Viața ne dă bune, rele,
Noi le suportăm pe toate,
Că numai trecând prin ele
Vedem capul ce ne poate.
Dacă azi norii ne-ncearcă
Storcând nori ce ne-tristează,
Mâine, soarele ne-ncarcă
Și prin raze ne tratează.
Când iubirea noastră n-are
Ecou către o ființă,
E bine s-avem răbdare
Căci dragostea nu-i știință.
Norocul de te-ocolește
Să nu crezi c-atât se poate,
Vei vedea cum te lovește
Dacă dai și tu din coate.
Când simți că nu ai putere
Și trupul întreg te doare,
Tu încarcă-ți în artere
Doar gânduri vindecătoare.
Bătrânețea când te-ajunge,
Iar pasul ți-e îndoielnic,
Omule, nu te poți plânge,
Dac-ai fost o viață vrednic.
Și la ultima suflare,
Lasă-ți chipul să zâmbească,
Nu-i motiv de răsculare,
Căci plecarea e firească.
racoltapetru6 