Scurtă informare

Dacă va fi cazul să se întrebe cineva – fapt mai puțin probabil- de ce nu voi mai posta nimic în următoarea săptămână, vreau să clarific că îmi iau o mică vacanță. Nu plec nicăieri și nu am probleme grave de rezolvat, ci doar câteva proiecte pe care trebuie să le duc la capăt în aceste zile, fără să stau mai mult ca de obicei în fața calculatorului. Cel mai important dintre ele este să pregătesc pentru editură volumul ”Fetița care visa pentru alții”, dar mai sunt și altele pe care le-am tot amânat.

Firește că voi arunca ochii la vizitele primite, încercând să răspund comentariilor, dar nu cred că voi avea timp să vă vizitez, până termin ce mi-am planificat. Vă mulțumesc pentru înțelegere și aștept cu nerăbdare să vă reîntâlnesc, peste vreo două săptămâni!

Tot mai bine-i acasă

A fost bine și frumos la Geoagiu-Băi, dar eu cred că întoarcerea acasă e cea mai plăcută parte a unei vacanțe. Firește că ne bucurăm și la sosirea într-o stațiune, curioși să vedem locuri noi, condițiile în care vom fi cazați și oameni diferiți cu care vom socializa. În cea mai mare parte, așteptările nu mi-au fost contrazise, hotelul Ceres fiind plin cu turiști din toată țara (circa 200 de persoane), atrași de tratamentul renumit, de gazdele amabile, de peisajul deosebit, de mâncarea excelentă și foarte variată. Pot să spun că vreme de 13 zile – cât am luat masa acolo – nu s-a repetat niciodată meniul de la prânz și cină, iar deserturi erau în fiecare zi câte două. Cel mai mult mi-a plăcut bazinul, mare și cu apă termală, în care am avut privilegiul să mă bălăcesc singur, între două serii de pacienți.

Îmi amintesc cu plăcere și de persoanele cu care am avut contact, în primul rând personalul hotelului. Cameristele amabile, asistenții de la bazin (doamna Ana și domnul Aurelian), ce mi-au ușurat accesul, bucătarul șef, care mi-a dăruit la plecare un kilogram din renumiții cârnăciori virșli (din partea casei!) și, nu în ultimul rând, mulți dintre cei cazați în aceeași perioadă. Doar directorul Cornel s-a arătat a fi un om ursuz și greu de abordat. De altfel, dânsul mi-a promis, la telefon, o cameră cu cadă în baie, după care, la sosire, mi-a spus că e ocupată. În plus, la cumularea zilelor de sejur cu ale surorii mele, mi-a scăzut o zi. Nu i-am spus nimic, nefiind vorba de una cu tratament. Totuși, dacă vă hotărâți să mergeți la Geoagiu-Băi, vă sfătuiesc să alegeți unul din hotelurile Vacanța, despre care am auzit că au camere mai spațioase și un manager sufletist.

Am întâlnit fel de fel de oameni, în special cei cu care mâncam la masa nr. 8. Un cuplu de bucureșteni foarte drăguț, care a participat la multe excursii organizate în cele două săptămâni și cu care am făcut schimb de invitații. Altă persoană respectabilă a fost un domn din Deva, mereu amabil și cu povestiri interesante. Cel de-al șaselea coleg de masă a fost o doamnă în vârstă, expertă în stațiuni, după douăzeci de ani în care le-a vizitat. Zicea dumneaei că s-a simțit cel mai bine la Băile Herculane, chiar dacă hotelul unde a fost cazată avea mare nevoie de reabilitare. Îmi amintesc, cu zâmbetul pe buze, cum se plângea mereu că mâncarea nu-i suficient de sărată și se uita cu jind cum noi ne punem sare, dar ea trebuia să se abțină, din cauza diabetului și tensiunii. În schimb, recupera condimentând cu mult piper.

