Casa celor 1000 de oglinzi

Cu mult timp în urmă, într-un sătuc, se găsea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un căţeluş mititel, vesel din fire, aflând de acest loc, s-a hotărât să-l viziteze. Când a ajuns, sărea fericit pe scări şi a intrat în casă. S-a uitat pe hol, cu urechiuşele ciulite şi dând din coadă. Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alţi 1000 de căţeluşi fericiţi, care dădeau din coadă ca şi el. A zâmbit şi a primit înapoi 1000 de zâmbete, la fel de calde şi prietenoase. Când a plecat, s-a gândit: “Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez!”

În acelaşi sat, alt căine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărât şi el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare, şi capul lăsat. Când a văzut 1000 de câini neprietenoşi uitându-se la el, s-a speriat şi s-a zbârlit pe spate, mârâind. Când ceilalţi 1000 de câini au început şi ei să mârâie, a fugit speriat. O dată ieşit afară, s-a gândit: “E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată!”

MORALA: Toate chipurile sunt oglinzi.

ROMÂNIA – fenomene unice

ÎN LISTA FENOMENELOR UNICE DIN LUME

Pe lângă Complexul schiturilor rupestre, comuna Bozioru din judeţul Buzău este recunoscută pentru “cerul straniu”. Comuna Bozioru, cu satul Fisici şi cătunul Nucu, aproape de Lacul Gotes, are deasupra cupola unui cer de o claritate neverosimilă, ale cărei nuanţe intense contrariază lumea ştiinţifică.

Demersurile ştiinţifice au evaluat în măsurători sticlirile cerului de Bozioru la 23.000 de grade Kelvin, în timp ce pentru un cer senin acesta ajunge de regulă la 6.000 de grade Kelvin. Asemenea unui vortex, unei spirale care te absoarbe către o altă dimensiune, cerul din Bozioru îţi amorţeşte simţurile hipnotic şi te transportă în străfundurile fiinţei cu vehicule neştiute. Cercetătorii extrasenzoriali îl consideră fără dubiu, una dintre porţile energetice ale Universului, în care spaţiul şi timpul se acordă cu axa infinitului.

Pe lângă cerul aparte, organizaţii oficiale sau mai puţin oficiale, au fost atrase de evenimentele devenite obişnuite, aici, care au depăşit de mult eticheta coincidenţei. Dispariţii misterioase de persoane, care s-au făcut nevăzute sub ochii celor care le însoţeau şi care, fie că nu au mai apărut niciodată, fie s-au trezit în cu totul alt loc, fără să ştie ce au păţit; defectarea inexplicabilă a aparaturii electronice; izvoarele radioactive, aşa-zisele ape vii; anomaliile magnetice; apariţia unor Obiecte Zburătoare Neidentificate; activarea bruscă a fenomenelor telepatice şi a altor manifestări extrasenzoriale, la oameni obişnuiţi care traversează locul, sunt numai câteva dintre ciudăţeniile Boziorului.

Picturile rupestre din peştera Coliboaia din Bihor

Speologii români au găsit în Peştera Coliboaia din Bihor desene care s-au dovedit a fi cele mai vechi din Europa Centrală, datând de acum aproape 35.000 de ani. Desenele, reprezentând animale din acele vremuri, bizoni, rinoceri, capete de urs, au fost bine păstrate datorită condiţiilor bune de umiditate din zona peşterii unde au fost găsite. Momentan, peştera este închisă, specialiştii urmând să continue cercetările. În plus, accesul în zona picturilor rupestre este extrem de dificil.

Peştera cu Oase din Valea Minişului – locul unde a poposit cel mai “vechi” om din Europa

În sistemul carstic al Văii Minişului, în apropiere de Anina, judeţul Caraş Severin,  se află o peşteră al cărei nume a făcut înconjurul lumii în urmă cu aproape un deceniu. Peştera cu oase este locul unde au fost găsite cele mai vechi rămăşiţe din Europa ale omului modern. Fosilele, provenind de la trei indivizi, au fost datate la o vechime de 35.ooo de ani, sau 40.500 folosind date calibrate.

