Metamorfoza (epilog)

Era o dimineaţă liniştită de toamnă, şi pe plaja de la Vama Veche nu se vedea ţipenie de om. Doar valurile, îndemnate de un vânt mai vioi, se înfoiau şi se repezeau cu repertoriul lor caracteristic spre malul care le tempera elanul. Un autoturism Mercedes îşi făcu apariţia în acest peisaj matinal, înaintând spre mare. S-a apropiat până la întâlnirea cu undele înspumate şi motorul a încetat să mai toarcă. Din maşină a coborât Doina, într-o rochie albă, vaporoasă, sfidând răcoarea anotimpului. Era desculţă şi pipăia cu tălpile nisipul umed, în timp ce înainta de-a lungul plajei, cu privirea pierdută spre orizontul cuprins între cer şi mare. Ochii îi erau protejaţi de ochelarii negri ce-i permiteau sa sfideze soarele care se ridica semeţ deasupra apei.

După un timp, fata s-a oprit privind nemişcată spre depărtări, cu braţele încrucişate la piept. Nimic nu trăda frământarea interioară şi aşteptările din sufletul ei. A stat aşa multă vreme, până când un alt sunet, străin de cele generate de natură, i-a atras atenţia. Era maşina lui Ghiţă, care a coborât şi s-a apropiat de ea. Mulţumit că a găsit-o, îi zise:

– M-am gândit că nu ai plecat încă. O să-ţi fie dor de locul ăsta.

Doina a aprobat din cap, tăcută. Bărbatul o privea, admirând părul ce-i flutura în bătaia vântului. Îşi dădu jos vesta şi o puse pe umerii expuşi ai fetei. Apoi întrebă sfios:

– Crezi că mai trăieşte? Mai speri să-l întâlneşti?

După câteva minute de tăcere, veni şi răspunsul ei:

– Nu ştiu ce să cred…Sunt dezorientată şi mi-e frică. Mă simt vinovată în mare măsură. L-am împins de multe ori la acţiuni stupide, iar ultima dintre ele i-a fost fatală. N-o să mi-o iert.

Ghiţă îi aşeză mai bine haina şi îşi petrecu braţul ocrotitor pe după umerii ei. Zise liniştitor:

– Haida-de! Nu mai fi aşa aspră cu tine. Doar a fost şi alegerea lui şi, având în vedere circumstanţele, v-aţi descurcat foarte bine. Aţi dat în vileag o reţea de traficanţi de prostituate salvându-le de la o viaţă de chin, poate chiar de la moarte. Plus că aţi prins un comisar corupt şi ai scris un articol senzaţional.

Fata dădea negativ din cap:

– Dar cu ce preţ, Ghiţă?! Cu ce preţ!? Cu preţul fericirii noastre, cu preţul vieţii iubitului meu. Şi ce am realizat? Stănescu e cercetat în stare de libertate şi sunt aproape sigură că nu va fi condamnat la închisoare, fiindcă aşa e justiţia la noi! Mâine, poimâine va găsi o altă oportunitate de a-şi continua activitatea infracţională, iar eu voi fi în vizorul lui. Mă voi uita mereu în spate, căci răzbunarea e doar o chestiune de timp. Iar acum sunt singură.

– Să nu spui asta!, replică imediat bărbatul. Eu voi fi mereu alături de tine, chiar dacă ne despart 800 de km. Dă-mi doar un semn, când vei avea nevoie, şi voi fi gata de acţiune. În plus, să ştii că am încredere în tine: am văzut că te descurci în orice situaţie şi mi-a plăcut să lucrăm împreună!

Doinei îi scăpă un zâmbet discret când răspunse, privindu-l în ochi:

– Mersi, Ghiţa! Eşti un om bun şi m-ai ajutat enorm! Sper să ne mai întâlnim.

Bărbatul o îmbrăţişă prieteneşte, după care şi-au luat rămas bun:

– Să mă suni cât mai des, fată dragă! Şi să vii la primăvară în concediu. Eşti binevenită în garsoniera mea, căci eu o să dorm în altă parte.

– Ok! O să păstrăm legătura. Mersi încă o dată pentru tot! Haide, du-te acum, că eu mai stau câteva minute şi pornesc spre Baia Mare! Vreau să-mi iau rămas bun de la mare.

