Pe urmele tatălui (38)

Delia se simțea responsabilă pentru viitorul lui Florin. Câtă vreme a fost acuzat și închis pe nedrept, l-a ajutat din virtutea datoriei și a dorinței pentru dreptate, poate și din milă. Cel puțin până a început să-l cunoască mai bine și să-i aprecieze calitățile. Acele calități care sunt greu de găsit, mai ales la un om care nu are aproape nimic din ce pretinde societatea: o înfățișare decentă, un caracter sociabil, un venit stabil și anumite aptitudini practice prin care să se descurce în viață. Dar pe acest tânăr nu l-a șlefuit nimeni la timpul potrivit. Cu un tată-vedetă mereu ocupat cu concerte – iar apoi absent definitiv – și o mamă bolnavă de dorul iubitului și apoi stinsă din această cauză, copilul, adolescentul și acum tânărul cântăreț amator a rămas cu sechele psihice și mari lacune în educație. Doar pasiunea pentru muzică l-a menținut în viață, iar drogurile de tot felul i-au ținut loc de vise.

Tânăra polițistă și-a dat seama că partea mai grea din misiunea pe care a preluat-o, de-abia acum începea. În lupta contra nedreptății și a oamenilor răuvoitori, știa regulile pe care să le urmeze și pericolele la care se expunea. Era conștientă că o face pentru un om care suferă pe nedrept, însă o așteaptă mereu în celulă, cu speranță și vorbe blânde, revigorante. Dar după ce omul acela și-a recăpătat libertatea, munca ei devenea mai complicată, cu încercări în fața cărora nu era pregătită. Acea libertate la care visează un om închis pentru o perioadă, poate fi inhalată într-o doză periculoasă, de parcă ar vrea să recupereze zilele pierdute. Ori Delia nu concepea ca Florin să revină la viața de dinainte, trăind pe străzi și cântând ca un cerșetor nespălat și neîngrijit. S-a gândit la asta din timp, iar prima măsură a fost să-i pregătească locuința aproape goală și insalubră, până acum.

Mai simplu ar fi fost să-i ofere o cameră în apartamentul ei, dar se temea de gura lumii. O polițistă care locuiește cu un vagabond abia ieșit de după gratii, cât o fi el de inocent, ar fi fost o sursă inepuizabilă de bârfe și răutăți. Apoi se gândea și la frații ei, la mama pe care o căuta atât de rar și pe care n-ar fi vrut să o supere cu nimic în plus. Destulă amărăciune i-a adus prin despărțirea de Răzvan, iar apoi prin zvonurile care-i ajungeau și ei la urechi, despre Tivi, sarcina misterioasă și conflictul de la locul de muncă. De aceea se abținea să o viziteze și evita întâlnirile din familie, deși îi era atât de dor de toți, iar de nepoței i se rupea inima. Pentru cei dragi, pentru amintirea tatei, pentru ea și cei care îi erau aproape, trebuia să se pună pe picioare.

Se spune că o femeie, atunci când nu reușește să-și găsească un bărbat pe care să se bazeze și să-l iubească, și-l creează. Unele o fac doar în visuri, altele trec la treabă în realitate. Florin era acel om în care Delia își investea timpul, speranțele și banii, pentru a face din el un bărbat demn de iubit și iubitor, un sprijin la care a nădăjduit zadarnic până acum. Astfel că, la ieșirea din celula cea întunecoasă, tânărul eliberat a avut plăcerea să-și revadă garsoniera proaspăt zugrăvită și mobilată cu tot ce-i era de trebuință. Bucuria lui cea mai mare a fost să-și regăsească cele două chitare, în special pe cea veche. Prezentarea celorlalte dotări, precum hainele noi, baia cu cadă și duș nou, chiuvetele și robinetele strălucitoare, seturile de tacâmuri și veselă, nu au mai avut ecoul meritat, după ce tânărul meloman a atins coardele tentante, după atâta abstinență. Părea un copil care și-a primit jucăria preferată și nu mai vede nimic altceva în jur.

Au petrecut astfel câteva ore, în acordul unor melodii vibrante și a unor texte care ar fi topit și un aisberg. Noroc că frigiderul era aprovizionat din timp cu de toate, astfel că seara a fost întâmpinată cu o cină în doi, încropită din ceva aperitive, spaghete carbonara și o șampanie fără alcool. Doar atunci a găsit Delia ocazia să-i vorbească despre viitor, așa cum îl vedea ea și cum spera să fie acceptat de Florin. Mihaela nu a putut să sărbătorească alături de ei, dar a promis că-i găsește ceva de muncă tânărului, până se perfecționa într-un domeniu care să-i facă plăcere și să-i asigure un venit rezonabil.

– Adică de cântăreț, ținu să sublinieze Florin, cu un zâmbet dezarmant.

– Înțeleg că vrei să ajungi mare, ca tatăl tău, dar în muzică e nevoie și de mult noroc, încercă să-l domolească Delia. Oricât talent ai avea, trebuie să te vadă cineva care poate să te propulseze în văzul lumii. Cum ai văzut și în filmele de gen.

– Eu nu prea am văzut filme, dar am ascultat cântând prin localuri oameni fără voce și am auzit la ei melodii fără farmec. Eu de ce n-aș putea?

– O să văd ce pot face, dar în niciun caz nu mai vreau să cânți pe străzi, ca un cerșetor. Am încredere în tine și sper că nu mă vei face de rușine.

Tânărul îi luă mâna cu tandrețe, o mângâie ca pe o floare și o sărută prelung, în semn de recunoștință și tăcută promisiune. Delia simți pentru a doua oară acel fior transcedental, urmat de o căldură plăcută care-i inundă inima și simțurile.

Imagini pentru imagini cu sărutări de mana