Copilul mării (18): Epilog

O după-amiază senină de noiembrie, pe plaja din Mamaia, cu câțiva turiști întârziați și curioși în a testa temperaturile ultimei luni din toamnă. Perechi, în familie sau solitari, se plimbau în apropierea vârfurilor de val și inspirau cu nesaț aerul proaspăt adus de adierile marine. Unii, mai îndrăzneți, se descotoroseau de o parte din îmbrăcăminte și înaintau până la genunchi în apa răcoroasă. Erau acte de vitejie apreciate de spectatorii de pe mal. Privirile acelor spectatori le-au fost atrase, la un moment dat, de o imagine desprinsă parcă dintr-o lume ireală.

Din larg se apropiau de țărm trei personaje, cel puțin ciudate după felul în care arătau și modul de deplasare. Era vorba de o plută, pe care se remarca în primul rând o femeie îmbrăcată în alb ce stătea în picioare, în timp ce briza îi răsfira în spate părul lung și rochia albă, vaporoasă. O mână de-a ei îl ținea strâns pe după umăr pe un băiețaș despuiat, cu un păr la fel de negru și ridicat așijderea de adierea constantă a vântului. La picioarele lor era întinsă o altă persoană, un bărbat masiv ce părea să sufere. Platforma din lemn se apropia rapid de plajă, fără să fie mânată de valuri sau vreun alt mijloc de locomoție vizibil, iar când a ajuns pe nisip, toată lumea s-a strâns în jurul celor trei.

Atunci au văzut mai bine cât de frumoasă era femeia, cât de interesant era băiețașul și cât de rănit era bărbatul la șoldul unui picior. Cineva a sunat la Salvare, în timp ce alții au sărit să-i ajute sau să-i bombardeze cu întrebări. Câțiva bărbați se învârteau pe lângă pluta abandonată, încercând zadarnic să-și dea seama de modul în care a fost propulsată. Ambulanța din Constanța a sosit în câteva minute, preluându-i pe toți cei trei naufragiați și lăsându-i pe turiști să facă tot felul de presupuneri.

Comisarul Bud a fost internat pentru o intervenție chirurgicală, în timp ce Doina și Marin au fost abordați de poliție pentru declarații. Amândoi au susținut că erau pasageri pe vasul „Temerarul”, când au fost prinși de furtună și nava s-a scufundat, ceilalți înecându-se. Ei au avut norocul să se agațe de o platformă, care i-a adus cu bine la țărm. Comisarul a fost împușcat de doctorul Tibor, într-o ceartă privind traseul de navigare. Târziu în noapte, femeia și băiatul au ieșit din secția de poliție și s-au întâlnit cu prietenul lor Ghiță.

A urmat o perioadă agitată, în care Doina și-a găsit o locuință la marginea mării, l-a înfiat cu acte în regulă pe Marin și l-a înscris la școală. Nu a uitat-o nici pe soacra ei, Veronica, pe care a convins-o ușor să se mute cu ea, ținând cont că visul de a fi bunică devenea realitate. Nu numai pentru Marin, ci și pentru copilul pe care Doina îl aștepta cu ardoare. Lumea era suspicioasă pe această venetică și se întreba de unde are atâția bani, fiind doar o biată jurnalistă. Mai ales când s-a auzit că băimăreanca a schimbat în bani mai multe perle de cea mai bună calitate. Mai erau contrariați de faptul că frumoasa femeie nu voia să înceapă o relație cu niciun bărbat, cât ar fi el de promițător. Unii șoptesc că au văzut, totuși, o persoană solidă care se furișează noaptea în casa ei, iar alții susțin că l-au văzut înaintea zorilor, când părăsea locuința. Cu toate acestea, cu timpul, au acceptat-o în grupul lor, datorită generozității și căldurii cu care-i trata pe toți.

Despre Paul nu s-a mai auzit nimic concret și niciun om nu putea spune că l-a văzut. Doar zvonuri și întâmplări inexplicabile care circulă neoficial și îi fac pe mulți să creadă că omul-scoică e de fapt printre ei, doar că nu se arată. Astfel, un cuplu de bătrâni cărora le-a luat foc casa, într-o noapte, jură că au fost scoși dintre flăcări de o ființă neagră și uriașă, cu o forță ieșită din comun. Un alt cuplu, de tineri îndrăgostiți, insistă că au fost descarcerați din mașina accidentată de o namilă cu corp de piatră, ce a desfăcut caroseria mașinii cu mâinile goale, înainte ca incendiul să izbucnească.

Însă cele mai numeroase relatări vin din partea turiștilor care spun că au fost salvați de la înec de o mână nevăzută ce-i ridica la suprafață și îi împingea către mal. Cazurile sunt multe și provin din mai multe stațiuni, dar încă nimeni nu a văzut cui aparține acea mână, cine e salvamarul sau salvamarii misterioși din adâncuri. Doina zâmbea înțelegătoare de câte ori auzea astfel de întâmplări, iar Marin râdea cu bucurie, de parcă ar fi primit un dar minunat. În schimb, Veronica lăcrima din ochi zâmbitori, iar bătrânul jurnalist Ghiță își scotea un carnețel pentru a nota toate datele.

Imagine similară

Sfârșit