Masoneria

Spre aducere aminte:

MASONERIA (de Corneliu Vadim Tudor)

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie:
Scapă cât mai iute de masonerie!
Numai neamuri proaste, șmecheri, impostori…
Toți sunt Mari Maeștri (în a trage sfori).
Poartă șorț, galoane și-alte tinichele
Plini de semne sacre și de lanțuri grele.
Ei se trag, cu toții, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scriși în catastif.
Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Și cu manelistul Jean de la Craiova.
Și cu Fulgerică, zis și Bragadel
Care face-n spume bere caramel.
Ce solemnitate! Și ce jurăminte!
Toți sunt Frați de Ordin și de lucruri sfinte!
Plini de importanță, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen cu mujdei.
E o stare bună, de suficiență
Ei au luat caimacul, merg doar la esență.
Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.
Dumnezeu le este „Mare Arhitect”
Temple – nu Biserici, ce vreți mai direct?
Cui jură credință, lăcrimând pios?
Forțelor oculte, nu și lui Hristos.
Toți vor să parvină, brusc, pe scurtătură
Ei vor să răstoarne legile-n natură.
Funcții și onoruri aprig sunt vânate
Prostul avansează doar pentru că-i Frate.
Eu cunosc prea bine lumea de ocară
A masoneriei de la noi din țară.
N-are idealuri, ci doar interese
Intrigă, și bârfă, lupte tot mai dese.
Primitivi sunt unii, n-au nici o valoare
Nu știu nici să scrie, hoți de drumul mare
Interlopi cu ștate vechi în pușcărie
Și-au găsit refugiul în masonerie
Ocoliți de lege, fiindcă ei sunt frați
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistrați.
Iar de la o vreme, după cum se știe,
Și muieri fac parte din masonerie.
Doamne, ce ridicol! Și ce degradare!
Le privește lumea ca pe vrăjitoare.
Sunt femei cu barbă și cu voce groasă
Nu au altă treabă? N-au copii acasă?
Au schimbat și șorțul de bucătărie
C-un șorț geometric, de masonerie.
Ele joacă rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar niște șabloane.
Lume subterană e masoneria
Șubredă ca fumul și butaforia.
N-au zidit o casă toți acești „zidari”
Ei, de trei milenii, sunt tot panglicari
Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o operetă într-un bâlci uitat.
Noi s-avem în viață doar un etalon:
Împăratul Lumii nu a fost mason.
Templul Lui slujiți-l, nu un zid surpat,
Mai e timp să puneți capăt la păcat.

C.V.T. (13 septembrie 2014)

Sursa: e-mail

Ultima poezie a lui Vadim Tudor

Vadim  Tudor i-a făcut o poezie lui Iohannis: Sceptrul lui Mihai Viteazul / E la neamțul second-hand…

Corneliu Vadim Tudor, fost senator, europarlamentar și multiplu candidat la președenția României, a scris o poezie pentru președintele ales, Klaus Iohannis.

Tocmai această poziție a politicianului ne-a determinat să o publicăm în rândurile de mai jos, Vadim Tudor fiind unul dintre cei mai longevivi reprezentanți ai politicii naționale românești.

CĂPȘUNĂ VODĂ

E un munte de slănină
Și-are-o față ca de sodă
Toți românii se închină:
Iată-l pe Căpșună Vodă!

Îl votară căpșunarii
Risipiți în patru zări
Ne-au cam dat cu flit, hoinarii:
Votul marii răzbunări!

Ei au pedepsit o țară
Ce-n pustiu i-a alungat
Pentru pîinea lor amară
Ne-au dat un handicapat.

Strașnică mobilizare
Pe Facebook și Internet!
Hai la țară de vînzare
Are banner și-n closet!

A vîndut copii, turbatul
Plîng familii după ei
Na rinichiul, ia ficatul
Inima? 5.000 de lei!

N-am crezut că ne va bate
Dumnezeu așa de rău:
Ne-a arătat că se poate
După Chior – un Mutălău.

E mutant, n-are charismă
Zici că-i zombi împăiat
Berlinul ne-a tras o cizmă
Fiindcă prea des l-am trădat.

Rechinul IV se-nfiripă
La Dunăre și-n Carpați
Șmecherul n-are echipă
Doar niște băsiști mascați.

Iese Dosia la bătaie
Trei piftii-s la gușa ei
Sar în curul gol, din baie
Pleșu și cu alți lachei.

Doi bețivi își cer răsplata
Buldogul și Orban L.
Numai sapa și lopata
Mai vindecă PNL.

La fasole cu ciolannis
Stau la coadă interlopi –
La Putere tot golanii-s
Ați votat și-ați dat în gropi.

Ați vrut să scăpați de Chiorul
Dar, de fapt, voi l-ați salvat
Vă înjură tot poporul
Mai bine v-ați fi-mpușcat.

Hai, veniți acum acasă
Luați-vă țara-napoi!
Ah, ce farsă dureroasă
Și ce baie de noroi!

Iar e-n lanțuri țara asta
Ticăie bomba cu ceas
Ne-a lovit, din nou, năpasta
După un tătar – un sas.

Plîngi pînă îți crapă buza
Tu, nefericit norod:
Pe tronul lui Vodă Cuza
Stă Căpșună Voevod!

Sceptrul lui Mihai Viteazul
E la neamțul second-hand
Exilul belește prazul
Ce rușine! Ce mai brand!

Biată Țară Românească
Ești la capăt de destin…
Adolf Hitler să trăiască
Și nepotul lui cretin!

Sursa: e-mail

P.S.- Și eu care speram că Tribunul a adormit sau s-a vindecat.