Banii (XV): Pionul otrăvit

Oricât de mare e dragostea într-un cuplu, nu poate suplini dorul de prieteni și de locurile natale. Liviu suferea în tăcere, Rodica îi simțea amărăciunea, și de aceea au convenit ca imediat după înfățișarea în fața instanței să plece către Maramureș. Tânărul îi arătase biletul primit de la Virgil, dar n-a pomenit de tonul și amenințarea cu care fusese însoțit. Ar fi fost nedemn să se plângă și i-ar fi încordat zadarnic nervii iubitei sale. Așadar, mâine era ziua cea mare, iar azi, fiind duminică, și-au făcut planuri diferite. Ea voia să-și viziteze părinții, iar el avea un motiv plauzibil să-l evite pe colonel: un popas și câteva partide în cercul șahiștilor din Cișmigiu.

Nu a venit niciodată cu garnitură de joc, ci aștepta liniștit până prindea câte un loc liber la o masă. Nici de data asta nu a trebuit să aștepte mult până și-a găsit un partener, cu care a făcut mai multe partide, câștigând în toate. La urmă, probabil supărat de suita neplăcută a eșecurilor, omul și-a strâns piesele și a plecat. I-a luat imediat locul un bătrânel care așteptase în apropiere de mai mult timp. Avea o înfățișare de majordom, purta mănuși de un alb imaculat, iar fața îi ieșea în evidență printr-o barbă îngrijită și ochelari cu ramă din metal strălucitor. Și-a scos tacticos cartonul din geanta de piele, apoi a deșertat dintr-o pungă niște piese originale din marmură albă și neagră.

– Sunt piese sculptate de mâna mea, încă insuficient finisate, dar care-mi sunt foarte dragi. Mă scuzați și pentru mănuși, însă, fiind șofer de limuzină, m-am obișnuit cu ele, îi explică anticipat bătrânul.

Imagine similară

Într-adevăr, piesele de joc erau colțuroase pe alocuri, dar designul lor lăsa să se vadă talentul unui artist inspirat. Toate figurile erau mari și grele, cerând oarece efort pentru ridicarea și deplasarea lor. S-a nimerit ca Liviu să joace cu negrul, reușind să intre în Apărarea Siciliană, gândindu-se că-i mai puțin folosită de oamenii în vârstă, precum cel din fața lui. După câteva mutări, albul se părea că pierde un pion, iar tânărul nu a ezitat să-l ia. În momentul când a ridicat piesa, a simțit o mică înțepătură în degetul arătător, dar nu i-a dat importanță. Moșul a zâmbit în barbă, întrebând:

– Nu crezi că te-ai pripit când ai acceptat să intri în varianta „pionului otrăvit”? De aici o să ți se tragă necazurile, iar ca să-ți scapi dama vei avea nevoie de multă inspirație și noroc.

– Îmi asum riscul, răspunse Liviu cu încredere.

Nu era la curent cu această continuare, fapt care s-a dovedit hotărâtor pentru soarta partidei. Bătrânul câștigă într-un final strâns, dar nu-i mai acordă revanșa, pe motiv că se grăbește.

– Ați avut dreptate, nu trebuia să iau pionul acela. Felicitări pentru victorie și poate ne mai întâlnim!

– Desigur, tinere, doar sănătoși să fim!

Iar când Liviu i-a strâns mâna micuță, o pată mică de sânge i se scurse din deget pe mănușile albe ca zăpada. Era ciudat, mai ales că începea să simtă o apăsare în zona cefei. Dintr-o dată nu mai avea chef să caute un alt adversar, pornind alene spre casă. O să se odihnească puțin, până vine Rodica de la ai săi, după care vor ieși amândoi în oraș.

Iubita l-a găsit în pat, delirând și având febră mare. Înspăimântată, a sunat imediat la Salvare și a plecat cu el să-i facă internarea. Plângea întruna la pieptul lui, ascultându-i vorbele fără noimă:

– Bătrânul… pionul otrăvit… mănuși albe…

Cam așa a ținut-o toată noaptea, deși a primit perfuzii pentru scăderea temperaturii. Medicul de gardă avea nevoie de analize, pentru ca să știe cu ce se confruntă, iar acestea nu puteau fi făcute decât dimineață. La primele ore ale zilei, Rodica se zbătea să-l caute pe doctorul Andreescu, un medic cu experiență și foarte apreciat. Acesta a venit imediat și l-a găsit pe Liviu în stare de inconștiență. După o cercetare atentă, Andreescu a descoperit urmele unor înțepături în degetele mâinii drepte, dându-și seama că avea în față un caz de infectare cu o substanță periculoasă. Au urmat analizele și rezultatele lor îngrijorătoare: Liviu fusese otrăvit prin înțepare cu o toxină extrem de puternică. Era vorba de batrachotoxină, o otravă produsă de o broască veninoasă din America de Sud.

În marea majoritate a cazurilor, victimele mor în câteva ore, în funcție de modul de ingerare și cantitate. Un rol important îl are și puterea organismului de a lupta, iar Liviu dovedea că dispune de resurse nebănuite. Cu toate acestea, trebuia intervenit imediat cu o transfuzie masivă de sânge curat, până nu sunt afectate organele interne. Oricum exista riscul să rămână cu sechele pentru toată viața. Rodica a fost prima care a donat, având grupa de sânge 0. A urmat o cursă contra cronometru pentru a găsi alți donatori cu grupa A2, deoarece spitalul nu dispunea de întreaga cantitate.

Patru zile au fost necesare până când Liviu a deschis ochii și a reușit să scoată primele cuvinte. Iubita i-a fost alături oră de oră, iar în vizită i-au venit părinții și prietena Vera. Desigur că procesul s-a amânat, pentru două săptămâni. Amândoi știau că aici a fost mâna lui Virgil, însă niciunul nu voia să renunțe la luptă. Dimpotrivă, ambiția răzbunării devenise și mai mare.