Pantoful destinului

Viața lui Rică e plină de întâmplări interesante și amuzante, dar și pentru lecțiile de viață ce se pot desprinde din ele și merită consemnate. Tema de astăzi a competiției SuperBlog Spring, mi-a amintit un moment de răscruce din trecutul prietenului meu.

Pe atunci eram amândoi singuri și nu pierdeam nicio ocazie să petrecem, mai ales la sfârșit de săptămână, când nunțile erau prilejul ideal de distracție și pentru a cunoaște fete. La o astfel de nuntă a cunoscut Rică o domnișoară care l-a vrăjit după un singur dans și câteva cuvinte schimbate. Atât de zăpăcit a fost toată noaptea, încât a uitat să întrebe cum o cheamă sau unde ar putea să o mai întâlnească. S-a trezit spre dimineață, când fata nu mai era de găsit, iar cei pe care i-a întrebat nu știau despre cine e vorba.

Întâmplarea sau soarta a făcut ca la plecarea din restaurant să vedem un pantof prins în grătarul din fața ieșirii. Fața prietenului meu s-a luminat pe loc, exclamând cu bucurie:

– E pantoful ei! Știu sigur, că i-am remarcat de la început.

Deși eram cam sceptic, l-am ajutat să scoată grătarul și apoi să extragem cu grijă prețiosul trofeu, fără să-i provocăm daune. L-a privit admirativ și la pupat fără jenă, după care l-a strecurat în buzunar.

A doua zi, am colindat împreună prin magazinele de pantofi, întrebând dacă au vândut recent astfel de pantofi și dacă-și amintesc ceva despre cumpărător. Era singura pistă la care ne-am gândit, mai ales că nu era un pantof oarecare, ci unul cu stil, frumos lucrat și cu un toc care-l completa perfect. Precis că purtătoarea lui nu era o femeie ștearsă, ci una cu un caracter ales și puternic.

 

Am ajuns astfel la un magazin pantofi Carmine Shoes, unde ni s-a spus că doar ei au astfel de creații, dar foarte mulți au cumpărat de la ei și n-ar putea să ne ajute cu informații mai detaliate. Plus că Cenușăreasa noastră ar fi putut să apeleze la oferte pantofi dama printr-un simplu link. Mai ales că era vorba de pantofi stiletto, foarte solicitați de doamnele avizate.

Ne-am resemnat obosiți, flămânzi și mai ales dezamăgiți, poposind la un restaurant din apropiere, unde am comandat ceva de mâncare. Rică a pus pantoful pe masă, mângâindu-l și admirându-l totodată. Unii clienți îl priveau zâmbind, alții credeau că-i lipsește o doagă, doar o persoană s-a apropiat și l-a surprins cu vocea-i inconfundabilă:

– Extraordinar! Ăsta e pantoful meu!

Era fata pe care o căutase toată ziua și care, la rândul ei, spera să-l reîntâlnească! Plecase de la nuntă în grabă și tare rău i-a părut de pantoful pe care a fost nevoită să-l abandoneze. Dar se pare că tocmai acest incident le-a facilitat regăsirea, ca într-o poveste cu Happy End. Astfel și-a cunoscut Rică viitoarea nevastă, cu care a întemeiat o familie frumoasă și fericită.

Această poveste a fost scrisă cu deosebită plăcere pentru competiția SuperBlog Spring 2016

O nuntă cu două mirese

Rică are o problemă și cred că, de data asta, eu sunt cel care i-a provocat-o. S-a întâmplat într-o duminică dimineață, când i-am arătat o locație foarte potrivită pentru o nuntă de prima clasă, având în vedere că Milu, feciorul lui mult iubit, era îndrăgostit și aștepta cu nerăbdare să se însoare. Este vorba de hotelul de patru stele Golden Tulipe Times, situat în centrul Bucureștiului, pe Bd. Decebal, și având un restaurant cu o bucătărie de excepție.