Cel mai vechi papirus întreg din Europa

Singurul papirus din România, descoperit în urmă cu peste 50 de ani, este scris în greaca veche şi este unic, fiind singurul papirus întreg din Europa care datează din secolul IV Î.H. Acesta a fost descoperit la Mangalia în 1959 şi a fost trimis, în acelaşi an, în Rusia, pentru restaurare şi conservare. Ulterior, însă, nu s-a mai ştiut nimic despre el. În vara anului 2011 acesta a fost predat reprezentanţilor Muzeului de Arheologie “Callatis”.

Credeţi că maşinile urcă la deal cu motorul oprit sau apa curge în sus?

Există locuri în România, în care maşinile urcă la deal cu motorul oprit sau par că urcă la deal. Zona Bucium – Iaşi, este de acum notorie. Acesteia i se alătură o alta din Munţii Gutâi, la trecerea dintre Baia Mare şi Sighetul Marmaţiei, Pasul Tihuţa şi chiar o porţiune în Babadag, Tulcea, Maramureş, Obârşia Lotrului, Buzău sau Măgura Baciului, Bacău. Rămâne să mergeţi şi să verificaţi singuri, trăind pe pielea voastră experienţa şi înclinând balanţa către una dintre explicaţii.

Pădurea Baciu şi turismul paranormal

Pădurea Baciu, aflată la cinci kilometri de oraşul Cluj, a cunoscut celebritatea în 1968, când Emil Bârnea a publicat o fotografie a unui posibil OZN ajuns în zonă. Aici există o zonă magnetică de 300 de metri, unde muşchii de pe copaci nu arată nordul, aşa cum ar fi normal, iar ciupercile, obişnuite pentru această pădure, nu cresc niciodată. Aici ar fi fost văzute broaşte roşii de dimensiuni foarte mari. Au fost semnalate şi cazuri stranii, în care în acest loc a plouat torenţial, dar fix doar pe suprafaţa de 300 de metri.

Şi tot aici apar aşa numiţii “îngeri păzitori”, entităţi care pot fi surprinse doar cu ajutorul aparatului de fotografiat şi care nu sunt vizibile ochiului uman. Potrivit relatărilor din presă, în zonă se petrec mai multe lucruri greu de explicat. Pe lângă apariţia misterioasă a OZN-urilor, fenomenele ciudate întâmplate în noaptea de Sânziene şi dispariţii de persoane, precum în Triunghiul Bermudelor.

Micul Canion al României: printre turnuri şi piramide, în hăurile de la Râpa Roşie

Fratele mai mic al Marelui Canion Colorado se află la aproximativ trei kilometri de oraşul românesc Sebeş, din judeţul Alba. Se numeşte Râpa Roşie şi se întinde pe o suprafaţă de circa 25 de hectare. Chiar dacă dimensiunile nu se compară cu cele ale faimosului canion de peste Ocean, rezervaţia continuă să atragă sute de curioşi. Râpa Roşie este o rezervaţie geologică ai cărei pereţi ating înălţimi de până la 100 de metri. Turiştii sunt atraşi în primul rând de formele deosebite săpate de ape în lutul colinei.

Safirul dintre dealuri – Laguna albastră de la Aghireş

Exploatarea de caolin de la Aghireş a străpuns stratul impermeabil de argilă şi a înţepat pânza de apă freatică sau un izvor subteran. Apa a năvălit şi a inundat toată cariera. Lacul astfel format este supranumit Laguna Albastră, datorită culorii apei încărcată cu praf de argilă. Ciudat este faptul că apa lacului împrumută culoarea cerului. Este gri în zilele mohorâte şi albastră în cele senine, ca sufletul omului.

La Zaplaz, porţi către altă dimensiune

Urcând de la Refugiul Spirlea pe traseul La Lanţuri, din Piatra Craiului, găseşti spărturile în stâncă şi nu te poţi opri să nu te întrebi “cum a fost posibil?”. Aceste înălţimi, au fost cândva fund de mare, iar mărturie stau grămezile de cochilii pietrificate, pe care dacă sunteţi căutători cu ochi atent, le puteţi zări la tot pasul. Ce mână a putut avea atâta răbdare şi forţă? Ei bine, mâna timpului cu ucenici ca apa, vântul, vremurile.

