Pe urmele tatălui (33)

 

Ieşean castrat de propriul frate. Bărbatul i-a şocat pe medicii care l-au  luat în primire - Stirile Kanal D

continuare

Mintea omului are tendința să respingă veștile proaste, măcar până e confirmată din mai multe surse și se resemnează. E drept că zvonurile rele în care este implicată toată specia umană sau chiar viața de pe Pământ sunt mai ușor asimilate, uneori chiar cu entuziasm colectiv. Cum ar fi un al treilea război mondial, o epidemie devastatoare sau Apocalipsa cea mult așteptată de cei care o consideră ca o izbăvire. Tot ca pe o catastrofă a lumii a perceput și Delia vestea că nea Matei ar putea fi ucigașul tatălui ei. Tocmai acel om în care mai avea încredere, deși îi stârnise câteva bănuieli cu mașina misterioasă, transformată peste noapte într-una obișnuită. Doar că, în sinea ei, îi acordase prezumția de nevinovăție, fiindu-i chiar jenă că a îndrăznit să se îndoiască de omul cel mai generos din viața ei de după marea pierdere, ba și dinainte, din câte își amintea. Acea persoană blândă și grijulie era ridicată pe un piedestal atât de înalt încât nu-și putea închipui să poată cădea de acolo fără să-i zdrobească crezurile și sentimentele făurite de-a lungul timpului. Oare era îndeajuns mărturia unui om necunoscut până atunci, fie el în apropierea morții? Ce ar avea de câștigat dacă ar minți-o? Pe de altă parte, de ce să-și deschidă din nou rana aceea pe care a tot oblojit-o și pe care o credea închisă? Se obișnuise cu gândul că iubitul ei părinte a sfârșit la datorie, într-o încăierare între niște țigani pe care nimeni nu a putut să-i nominalizeze. Acum, acel criminal primea un nume și un chip atât de apropiat încât se simțea părtașă la această mușamalizare. Dacă ar fi adevărat ce auzea? Domnul Pop ar fi dator să-i povestească cu lux de amănunte toată această tragedie, doar că fiecare cuvânt pe care-l spunea părea un chin în starea lui. De aceea a intervenit fiul său, dezvăluind ce auzise de la el în ultimele zile.

– Vă dați seama că tata e prea obosit pentru a continua, dar, în mare, pot să vă spun ce-l măcinau regretele de când a aflat de boala lui. Părintele dumitale a fost un polițist cinstit și a refuzat să ia mită în acea noapte, mergând cu curajul și mai departe și avertizându-l pe colegul lui că-l va da în vileag. S-a întâmplat ca ”Magnificul” și tata să-l surprindă pe Matei când l-a străpuns cu cuțitul, iar apoi s-a împușcat singur în picior cu arma luată de la partenerul său. Doar după aceea i-a observat pe cei doi martori și a încercat să-i elimine. Ulterior, tatăl meu a primit un telefon de la el, în care era avertizat să-l predea pe clientul lui, pe rol de țap ispășitor, și totul va fi dat uitării. Restul se cam știe, în diferite variante, mai mult sau mai puțin înflorite.

Tânăra polițistă încerca din greu să se pună de acord cu noua perspectivă, privind pierdută spre chipurile celor trei personaje. Figuri sincere și compătimitoare, ale căror sentimente spera să o susțină suficient pentru a nu claca. Îi era ciudă și pentru că s-a complăcut în această situație, ca și cum i-ar fi fost frică de adevăr.

– Și eu am auzit câteva diferențe despre această atrocitate, dar credeam că nu au mare importanță, ci sunt doar amănunte redate după cum își amintea sau înțelegea fiecare, rosti ea cu un nod în gât. N-am crezut niciodată că adevărul e atât de diferit, iar asta mă doare foarte mult.

– Iartă-mă, se auzi și vocea stinsă a avocatului.

– Știu ce simți, interveni Mihaela. E al naibii de greu să retrăiești o pierdere atât de mare, mai ales când vezi că ești trădată tocmai de cei care ar trebui să-ți fie alături. Promit că eu nu te voi dezamăgi, ci voi încerca să mă revanșez în numele tatălui meu, pro bono. În ambele cazuri pe care vrei să le rezolvi.

Delia a surâs amar, ca și cum ar fi înghițit o pastilă grețoasă.

– De fapt sunt trei, mai am un caz foarte greu, despre mai multe inseminări misterioase, unele având ca victime fete fecioare.

– Cred că am auzit ceva despre asta, dar nu puteam să cred, exclamă cu uimire avocata. Deci există cu adevărat?!

– Desigur că există, doar că puțini vor să recunoască, iar asta le poate duce pe cele vizate la sinucidere, o informă polițista.

– Virgine care rămân gravide?, se amestecă și Doru. Sinucideri? Înseamnă că pacienta mea s-ar putea să spună adevărul.

– Ce pacientă?, au întrebat deodată ambele tinere.

– Alaltăieri, a fost internată o tânără care a vrut să-și pună capăt vieții, aruncându-se în fața unui autoturism. A avut noroc, dacă se poate spune așa, dar are ambele picioare zdrobite și o mână fracturată. Repeta întruna că e fată mare, dar am constatat că e însărcinată în douăsprezece săptămâni. Credeam că delirează și nu am acordat mare atenție vorbelor sale, însă acum e mai lucidă, s-a închis în ea și nu vrea să spună nici cum o cheamă. Mi-ar plăcea să veniți și să discutați. Cine știe, poate vă ajută în cazul despre care pomeneați adineauri.