Pe urmele tatălui (8)

continuare

Un zâmbet sarcastic înflori pe buzele Jucătorului, întrerupt doar de fixarea paiului din cocktail în gură și sorbirea îndelungă a lichidului rece. E posibil ca această pauză să-i dea timp în a-și găsi cuvintele cele mai inteligente pentru răspuns, fără să-și slăbească nicio clipă interlocutorul din privirea cercetătoare. În fața lui părea să fie o victimă prea măruntă pentru capacitatea lui de atac, de aceea preferă să se joace cu prada, ca un antrenament distractiv.

– Șefii tăi știu că apelezi la ajutorul unui persoane dizgrațiate?, îl tachină el și apoi continuă fără să aștepte răspunsul. Îți amintești de cazul din Caracal, când un mahăr de la poliție a cerut informații de la un interlop local, iar apoi a fost luat în șuturi? Parcă tot despre niște fete tinere era vorba. Cred că tu vrei să rămână totul între noi, să-ți ofer tot sprijinul, iar tu să culegi laurii unui succes care să-ți aducă laude și poate o promovare? Cu ce mă aleg eu în schimb? Îi fi tu băiatul pe care l-am simpatizat mereu, dar tot trebuie să oferi ceva în schimb, că așa-i corect între două părți care se respectă.

Tivi își învinse timiditatea, ridicând privirea cu îndrăzneală și întărindu-și părerea prin cuvinte în care credea până în adâncul sufletului:

– Crima e cea mai gravă infracțiune, iar ceea ce se întâmplă acum se poate încadra în această categorie. O adolescentă și-a luat viața din această cauză, iar altele ar putea să facă la fel. Dacă dumneata ai avea o fată și ar păți așa ceva, cred că l-ai căuta și pedepsi imediat pe vinovat, cu mâna dumitale. Eu am datoria să-l găsesc sau să-i găsesc pe cei responsabili, înainte de a se mai întâmpla vreo nenorocire. M-am gândit că vrei același lucru și am acționat în consecință, de unul singur. Poți să mă ajuți, iar eu îți voi fi recunoscător, sau poți să mă trimiți la plimbare pentru că nu-ți pasă… sau nu poți.

– Ha-ha-ha!, se porni pe un râs zgomotos gazda, impresionat de discursul tânărului. Hai că îmi place curajul, dar mai ales tactica ta, atunci când insinuezi că nu pot. Se vede că v-au învățat ceva la școala aia de polițai, dar nici eu n-am rămas corigent la examenele vieții, băiete. Aș putea să joc cartea mirării, să-ți spun că povestea ta e fantezistă, iar fetele despre care vorbești au secretele lor, care atunci când ar fi dezvăluite ar duce la răspunsuri cât se poate de obișnuite. Aș putea și să te ajut, măcar cu o informație, dar numai dacă treci testul meu.

– Ok, dacă nu e nimic ilegal sau imoral, răspunse Tivi cu ceva destindere în glas.

– Ilegal nu e, dar cei mai puritani sau habotnici ar zice că-i imoral. Sunt sigur că tu nu faci parte dintre ei, deci hai să trecem la subiect, că-i partea cea mai plăcută a zilei. Pe scurt, iată despre ce-i vorba: alege un joc din zaruri, cărți sau șah, la care crezi tu că ai mai mult noroc sau… minte. Dacă mă învingi, ai o informație prețioasă de la mine.

– Și dacă nu?, întrebă tânărul cu oarece reținere.

– Dacă nu… va trebui să te omor, râse iar Jucătorul.

”Oare glumește sau vorbește serios?”, se întreba Tivi, încercând să decidă dacă merită să susțină acest pariu nebunesc. Se liniști la gândul că nu putea să omoare un polițist doar pentru că a pierdut la un joc, dar, pe de altă parte, renumele de ”Jucătorul” trebuia să aibă o justificare profundă. Își alungă temerile și se trezi spunând:

– Nu știu să joc șah, nici la cărți nu am prea câștigat, dar cu zarurile cred că-i mai simplu.

– Bună alegere, îl încurajă gazda în timp ce se întindea după un pahar auriu, cu doi șerpi sculptați pe dinafară. Aici sunt trei zaruri și nu trebuie decât să-ți iasă un număr mai mare ca al meu. Dacă-i egal, se repetă aruncarea până unul din noi câștigă. Înțeles? Tu dai primul.

Tânărul a primit cu strângere de inimă paharul strălucitor și zarurile la fel de prețioase, după care început să le agite de parcă voia să le amețească. A mai jucat el astfel, dar niciodată nu a simțit așa emoție, dată fiind și miza atât de…de…

Poze : dices, zaruri joc, jocuri de noroc, a juca, ghinion, avere ...

– 15!, a exclamat el fericit, după ce a ridicat paharul de pe colțul mesei.

– Bravo, băiete!, se arătă impresionat Jucătorul. Se vede că ești un norocos în viață, dar oare e destul?

Gazda preluă zarurile și le agită doar de două ori, după care răsturnă paharul pe masă.

– Hai, ridică-l tu și bucură-te dacă e cazul, îl invită pe Tivi în timp ce-și făcea comod pe scaun și gusta ultimele picături din băutura răcoritoare.

Tânărul era pregătit să exulte de fericire, dar vederea zarurilor l-a dezamăgit cumplit: 17, un număr cu greu de atins, dar nu în fața unui astfel de adversar!

– Noroc că-mi ești simpatic, altfel trebuia să plătești cu viața, zâmbi amăgitor Jucătorul. Am glumit, desigur, continuă el în aceeași notă. Oricum, zarurile au decis că nu trebuie să-ți dau informația pe care o așteptai. Îți doresc mult succes în rezolvarea cazului, nepoate!