Rezervaţia Grădina Zmeilor

Grădina Zmeilor este o rezervaţie geologică şi morfologică impresionantă (judeţul Sălaj, la 10 km de Jibou se găseşte satul Gâlgăul Almaşului). Blocuri de stâncă de toate formele şi mărimile stau aruncate într-o mare dezordine, aidoma jucăriilor unor copii. Turnuri, tancuri, pilieri, hornuri, fisuri, cuburi, ciuperci- toate formele de relief de eroziune din atlas sunt cuprinse aici, în Rezervaţia Grădina Zmeilor.

Focul viu


Focul viu 
este localizat în judeţul Buzău, pe Valea Slănicului, într-un deal din apropierea satului Terca, comuna Lopătari, şi reprezintă, de fapt, un fenomen firesc, ce are la bază emanaţiile de gaze naturale din scoarţa terestră, care,  sub acţiunea razelor solare, se transformă într-un foc cu trimiteri infernale. Flăcările sale pot ajunge la jumătate de metru înălţime. Considerat monument natural, este înscris în baza de date a ariilor protejate din lume.

Groapa Ruginoasa, un fenomen unic în Europa

Situată la est de Pasul Vartop, în Munţii Bătrâna, Groapa Ruginoasa, este o imensă ravenă în formă de amfiteatru, lată de circa 600 de metri şi adîncă de 100. Fenomenul este unul aparte şi oferă o privelişte de neuitat. În urmă cu doar 80 de ani, locul nu era marcat decât printr-o mică văiugă. Aflată la o altitudine de peste 1.300 de metri, Groapa Ruginoasa s-a format din cauza eroziunii solului într-un timp foarte scurt. Procesul de eroziune a scos la suprafaţă straturi de coartite. Culoarea roşie-violacee transformă zona într-una deosebită, de la depărtare semănând cu o rană deschisă în trupul muntelui. Aspectul său fantastic care sugerează un colţ din Canionul Colorado este astăzi un adevărat laborator morfologic.

Balta Vrăjitoarelor

Balta Vrăjitoarelor se află undeva prin Pădurea Boldu-Creţeasca. Nu are căsuţă poştală însă poate fi vizitată cu uşurinţă, mai ales de bucureşteni, întrucât se află la ieşirea din capitală, spre Ştefăneşti. Balta fermecată măsoară doar câţiva metri în diametru şi mai puţin de doi metri în adâncime. Dimensiunile nu le împiedică, însă, pe vrăjitoare să se adune acolo în momentele cheie ale anului. În preajma nopţilor de Sfântul Gheorghe, Sânziene sau Sfântul Andrei, se spune că se deschid porţile spre alte tărâmuri. Atunci se încarcă vrăjitoarele cu puteri magice, care sunt transmise din generaţie în generaţie. După cutremurul devastator din ’77, susţin unii presupuşi martori, în Balta Vrăjitoarelor ar fi fost descărcate basculante cu moloz, pentru a fi astupată. Nu numai că nu s-a astupat, dar rămăşiţele aruncate acolo au şi dispărut după câteva săptămâni.

Sfinxul din Bucegi mai are fraţi

Faimosul Sfinx din Bucegi are un frate mai mic în Cheile Tătarului, din Munţii Gutâi. Denumit Sfinxul Maramureşului, seamănă mai degrabă cu un cap de dac, fiind compus din roci de andezit dur, rocă greu erodabilă. Sfinxul Maramureşului va fi acoperit de apele barajului Runcu-Firiza, imediat ce acesta va fi pus în funcţiune.

În judeţul Buzău, există un alt fenomen al naturii, mai puţin cunoscut, care seamănă cu un chip uman. Este vorba despre Sfinxul din masivul Breaza, situat pe raza localităţii Bustea, comuna Mânzăleşti (50 de km de oraşul Buzău, pe Valea Slănicului). Unii istorici susţin că mânzăleşti este una dintre cele mai vechi aşezări umane din ţara noastră.

O poveste despre capitalism


Mi-am adus aminte de o poveste de “succes” nord-americană! Acolo se spune că un expert în vânzări trebuie să reuşească să vândă şi frigidere eschimoşilor! Nimic mai adevărat şi mai capitalist!

Plecând de la această “performanţă”, într-o corporaţie capitalistă producătoare de electrocasnice (la care mulţi dintre noi visăm să lucrăm- sună high rezonanţa de multinaţională!) s-a pus această problemă, să fie vândute frigidere eschimoşilor (în acest caz populaţiei native din Alaska).

