar nici nu-i nevoie. Ai promis că nu vei mai vorbi despre visele tale, dar poți să-mi arăți ce ai scris în jurnal. Promit că nu voi citi decât dacă-i vorba despre mine și iubitul meu, iar tot ce voi afla va rămâne în continuare un secret despre care nu voi vorbi nimănui. Îți jur pe sfânta cruce!

– I-am primis lui tăticu să nu las pe nimeni să-mi citească jurnalul. Nici măcar pe el.

– El e mort și tu ești dezlegată de promisiune. Hai, dă-mi-l pentru câteva minute…

Imagine similară

Sonia întinse mâna sub pernă și forță găsirea carnețelului, în timp ce Lena încercă să-i blocheze accesul cu trupul, strigând:

– Tati nu e mort pentru mine! Lasă-mă…

Glasul ei se stinse din nou, iar privirea i se blocă spre ușă. Intrigată, Sonia se întoarse în acea direcție, unde o văzu încruntată pe doamna Popan.