Fetița care visa pentru alții (epilog)

Lena avea impresia că trăiește într-un vis frumos, din care n-ar fi vrut să se mai trezească. De aceea se temea să se culce seara, iar dimineața se deștepta cu inima strânsă, până când se convingea că toate erau așa cum le lăsase înainte de adormire. Numai atunci făcea în mintea ei o trecere în evidență a celor mai emoționante momente. Erau multe și intense, cum nu sperase vreodată să mai apuce, de parcă ar fi pășit într-o altă viață, alături de oameni care o iubeau și pe care îi purtase mult timp în inimă. Lor li se adăugă și micuțul Constantin, față de care avusese până acum sentimente confuze, însă nicidecum afective.

L-a văzut pentru prima dată dormind în pătuțul lui, dar asta nu a împiedicat-o pe mama lor să-l ridice și să i-l așeze în brațe. „Oricum, nu se trezește decât când îi e foame”, a asigurat-o ea, bucuroasă să-i vadă împreună. De aceea a fost surprinsă să vadă cum bebelușul a deschis imediat ochii, privindu-și insistent surioara, de parcă știa despre cine-i vorba. După câteva momente, chipul lui s-a înseninat și gurița i s-a prelungit într-un zâmbet, în timp ce mânuța se întinse spre fața Lenei pentru o mângâiere delicată. Copila percepu un fior de căldură care-i inundă corpul și îi provocă lacrimile încătușate de multă vreme. Erau picături de fericire ce se revărsau ca un șuvoi termal de apă sărată, pe care frățiorul i le ștergea cu degețelele lui, după care le ducea la gură să le guste.

– Nu-mi vine să cred!, exclamă Violeta. Nu a mai zâmbit niciodată până acum, iar tu nu ai mai plâns de aproape trei ani. Sunteți îngerașii care mă fac cea mai fericită mamă!

Urmă o îmbrățișare de familie la care se alătură și Nelu, cuprinzându-i ca sub o aripă de părinte protectoare. De atunci, frățiorul cel tăcut deveni unul mai vioi și gălăgios, pretinzând atenție și cuvinte drăgăstoase, așa cum o face fiecare bebeluș normal. Era firesc ca schimbările să-i afecteze pe toți, însă la Lena erau cel mai vizibile, iar asta se putea vedea dintr-o privire. Fața i-a devenit mai luminoasă, vocea mai hotărâtă și părul alb a început să dispară, de la rădăcini apărând fire negre pe care le admira zilnic în fața oglinzii. Vestea s-a răspândit repede printre cunoștințe, mulți dintre ei venind în vizită pentru a vedea cu proprii ochi marea schimbare a „ciudatei” de altădată. Printre oaspeți a fost și vecinul care și-a rupt piciorul, după ce Lena îl avertizase. După o discuție amiabilă, pe când voia să plece, fetița i s-a adresat cu o mină serioasă:

– Aveți grijă cum coborâți treptele!

Omul s-a întors speriat, amintindu-și ce a pățit atunci când a mai auzit aceste cuvinte.

– Doamne ferește!, zise el în timp ce-și făcea cruce. Doar nu m-ai visat iarăși…

Copila râse și îl îmbrățișă ca să-l liniștească.

– Am glumit, nea Vasile. Nu te-am mai visat de atunci.

– Poate-mi zici așa, dar eu nu mai am curajul să cobor și nu plec până nu-mi spui ce ai visat azi-noapte, zise Vasile, așezându-se înapoi pe scaun.

Violeta își îndemnă fata să dea curs cererii.

– Am avut cel mai frumos vis, după ani de coșmaruri, povesti fata, cu chipul radiind de bucurie. Ca niciodată, l-am văzut pe tata plutind printre nori albi, îmbrăcat și el într-un alb strălucitor. A coborât lin lângă mine și mi-a mângâiat părul, iar mâna lui era atât de plăcută la atingere, ca pe vremea când trăia. I-am auzit și vocea iubitoare, de parcă era aievea: „Draga mea Lena, eu am să plec de tot acum, pentru că tu ai devenit puternică și poți să trăiești fără mine. O ai alături pe mami, ai un frățior și un om bun, căruia poți să-i spui tată. Mai ai mulți prieteni adevărați, iar visele negre trebuie să înceteze. Adio, fetița mea, și te rog să fii fericită!” Apoi m-a sărutat pe frunte, cutremurându-mă de plăcere, iar asta m-a trezit.

Imagini pentru imagini cu îngeri printre nori

Vecinul răsuflă ușurat, Violeta își șterse o lacrimă ce dădea să se formeze, în timp ce Lena părea mai împăcată ca oricând. Avea o misiune de la tatăl ei, iar îndeplinirea acesteia era prioritară, mai ales că existau toate condițiile, nu numai acasă, ci și la școală. Internatul se numea acum Școala Tinerelor Talente, loc în care se simțea ca în familie. Deocamdată erau doar șapte elevi, însă profesorul Bogdan i-a anunțat că vor veni și alții, cu calități din cele mai interesante. Frații Horoscop nu se mai contraziceau ca înainte, iar Adormitul ațipea din ce în ce mai rar peste zi. Stanca preda alături de viitorul ei soț, iar Anița era angajată pe post de bucătar-cofetar, având-o pe Mili ca ajutor. Chiar și domnul Oșan a fost cooptat cu jumătate de normă pentru lecții de etică și socializare, dar avea și un cabinet în care-i trata pe cei loviți de soartă. Violeta îi era asistentă și consilier în alegerea cazurilor. Când nu muncea, își petrecea timpul la școală, iar la sfârșit de săptămână îi scotea pe elevi în excursii, ca și cum toți ar fi fost copiii ei. Era, cu adevărat, cea mai fericită mamă.

 

Sfârșit