La o întâlnire de brainstorming a fost dezvoltată această idee: cum să vindem frigidere eschimoşilor? “Foarte simplu, răspunde cineva! Îi convingem că îşi pun familiile în pericoldacă nu ţin mâncarea în frigider! Inventăm un institut care a făcut un studiu şi rezolvăm problema!” Genial!

Alt specialist ridică o altă problemă: dar ei nu au curent, că locuiesc în igloo-uri! “Mda”, spuse managerul. “Asta este o problemă”. “Le vindem generatoare”, spuse cineva de la masă. “Discutăm cu o firmă care face aşa ceva” Da! Excelent! Altcineva de la masă ridică o altă problemă, şi mai spinoasă: “Dragii mei, sunteţi copii? Generatoarele merg pe combustibil! De unde naiba benzinării?”

“Mda, cred că problema devine nerealistă”, spuse managerul. “Aşa cum am abordat problema generatoarelor, aşa vom aborda şi problema benzinăriilor”, spuse un alt participant la întâlnire. Vorbim cu o firmă de specialitate!”. “Da, putem face asta”, spuse managerul. Un finanţist prezent la şedinţă îi întreabă pe ceilalţi: “Dragii mei, v-am ascultat pe toţi. Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă! Eschimoşii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani, cum naiba vindeţi voi frigidere, generatoare, benzină?”

Se lasă liniştea. Din penumbra scaunului managerului apare un evreu bătrân îmbrăcat impecabil, finanţist de meserie (cum altfel), persoană pe care puţini de la masă o vedeau în firmă şi aproape niciunul nu o cunoştea. Le spune tuturor pe un ton blând: “Ori nu aveţi habar de societatea în care trăiţi, ori sunteţi superficiali, ori poate stupizi! Ideea cu frigiderele este genială! Mai rămâne o mică problemă. BANII! Dar avem mai mulţi decât imaginaţia noastră poate cuprinde! Cum banii sunt virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde, prin credit! Aşa că mai adăugaţi şi servicii de creditare a produselor voastre, faceţi contracte de credit avantajoase (cui?). Semnaţi cu băncile înţelegeri pentru dezvoltare, spuneţi că deschidem noi pieţe şi… la treabă. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele?”

S-a lăsat din nou liniştea… apoi managerul, pe un ton prietenos, le spune celor prezenţi: “Dacă nu aveţi ceva de adăugat, la treabă!

După trei luni regiunea target avea peste 100 de benzinării (din cinci iniţial), hypermarket-uri vreo zece (din unu), sucursale bancare 150 (din două iniţial), familii de eschimoşi cu frigidere, aproape toţi! Ajunsese frigiderul un statut social. Nu ai frigider, nu ai valoare! Îţi vor muri copiii intoxicaţi cu bacteria inventată de institutul virtual din şedinţa de brainstorming!

După şase luni au început să dispară benzinăriile, de la 100 la 40, hypermarket-urile s-au împuţinat (de la zece la trei), sucursalele bancare şi mai puţine: de la 150 la 30. Familii de eschimoşi cu frigidere: toţi, dar puţini mai reuşeau să le mai folosească pentru că nu aveau bani de combustibil pentru generator.

După un an regiunea target avea cinci benzinării, un hypermarket, două sucursale bancare, toţi eschimoşii aveau frigidere şi generatoare, niciunul nu mai mergea, dar în schimb toţi primeau notificări că dacă nu îşi plătesc datoriile vor fi alungaţi de pe pământurile lor.

După un an şi jumătate regiunea nu mai avea decât o benzinărie, niciun hypermarket, o sucursală bancară, şi toţi proprietarii de frigidere la coadă la cantina săracilor. Le-au fost executate terenurile şi prin asta şi mijloacele de subzistenţă.

Vă sună cunoscut? Cred că da! Se numeşte capitalism! Bineînţeles că am văzut fotografiile zonei target din Alaska în primele trei luni şi am rămas cu gura căscată realizând că ei acolo au absolut tot ce le trebuie, iar mie îmi lipsesc unele dintre ele într-o capitală europeană! Dar oare fotografia aia exprima adevărul sau era o iluzie?