Am promis și am încercat să fac și câteva poze, dar nu mi-au reușit așa cum aș fi vrut. Îmi pare tare rău, mai ales că fotografiasem și un pui de căprioară care păștea la câțiva metri de terasa mea. Oricum, le-am pus la descărcat (sunt vreo 81 de imagini, adunate în câțiva ani), doar că procesul e prea lent și o să dureze până diseară. De aceea o să mă folosesc de o poză preluată de pe Google, în care se vede o cameră exact ca și cea în care am fost cazați noi. Spațiul era foarte mic, dar aveam televizor cu ecran plat și mare, precum și încălzire, noaptea.

Imagine similară

Drumul spre casă a fost mai lung cu câteva ore și circa o sută de kilometri, deoarece am ales traseul prin Oradea. La ieșirea din marele oraș, am avut plăcerea să admirăm un struț impunător, într-o crescătorie în care bănuiesc că erau și alții. Am ajuns în Seini duminică, pe la ora 19.30, obosiți, dar fericiți că suntem acasă, unde e cel mai bine. Cam aceasta a fost vacanța mea, după doi ani fără ieșiri. Vă doresc și vouă vacanțe cât mai plăcute și aștept să vă citesc impresiile!

După zece zile

Bine v-am regăsit, dragi prieteni!

Pofta vine mâncând iar zilele de vacanţă cam la fel, trăindu-le una câte una. Aşa am constatat pe pielea mea, de parcă ar fi fost prima oară.

Totul a început cu o catastrofă personală: laptopul m-a lăsat complet, după ce primisem numeroase avertismente. Astfel, din cauza neglijenţei ce mă caracterizează, am pierdut absolut tot ce aveam în memorie, inclusiv diacriticile, aplicaţia power point, imprimanta, pozele. Doar două zile a durat instalarea noului windows, iar apoi au urmat pregătirile pentru Paşte şi vizita nepoatei şi nepoţelei mele din Graz.

S-au scurs zilele de sărbătoare pe nesimţite şi tare aş fi dorit să mai intru pe bloguri, însă n-am vrut să fac o vizită în fugă, iar una completă îmi era imposibilă. De câte ori vedea nepoţica Emilia că deschid laptopul, venea şi ea să apese pe tastaturi sau să atingă întruna ecranul, crezând că merge ca la telefonul mamei sau al tăticului. Se impunea, aşadar, o vacanţă cu singura familie de care am parte de două-trei ori pe an.

A fost frumos, fără picătură de alcool şi doar cu un singur ou roşu, în ziua de Paşte. Dovadă că mă pot adapta după cerinţele şi obiceiurile celor care mă vizitează. Ieri mi-au plecat nepoţii înapoi, spre casă, cu promisiunea că vor reveni în toamnă, iar apoi de Anul Nou. Până atunci sunt din nou singur în locuinţă, dar alături prietenii pe care-i regăsesc, cu mare bucurie, aici. Chiar dacă mă confrunt cu noua configuraţie a tastaturii în două variante (engleză şi română), pe care trebuie să le alternez, în funcţie literele sau semnele pe care le caut. Poate că mă voi obişnui cu asta, dar până atunci Z-ul îmi apare pe tasta Y, şi invers, minusul pe semnul întrebării, @ la dracu-n praznic, plus alte nepotriviri care mă irită. O fi rezultatul faptului că m-am grăbit şi am apelat la un tânăr mai puţin experimentat în IT. Dacă o să fie cazul, va trebui să merg la maestrul Seiniului în domeniu, dar atunci o să dureze cam o săptămână, fiind foarte solicitat.

Imagine similară

Optimistul din mine îmi spune că totul o să fie bine, şi, pas cu pas, o să-mi recuperez aplicaţiile şi programele esenţiale. Oricum, acum sunt singur şi nu vă văd cum mai scăpaţi de mine. Mai ales că în această vacanţă nu am clocit ouă, ci nişte subiecte care sper să fie interesante. 🙂