Milu a fost entuziasmat când a văzut imaginile, deși tatăl lui era de părere că-i prea departe de Maramureș. Am ținut partea băiatului și i-am explicat prietenului meu că putem merge cu avionul, încă o experiență de care tinerii ar fi fost încântați. Până la urmă l-am convins și feciorul a plecat fericit să-și anunțe iubita. Doar că lucrurile au luat o întorsătură neașteptată.

Băiatul era îndrăgostit de două fete în același timp. Alina nu-l băgase până atunci în seamă, dar când a văzut la ce hotel avea să se desfășoare nunta, s-a răzgândit brusc și și-a anunțat intenția de a-i fi mireasă. Doar că Milu o anunțase deja pe Crina și îi era rușine să-i spună că renunță la ea. Astfel că l-a rugat pe tatăl său să aleagă mireasa care-i place, că el nu se putea decide. Iar Rică a ales-o pe Crina.

După rezervarea locurilor și pregătirile necesare, a sosit ziua nunții, și toți invitații ne-am îmbarcat în avion, pe aeroportul din Baia Mare. Călătoria a fost scurtă, dar superbă, iar sosirea la hotel plină de surprize plăcute. Fiecare și-a luat camera în primire, fiind încântați că aveau Internet wireless, aer condiționat, cablu TV și chiar minibar. La rândul meu, am fost impresionat de existența unui centru de conferințe și banqueting, dar și de dotările moderne. Personalul era foarte amabil cu grupul nostru și chiar mă întrebam dacă nu cumva datorită faptului că suntem din celălalt capăt al țării. Apoi am aflat că toți oaspeții erau la fel de bine tratați.

Surpriza și problema, despre care vorbeam la început, s-a produs în restaurantul Good Old Times, când și-au făcut apariția două mirese, în loc de una. „Nerodul de Milu” – după cum i-a spus taică-său – nu avusese curajul să renunțe la Alina, care venise cu părinții ei și mașina familiei. Vă dați seama în ce situația a fost pus prietenul meu văzând două mirese plângând dezamăgite iar aparținătorii lor cerând explicații. Noroc că ne-a ajutat personalul restaurantului, oferind spațiu separat pentru fiecare mireasă. Mirele urma să se decidă a doua zi pe care dintre ele o va duce în fața altarului, că și astea le-a făcut pe dos „nerodul”.

Dar chiar și așa, distracția a fost peste așteptări, iar fiecare dintre noi va ține minte că a luat parte la o nuntă cum nici n-a visat. Crina a fost fericită că l-a câștigat pe mire, dar nici Alina nu a regretat această neînțelegere, și asta numai fiindcă nunta a avut loc într-o locație ideală.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

Regele cauciucului

V-am spus că Rică e inventator? Cred că am omis acest detaliu, tocmai fiindcă prietenul meu nu a brevetat încă nimic, deși mi se laudă cu tot felul de inovații prin gospodărie. Recent, a venit la mine mai emoționat ca niciodată și mi-a spus în șoaptă, deși nu era nimeni în preajmă:

– Frate, am construit Mașina Timpului!

Mi-a venit să râd, bineînțeles, dar el păstra aceeași figură serioasă și încărcată de emoția unei mari realizări.

– Hai, nu mă lua cu vrăjeli d-astea!, i-am răspuns atunci, iritat. Așa ceva nu există, că au încercat și alții mai deștepți.

– Adică mă faci prost?!, se supără imediat Rică. Haide să-ți arăt ceva.

Și m-a târât în garajul lui, pe care nu-l vizitasem de ani de zile, fiindcă prietenul meu nu avea mașină. Acolo trona un fel de cabină din sticlă mată, care nu părea ieșită din comun. Doar după ce am intrat înăuntru am fost impresionat de numărul de butoane, ceasuri și mini-ecrane afișate de jur-împrejur. Când apăruse această „jucărie” aici și, mai ales, când avusese Rică timp să o construiască, erau primele întrebările care mi-au răsărit în minte. Dar nu am avut timp să le expun, deoarece prietenul începuse deja să manevreze comenzile.