Să tragem linie: o corporaţie de electrocasnice şi-a primit banii pe frigidere (comisioanele de hypermarketuri) de la băncile ce acordau credite, firmele de scule şi-au primit banii pe generatoare de la băncile care au creditat achiziţionarea lor (comisionate de hypermarketuri), benzinăriile au vândut o perioadă (probabil pe carduri de credit), băncile au câştigat cel mai mult având şi terenurile eschimoşilor executate prin neplata creditelor şi banii pe creditele neplătite de eschimoşi pentru că i-au primit de la stat pentru a evita falimentul economiei globale (cică). Şi eschimoşii? Fără terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără viitoarele venituri (proprii), fără viitor!

CONCLUZIA:

Nu vă cumpăraţi produse pe care nu vi le permiteţi (finanţiştii spun că dacă nu puteţi acoperi din surse proprii 25-40% din valoarea unui produs, înseamnă că nu vi-l permiteţi, cu toate ofertele tentante ale băncilor).

Nu vă cumpăraţi produse inutile (şi eu am în casă nenumăratecuţite electrice, feliatoare, mixere, maşini de făcut tăiţei, etc.) 

NU FIŢI ESCHIMOŞI!

Învăţaţi din această criză, informaţi-vă asupra produselor pe care le doriţi, gândiţi-vă dacă într-adevăr aveţi nevoie de ele!

Adaptaţ-vă cumpărăturile după propriile necesităţi, nu după ce vedeţi la alţii sau după şedinţa de ameţeală a vreunui responsabil de vânzări!

Fiţi eficienţi cu propria viaţă şi cu propriile venituri! Trăiţi sănătos şi curat!

SEMNAT: UN ESCHIMOŞ, ÎN MICĂ MĂSURĂ.

SUCCES TUTUROR!

Un calcul simplu

Să facem un calcul: (de dragul democraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).

Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura- să presupunem!- multă vreme de acum încolo, hai să zicem că până în 2015, leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.

Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de cinci ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi, la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România. Cum aşa? Păi să facem un calcul.

Dacă nu mă înşel, pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei/750,- 39,28 de luni. Adică peste trei ani. Păi este numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte trei ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!

Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta înseamnă că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgeţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.

ŞI ACUM UIMIRILE ŞI MIRĂRILE MELE:

1. Unde se duc banii ăştia?

2. Ce se întâmplă cu ei?

3. Cum e posibil ca după numai cinci ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?

4. De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?

5. De ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?

6. Cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care cinci ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de… politichie?

Metamorfoza (XVIII)

Doina era tot pe podea și cu capul lui Paul în poală, iar când i-a văzut pe cei doi bărbaţi intrând a ridicat privirea spre comisarul băimărean, exclamând de câteva ori:

– Nu e mort! Nu e mort…Mai are puls. Îi simt pulsul!

Pe de altă part,e Stănescu se zbătea în zadar, răcnind:

– Eliberează-mă imediat, cretinule! Te implici într-o acţiune a poliţiei locale, netotule! Ţi-ai depăşit atribuţiunile şi vei suporta consecinţele, animalule!

Şi tot aşa mai departe până când l-a mai domolit un dos de palmă lată de-a lui Bud. Afară se mai auzeau împuşcături din ce în ce mai rare şi comenzi scurte care răzbăteau printre tunetele tot mai îndepărtate. Scăpat de văicărelile celui încătuşat, comisarul se aplecă deasupra corpului diform şi îi căută pulsul. Simţea o bătaie slabă, ceea ce-l mira, deorece glonţul îl lovise în zona inimii şi sângerarea a fost abundentă: pe jos era plin de sânge închegat. Fata i-a luat mâna şi a condus-o în jos, către piciorul drept. Acolo, în apropierea călcâiului, ceva bătea cu putere şi menţinea viaţa. Era o inimă nouă, de alt tip, ce s-a format din scoica ce-şi găsise ca gazdă trupul lui Paul şi îi preluase funcţiile vitale, salvându-i astfel viaţa.

Doina zâmbea către vlăjganul de comisar, care nu înţelegea ce se petrece. Ochii rănitului s-au deschis şi de pe buzele lui s-a auzit doar un cuvânt şoptit:

– Apăăăă!…

Bud se precipită să caute un pahar, dar fata îl prinse de mână, spunându-i:

– Nu orice fel de apă. Are nevoie de apă de mare, şi în cantitate mare.