Zicându-i acestea, Doina îi înapoie haina şi depuse un sărut pe obrazul prietenului ei. După ce Dacia a dispărut din peisaj, a întors din nou privirea spre valurile înspumate. Totul era neschimbat şi nici nu ştia dacă ceva ar putea să perturbe monotonia mării. A pornit alene spre maşina care se vedea în depărtare. Avea tot timpul din lume şi amâna pe cât putea despărţirea de acest peisaj, căruia îi va duce dorul în fiecare zi, în fiece clipă. Locul în care a pierdut o parte din suflet, unde a avut parte de sentimente puternice, de neimaginat, care i-au schimbat caracterul şi perspectiva asupra lumii ce o înconjura.

Curios! Uşa autoturismului era întredeschisă, deși ştia că a împins-o de tot. Uimirea ei a fost foarte mare când a văzut pe scaunul ei o cochilie, iar pe ea, o perlă superbă! A ridicat-o zâmbind şi s-a întors din nou către mare. Nu se vedea nimic deosebit, dar acum ştia că acolo, undeva, sub valurile neastâmpărate, e cineva care o priveşte cu dragoste, cineva care o iubeşte în tăcere. Paul al ei trăieşte şi, aşa cum a promis, nu o va uita niciodată!

A ridicat mâna şi a fluturat-o fericită deasupra capului, strigând:

– Mă voi întoarce, iubitule! Mă voi întoarce!

Apoi s-a urcat la volan şi a pornit în trombă, scurmând cu putere nisipul. Emoţiile erau copleşitoare şi spera ca șofatul s-o ajute. La urma urmei, avea viteza în sânge.

SFÂRŞIT

Scrisori între soţi!

Dragă soţule,

Îţi scriu această scrisoare deoarece vreau să te părăsesc pentru totdeauna.Am fost o soţie bună pentru tine (cred eu), timp de şapte ani şi nu am nimic să îmi reproşez.Ultimele două săptămâni au fost iadul pe pământ.Şeful tău m-a sunat să îmi spună că ţi-ai dat demisia,iar asta a fost picătura care a umplut paharul.Săptămâna trecută, ai venit acasă şi nu ai observat că mi-am aranjat părul şi unghiile,ţi-am gătit mâncarea ta preferată şi am purtat chiar şi o rochie de satin nouă.Tu ai venit acasă şi ai mâncat în două minute,apoi ai mers direct la somn,după ce te-ai uitat la meci.Nu îmi mai spui că mă iubeşti,nu mă mai atingi…Ori mă înşeli,ori nu mă mai iubeşti,indiferent care din aceste două lucruri s-au întâmplat,PLEC>

P.S.-Dacă încerci să mă găseşti,mai bine renunţă.FRATELE tău şi cu mine ne mutăm împreună în West Wirginia!Să ai o viaţă minunată!

Fosta ta soţie,Andra.

——————————————————————————————

Dragă fostă soţie,

Interesantă scrisoarea ta.E adevărat că am fost căsătoriţi timp de şapte ani,însă faptul că “ai fost o soţie bună” e mult prea departe de adevăr.Vizionez meciuri atât de mult findcă m-am cam săturat să mă tot cicăleşti.Îmi pare rău că nu a mers.Ba da,am observat că te-ai tuns aproape zero săptămâna trecută,însă primul lucru care mi-a venit în minte a fost: “Arăţi ca un bărbat!”Mama mi-a spus că mai bine nu spun nimic decât să spun ceva urât.Când mi-ai gătit “mâncarea favorită”,probabil că m-ai confundat cu fratele meu,fiindcă eu nu mai mănânc porc de şapte ani.Am plecat direct la culcare după meci fiindcă am văzut eticheta cu preţul care atârna încă pe rochia de satin nouă.M-am întrebat dacă a fost o coincidenţă faptul că fratele meu a împrumutat de la mine 50 $ dimineaţă,iar preţul rochiei tale de satin era 49.99 $.

După toate astea,încă te mai iubeam şi simţeam că pot face ceva ca să meargă relaţia dintre noi.Aşa că,atunci când am descoperit că am câştigat la loto zece milioane de dolari,mi-am dat demisia şi am cumpărat pentru noi doi douăbilete la Jamaica.Dar când am ajuns acasă,plecaseşi.Cred că totul se întâmplă cu un motiv pe lumea asta.Sper să ai viaţa pe care ţi-ai dorit-o mereu.Avocatul meu a spus că,având în vedere scrisoarea pe care mi-ai lăsat-o,nu vei vedea un cent de la mine.Aşa că ai grijă!

P.S.-Nu ştiu dacă ţi-am spus vreodată,însă Carl,fratele meu,a fost înainte Carla.Sper că asta nu e o problemă pentru tine.

Cu bine, Ex-soţul tău,Costel.