– Ce faci acum?, am exclamat eu mirat.

– O să-ți dovedesc că nu sunt prost!, mi-a răspuns Rică cu îndârjire.

– Și cum o să faci asta?

– Vom călători în trecut.

– Ai mai făcut-o sau ești la faza experimentală?

– Nu trebuie să fie mare lucru, doar am calculat totul. În ce dată suntem azi?

– 22 octombrie 2015.

– Ok. Fixez data cu exact zece ani în urmă. Așaaa…

După câteva setări și butonări, s-a auzit un țiuit și apoi totul s-a luminat complet în jurul nostru. N-a durat mult și, după revenirea la normal, am ieșit curioși din cabină și din garaj. Nimic nu părea să se fi schimbat, iar Rică a întrebat un vecin în ce an suntem. Acesta l-a privit mirat și i-a răspuns sec:

– 2015, luna octombrie, ziua 22.

– Nu se poate, se înciudă prietenul meu în timp ce mă distram pe socoteala lui.

Ne-am urcat amândoi la el în apartament să bem o cafea și să povestim pe seama experimentului eșuat. Ne-a servit nevasta lui Rică, iar omul a cerut ziarul de azi.

– Ai răbdare, bărbate, că-i numai ora zece, i-a spus Mioara. Știi doar că ziarele nu vin decât după amiază.

– De când vin așa târziu, se enervă Rică. Întotdeauna au venit dimineața.

– Tu ai băut ceva sau te-ai dilit? Poate vrei și pâine proaspătă la ora asta!

Rică mă privi ciudat și apoi mă luă de mână. Prima oprire a fost la chioșcul de ziare, unde ni s-a confirmat că încă n-au sosit publicațiile de azi, iar la magazinul din apropiere nu se găsea decât pâine de ieri. Apoi am vrut să luăm un taxi, dar nu am văzut niciunul, așa că ne-am înghesuit într-un tramvai, care ne-a dus la sala de fitness unde lucra Rică. La prima vedere totul părea la fel ca înainte, dar înăuntru se putea sesiza lipsa unor aparate foarte solicitate, cum ar fi cele de alergat pe bandă. Nimeni nu părea să fie deranjat de acest lucru, iar la întrebările noastre, toți ne priveau năuci.

– Extraordinar!, a avut Rică o revelație.

– Ce e așa de extraordinar?

– Am călătorit într-un univers paralel, unde nu s-a inventat cauciucul, benzile transportoare și alte componente indispensabile unei tehnologii avansate! Îți dai seama? Cu cunoștințele noastre putem să devenim cei mai vestiți și bogați oameni din această lume. Tot ceea ce realiza Elastimpex România în universul nostru, vom face numai noi doi și vom revoluționa industria de aici prin benzi transportoare de uz general sau placa din cauciuc făcută de noi. Dar și multe alte invenții și inovații din cauciuc, ce vor aduce un progres uriaș și imediat acestei societăți.

logo_elastimpex_superblog sponsor 2015

L-am privit pe Rică radiind de fericire și, după ce am chibzuit, i-am întrerupt entuziasmul:

– Eu zic să ne întoarcem de unde am venit. Nu-mi mi-ar plăcea lumea asta, chiar dacă aș fi cel mai bogat om. Poți să ne duci acasă?

– Acasă?! Da, să mergem acasă și să sărbătorim!

Pe drumul înapoi, am încercat degeaba să-l conving că nu-i bine să rămânem în acest univers. Salvarea a venit când, după ce ne-am așezat la masă, în jurul ei s-au adunat cei opt (!) copii ai lui Rică. Se părea că în această lume nici prezervativele n-au fost încă inventate. Doar așa s-a decis prietenul meu să revenim în universul nostru, iar eu am putut astfel să vă povestesc prin ce am trecut.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015