Chiar atunci se buluciră înăuntru un grup numeros de persoane. Era un ofiţer de la poliţia de coastă şi câţiva subordonaţi, unii răniţi, urmaţi de marinarii de pe SEA STAR, legaţi şi spăşiţi. La urmă a intrat Ghiţă, care s-a grăbit să o ajute pe Doina şi pe comisar. Au scos trupul lui Paul din cabina care devenise prea aglomerată şi gălăgioasă şi l-au dus pe punte. Acolo, Doina îl îmbrăţişă şi-l sărută prelung. Plângea cu lacrimi fierbinţi, sărate ca ale mării, iar picăturile se prelingeau pe obrazul iubitului ei, ajungându-i la buzele care le preluau ca pe un elixir al vieţii. Cu puterea generată de acele picături, tânărul o strânse şi el la piept rostindu-i:

– Te-am iubit mereu Doiniţă…şi te voi iubi mai mult decât aş putea să-ţi arăt…Tu eşti perla sufletului meu şi aş fi vrut să te ţin mereu aproape…să te admir. Dar acum suntem condamnaţi la despărţire…căci aparţinem fiecare altei lumi…Nu te voi uita niciodată, căci mintea nu mi-e tulbure şi va păstra limpede imaginea ta de zeiţă. Acum trebuie să mă laşi să plec în lumea mea…te rog, draga mea…simt că mă  sfârşesc…

Fata se dezlipea cu greu de pieptul lui Paul şi faţa ei ar fi vrut să rămână încă lipită de a lui, dar nu era posibil, iar cei doi bărbaţi care asistau la acestă dramatică scenă au înţeles că trebuie să intervină. A fost nevoie de insistenţă şi hotărâre pentru asta şi apoi pentru a-l ajuta pe rănit să se arunce în apele agitate ale mării. Strigătul de durere a Doinei a sfâşiat îndelung, dar în zadar, întunericul nopţii. Dintre valuri nu se putea distinge nimic. Au lăsat-o câteva minute să se liniştească, după care au dus-o mai mult pe sus în cabină, unde i-a fost administrat un calmant din trusa cu medicamente a ambarcaţiunii.

Vasul a fost scotocit peste tot, iar cele şase fete găsite la bord, precum şi cei bănuiţi de contrabandă cu carne vie au fost urcaţi pe vedeta poliţiei şi duşi pe uscat. La fel şi ceilalţi, cu excepţia a doi agenţi, ce vor asigura paza până dimineaţă. Furtuna se potolise şi nici vântul nu mai bătea. Era către dimineaţă şi cu toţii erau obosiţi după o noapte atât de zbuciumată, aşa că fiecare s-a îndreptat către un loc în care să se odihnească câteva ore. Doina în garsoniera lui Ghiţă, iar Bud era invitatul lui Mafaldea, cu care s-au întâlnit pe mal.

După-amiază erau aşteptaţi cu toţii la sediul poliţiei municipale, pentru declaraţii. Deşi dormise câteva ore, ajutată de efectele analgezicului primit pe vas, Doina era tot agitată şi îi dădea mari bătăi de cap jurnalistului constănţean.  Printre altele, a trebuit să-i povestească amănunţit cum a reuşit să mobilizeze poliţia pentru a intercepta vasul contrabandiştilor.

După despărţirea de la restaurant, au plecat glonţ spre gară, unde-i aştepta Bud, cu ochii pe ceas. Când a aflat că prizoniera lui a evadat, a explodat ca o grenadă şi era să-l ia la bătaie pe Butnaru. Cu greu a reuşit Ghiţă să-l mai tempereze şi să-l convingă că totul se va rezolva cu ajutorul comisarului şef. Aici a intervenit talentul jurnalistului care, într-o discuţie îndelungă cu Mafaldea, şi-a folosit toate argumentele disponibile şi a invocat chiar şi faptul că-i e dator de când l-a salvat de la înec. Ştia că pe vas se întâmplă ceva ilegal şi mai ştia locul unde s-a dus Doina. A mai exagerat el unele lucruri, dar numai în acest fel l-a convins să apeleze la poliţia de coastă. Restul a fost simplu: aşa cum bănuia, au găsit maşina pe plaja de la Vama Veche şi au pornit în căutarea lui SEA STAR, care nu putea fi departe. Noroc că cineva a blocat elicele cu plase de pescuit, iar acesta nu putea fi decât Paul, înainte de a urca pe vas.

La cumpărături…

Soţia mea insistă întotdeauna să o însoţesc la shopping. Din păcate, ei îi place să cotrobăie articol cu articol, pe când eu mă plictisesc repede. Atunci îi spun că mă duc un minut la raionul de electronice (total inutil în opinia ei) şi, eventual, ne întâlnim la casă sau în parcare. Însă ieri am primit acasă următoarea scrisoare de la Carrefour:

“Dragă doamnă Muşat,

În ultimele şase luni soţul dvs. a produs perturbări grave în activitatea magazinului nostru. Nu mai putem tolera comportamentul să şi ne vedem nevoiţi să interzicem accesul amândurora în magazinele noastre.

Nemulţumirile noastre împotriva soţului dvs., dl. Muşat, sunt enumerate mai jos şi sunt susţinute de înregistrările de pe camerele noastre video:

1) 15 februarie

A luat de pe raft 24 de cutii de prezervative şi le-a pus aleatoriu în coşurile de cumpărături ale altor clienţi, profitând de neatenţia acestora.

2) 23 februarie

A pus să sune toate cesurile deşteptătoare din raionul “Articole pentru casă” la intervale de cinci minute.

3) 6 martie

A făcut pe podea o dâră de sos de tomate până în faţa uşii de la toaleta femeilor.

4) 11 martie

I-a spus unei casiere, pe un ton oficial: “Cod galben în raionul de legume. Du-te imediat acolo”. Asta a determinat-o pe angajata noastră să-şi părăsească postul desemnat şi, prin urmare, să primească o mustrare scrisă din partea supervizorului său, ceea ce a dus la o grevă organizată de sindicat ce a costat managementul companiei timp şi bani.

5) 25 martie

A blocat o oră biroul de rate, solicitând deschiderea unui contract pentru o pungă de M&M.

6) 2 aprilie

A mutat semnul “Atenţie! Podea udă!” într-o zonă mochetată.

7) 12 aprilie

A mutat un cort în raionul “Camping” şi a invitat copiii celorlalţi cumpărători să-şi aducă perne şi pături de la raionul “Aşternuturi” ca să petreacă weekendul împreună, ofertă la care au răspuns pozitiv 22 de copii.

8) 26 aprilie

Când un angajat l-a întrebat dacă poate să îl ajute a început să plângă şi să ţipe “Oare de ce nu pot oamenii să mă lase pur şi simplu în pace?” determinând mai mulţi cumpărători să sune imediat la 112 şi sosirea a trei ambulanţe.

9) 2 iunie

A privit direct în obiectivul unei camere de luat vederi şi a folosit-o drept oglindă în timp ce-şi scobea nasul.

10) 2 iunie

În timp ce cerceta o puşcă de vânătoare în raionul “Arme” l-a întrebat pe vânzător unde poate găsi antidepresive.

11) 24 iunie

S-a deplasat prin magazin furişându-se pe după rafturi, în timp ce fredona suficient de tare încât să fie auzit tema din “Mission Impossible”.

12) 30 iunie

S-a ascuns printre hainele de pe un stander şi, când alţi cumpărători apăreau să vadă marfa, le striga “BAU!”

13) 6 august

A desfăcut toate cutiile de carioca şi creioane colorate din raionul de papetărie, probând toate culorile albastre şi rupându-le vârfurile, sub pretextul că nici una nu are nuanţa perioadei albastre traversată de d-lui.

14) 19 august

Când s-a făcut un anunţ la staţia de amplificare a magazinului, s-a chircit pe podea în poziţia fetală urlând “O,nu! Aud din nou acele voci!”

Şi, pe 20 august,ultimul comportament inacceptabil, care ne-a determinat să vă interzicem accesul în Carrefour prin această scrisoare: a intrat într-o cabină de probă şi, după un timp, a strigat foarte tare “Hei! Nu este hârtie igienică în cabina asta!”, provocând leşinul angajatei noastre de pe raion.

Cu stimă,

X

Managerul Carrefour

Morala,Doamnelor?

Nu ne mai trageţi după dvs. la cumpărături… :)) Iată ce se poate întâmpla.

Best regards!